Infecția cu citomegalovirus

Informații despre citomegalovirus

Citomegalovirusul este un virus frecvent întâlnit ce aparține familiei de virusuri herpetice. Odata ce este infectat cu citomegalovirusul, corpul îl păstrează pentru tot restul vieții. Însă acesta de obicei rămâne în stare latentă atâta timp cât ai o stare bună de sănătate. În prezent nu există un remediu pentru această boală, dar medicamentele pot ajuta la tratarea nou-născuților și a persoanelor cu un sistem imunitar slăbit.

Mod de răspândire

Citomegalovirusul se răspândește de la o persoană la alta prin lichidele corporale precum sânge, salivă, urină, spermă, lichide vaginale, lacrimi și lapte matern (așadar poate fi contactat în urma unui sărut, a sexului sau a unui transplant de organ infectat - atât organ, cât și măduvă sau celule stem). Poate fi transmis și prin contact apropiat cu copii de vârstă mică, de exemplu prin schimbarea scutecului. Copiii mai mari sunt frecvent infectați prin intermediul salivei contaminate dacă sug și împart jucării. Atunci când trece prin laptele matern de obicei nu determină îmbolnăvirea bebelușului. Însă dacă ești gravidă și dezvolți o infecție activă, poți transmite virusul copilului. Trebuie subliniat faptul că perioada de incubație (durata de timp dintre infectarea propriu-zisă și dezvoltarea simptomelor) este cuprinsă între 3-12 săptămâni. Perioada infecțioasă (perioada de timp în care o persoană poate infecta altă persoană) poate fi de câteva luni. Bebelușii și adulții cu sistem imunitar slăbit pot răspândi infecția timp de luni sau ani după infecție sau reactivarea acesteia.

Simptome și stadii ale infecției cu citomegalovirus

Majoritatea cazurilor de citomegalovirus nu determină simptome. Dacă acestea apar sunt similare gripei sau febrei glandulare (sau mononucleoză infecțioasă) și includ o temperatură crescută a corpului, icter (colorarea în galben a pielii), durere de gât și abdominală și ganglioni măriți. Copiii cu citomegalovirus congenital par sănătoși la naștere, dar simptomele se dezvoltă în timp și pot presupune pierderea auzului sau probleme cu vederea. Bebelușii care se nasc bolnavi au tendința de agravare și prezintă: icter, pete/iritație violete pe piele, greutate mică la naștere, splină și ficat mărit, pneumonie, convulsii.

Poți contacta virusul la orice vârstă, însă multe persoane sunt infectate pentru prima dată în copilărie și nu sunt conștiente de acest lucru. Odată dezvoltată infecția pentru prima dată, poartă denumirea de citomegalovirus primar. Se estimează că în statele dezvoltate mai mult de jumătate din populație poartă virusul până la maturitate, deși în statele în curs de dezvoltare poate fi un procent și mai mare (în Marea Britanie un procent de 50-80% dintre adulți sunt infectați).

Apoi, după ce ești infectat, virusul rămâne în corp pentru tot restul vieții, dar în majoritatea cazurilor rămâne inactiv și nu cauzează probleme suplimentare de sănătate. Există însă situații în care poate fi reactivat (citomegalovirus recurent), ceea ce se întâmplă de obicei doar în cazul persoanelor cu sistem imunitar slăbit (de exemplu, din cauza unei infecții HIV netratate, administrare de medicație imunosuprimantă pentru a împiedica respingerea organelor transplantate de către corp).

De asemenea, este posibil să redevii infectat cu o tulpină virală diferită, ceea ce poartă denumirea de reinfectare și determină de obicei simptome similare unei infecții primare. Citomegalovirus activ este un termen care descrie o persoană infecțioasă și se poate datora unei infecții primare, reinfectării și reactivării infecției.

Nu în ultimul rând, dacă o femeie gravidă are o formă de infecție activă, virusul poate fi transmis bebelușului nenăscut. Atunci când îl afectează intrauterin (se întâmplă de obicei în primul trimestru de sacină) sau la momentul trecerii prin cervix poartă denumirea de citomegalovirus congenital. În Marea Britanie se estimează că unul din 2 copii la fiecare 200 se nasc cu această afecțiune (pe Glob procentul de copii afectați la naștere este de 1%), iar dintre aceștia aproximativ 13% se vor confrunta cu probleme la nasștere, precum pierderea auzului și dificultăți în învățare, ulterior apărând și alte probleme în dezvoltare.

Citește și: Infectii in timpul sarcinii care pot afecta bebelusul 

Diagnostic al unei infecții cu citomegalovirus

Citomegalovirusul nu este de obicei diagnosticat deoarece nu determină simptome pentru majoritatea oamenilor. Dacă ești expus riscului de a dezvolta complicații, un test de sânge poate determina dacă ai avut vreodată virusul în organism (verifică prezența unor anticorpi) sau dacă a apărut recent pentru prima dată (este destul de laborios și presupune cultivarea virusului și teste de tip reacție de polimerizare în lanț). Pot fi recomandate și teste de urină și salivă pentru a determina dacă un nou-născut are o infecție congenitală.

Tratament

Majoritatea formelor de citomegalovirus sunt ușoare, nu determină simptome și nu necesită tratament. Dacă prezinți simptome, analgezicele pot fi recomandate pentru a reduce durerea sau febra. O formă activă în cazul unei persoane cu sistemul imunitar slăbit este în general tratată cu medicamente antivirale care încetinesc răspândirea virusului. Unele cazuri pot impune tratamentul în spital, de exemplu când apar complicații precum pneumonia. Bebelușii cu citomegalovirus congenital pot necesita de asemenea medicație antivirală.

Prevenirea infecției cu citomegalovirus

Nu este întotdeauna posibil să previi răspândirea infecției, dar poți reduce riscul prin bune obiceiuri de igienă, precum spălatul regulat pe mâini cu săpun și apă caldă. Acest aspect este important în special după schimbarea scutecelor. De asemenea, trebuie să eviți să intri în contact cu saliva copiilor de vârstă mică. Pentru copiii care se află în colectivitate, nu este necesară excluderea din aceasta.

Surse:
www.sahealth.sa.gov.au; www.mayoclinic.org; www.nhs.uk