 |
Daniel Mafteiu sau Mafu cum ii spune toata lumea este un om ce poseda de la mama natura un umor fantastic. Insa chiar si asa, nu putea scrie o carte despre copii daca nu trecea mai intai el prin aceasta experienta. Are 44 de ani si este tatal a doi copii, de 11 si 13 ani, fata si baiat.
|
Daca in timpul liber ii arde de povestit trairile interioare ale unei mamici, atunci cand este la serviciu, produce cu seriozitate stiri pentru Pro TV. „Scrisul este un microb caruia nu i-am rezistat”, spune el. A publicat chiar si in publicatii preistorice, cum ii place sa le numeasca: Urzica, Moftul roman, cotidianul „Ora”, iar din 1998 s-a alaturat echipei de editori de la ProTV. Dar, pentru ca in timp a avansat in grad, ajungand producator, Mafu nu a mai scris deloc stiri. Insa „microbul” nu l-a parasit, asa ca s-a apucat de scris carti, pana la urma „o carte este o stire mai lunga”, spune el glumet.
| De fapt, „Printesologia” lui Mafteiu este o continuare a primei sale carti: „Mic tratat de management culinar” de la editura Polirom. Personajul principal nu este deloc asa cum ne-am astepta: o femeie casnica, iubitoare, supusa - ci una care isi doreste puterea, care se intituleaza o femeie de cariera pentru care visul suprem este sa devina CEO (Chief executive officer). In toata aceasta viata traita dupa agenda, copilul este doar un accesoriu, din pacate. |  |
Desi cartile sunt o fictiune, ele sunt inspirate din realitate. „Sunt lucruri pe care le vezi in jurul tau, este o colectie de nebunii, dar in acelasi timp este societatea in care ne invartim”, explica autorul. „Copilul e o fitza”, spune scurt Mafu. „Importanti sunt slujba, barbatul, puterea si banii. Copilul e un moft!”, conchide el.
De unde pana unde printesologie?
"Foarte mult timp copilul din carte nu avea sex, pana la capitolul trei cand l-am prezentat ca fiind fata. Am zis ca e mai bine asa", explica autorul.
 |
Pentru ca avea la dispozi?ie timp berechet, am intervenit un pic asupra fizionomiei, ca se cam impunea. Acuma, sper ca nu va imagina?i c-a? fi vreo nebuna care-?i opereaza estetic fata la cinci ani ?i opt luni. V-am spus, a fost o nimica toata. De fapt, un banal lifting al sprancenelor. Era ea frumoasa, buca?ica rupta din mine, dar ochii ii mo?tenise de la taica-sau, cu sprancenele u?or cazute. Cum sa va spun, aveau a?a un aspect anxios, suparat ?i ma avertizase un consultant in psihofiziologie ca la varsta adulta efectul urma sa fie de complexare. Acum, daca tot se ivise ocazia, ma hotarasem sa-nlatur problema. [...] A fost destul de greu sa conving un medic sa se bage, dar s-a rezolvat la o clinica privata din Moscova. V-am mai spus, la priva?i faci orice cata vreme e pe banii tai. Mai ales la ru?i. Una peste alta, mi-a placut doctorul: nu figurant ca ai no?tri, a fost total deschis la discu?ii. Ba chiar mi-a zis ca are pe stoc si ni?te implanturi mamare masura mica. Mi le da la oferta, nu cumva vreau sa i le pun feti?ei? Tentant, nu zic nu, dar m-am limitat la sprancene… In sfar?it, avea omul ala o mana de inger: a taiat-o, a cusut-o ?i dupa vreo doua luni aproape ca nu se mai vedeau urmele. Doar cu bandajele a fost un pic mai greu, ca-n alea ?ase saptamani cat a trebuit sa le poarte n-am putut-o convinge sa nu se mai joace cu ele. Neastamparata, tot timpul le dadea jos de la ochi ?i le punea papu?ilor… |
Insa intrebarea de un milion de euro este: de ce Mafu, tatic, la randul lui, nu a povestit aceste trairi si experiente din perspectiva masculina? Raspunsul nu este deloc complicat. „Era mai usor sa scriu din perspectiva unei femei. Pica mai bine asa”, a explicat el. Dar sa nu credeti ca i-a fost usor sa intre in pielea unei femei, cu atat a uneia de cariera. Pe langa observarea „mediului inconjurator”, Mafu a petrecut ore in sir documentandu-se. „Asta a fost cel mai interesant lucru. Am atribuit niste ganduri masculine fetelor. Dar m-am documentat mult, am citit studii, feng-shuiuri, ca sa nu vorbesc prostii”, spune el.
Cartea este gratuita si online, pentru ca pe rafturi nu a mai avut loc din cauza crizei. Editura Polirom, cea care i-a publicat si prima carte, si-a dat „bunul de tipar” inca de acum doi ani, dar i-a spus autorului sa mai astepte, fiindca nici acum nu este momentul de publicare. Dar Mafu nu a scris-o ca s-o tina acasa, de aceea a decis s-o publice integral pe site-ul sau personal. Ii mai lipsesc doar cateva ilustratii pentru a face citirea mai usoara, dar cei care ii prind „microbul”, nu se mai satura de ea.
|
POSTFATA
Un apropiat care mi-a citit cartea a declarat ca nu sunt sanatos la cap pentru ca am glumit pe asemenea tema. Eu, care am ras scriind-o, va spun altceva: cine-si creste copiii dupa asa-zisele sfaturi cuprinse in acest text, ala e nesanatos :). Asadar, inainte sa ne despartim, sa lamurim clar un lucru: acest text este un pamflet! Nu-l considerati un indrumar pentru cresterea copiilor, mai ales daca sunt ai vostri! autorul |
 |
Continuarea acestor doua carti va trata varsta adolescentei, dar fanii umorului lui Mafu mai au de asteptat. „Mai intai trebuie sa trec eu prin asta, ca parinte de adolescenti, si abia apoi pot sa scriu o carte. Nu pot sa scriu fara sa traiesc. N-as putea sa insir romane din perspectiva unui marinar daca n-am fost niciodata pe mare”, spune el sincer.
Articolul urmator
De ce „trebuie” este un cuvânt periculos pentru proaspetele mămici?
Urmareste-ne pe Google News
