Copiii mei spun că îi bat, îi culc nemâncați și îi țin nespălați

Sigur, vreau, ca orice părinte să am niște copiii care să se transforme în adulți sănătoși (fizic și emoțional) și fericiți. Iar, ca să ajung aici, am ales niște metode pe care să le aplic în mod consecvent și consistent.

Și, ca să renunțăm la limbajul de lemn, o să zic în niște cuvinte mai simple și mai de zi cu zi. Adică, m-am gândit eu că e bine să le urmez interesele, să-i susțin să facă ce cred ei că li se potrivește, sa îi învăț cum să-și identifice și să-și gestioneze emoțiile, să-i ajut să-și dezvolte stima de sine, să "promovez" anumite valori, să ne cultivăm (împreună) bunul simț, respectul față de noi și alții și așa mai departe. Printre toate astea, am ales și să-i încurajez să-și dezvolte imaginația. Mi s-a părut mie important.

Ei, acum trag ponoasele... Pentru că, ai mei copii, cu imaginația bogată, văd (și povestesc) lucrurile diferit de cum le văd eu. Dacă o să vorbiți cu ei, o să aflați că:

1. Îi bat

Inițial auzisem asta doar de la Ema. Fu o întâmplare de acum ceva vreme, când, într-o criză de furie, mi-a tras una peste picior. Când să mi-o tragă și pe a doua, am reacționat și i-am împins mâna, lovind-o și eu, din greșeală tot peste picior. A fost multă parlamentare la momentul respectiv, despre cum am plesnit-o eu pe ea și despre cum ar trebui să învăț să-mi respect copiii dacă tot i-am făcut (asta îmi zisese ea).
Dar, acum, am auzit-o și de la Fip. Pentru că asta cu bătaia pentru mine e un subiect foarte sensibil și n-am ridicat și nici n-aș ridica vreodată mâna la copiii mei, indiferent ce și cum s-ar întâmpla, îmi sare inima din piept când aud din gura lor așa ceva.
Pe scurt, cu Fip povestea a fost diferită. Eram în mașină și veniserăm dintr-o vizită, unde Fip și-o cam încasase de la gazdă, un copil tot de vârstă cu el, care acum învăța și el cum să se controleze, deci nimic ieșit din comun și nici de blamat. Pentru că îi rămăsese lui pe creieraș tot ce se întâmplase, vorbea și povestea despre asta încontinuu. La un moment dat, zice, foarte serios:
"Să stii că dacă mă bați, ma stlic [stric]". Am început să râdem amândouă, și eu, și Ema, pentru că ni se păruse foarte amuzant. De atunci, Ema povestește tuturor cum atunci când îl bat eu pe Fip, îl stric. Mkaaaaaay...

2. Îi culc nemâncați

Oare doar la noi serile sunt foarte lungi? Mai ales din momentul în care decidem că e timpul să ne pregătim de somn și până în momentul în care ajungem, efectiv, în pat, cu ochii închiși? În timpul ăla, pe care eu l-aș vrea scurt, iar ei îl vor lung, intervin incredibil de multe nevoi de bază. Foame, sete, pipi, frig, cald, pupici, îmbrățișări. Dacă s-ar putea să aibă 3 cine în intervalul ăla, ar fi cei mai fericiți... Prima cină o accept. Poate și pe a doua. Dar, la a treia, am început să pun piciorul în prag. Așa că, dacă aud "Mami, dar eu aș mai mânca ceva", în timp ce urcăm scările către dormitor, după ce tocmai am ieșit din bucătărie, îi anunț că mai mâncăm a doua zi dimineață.
Problema este că, din cauza asta, o să aud adesea cum copiii mei mă întreabă, în prezența altora: "Mami, mai ții minte când noi voiam să mâncăm cina și tu ai zis să așteptăm până a doua zi?"

3. Îi țin murdari și în frig

Astă vară am fost cu ei la mare. Mi-am luat inima în dinți, am închiriat un apartament și am plecat cu amândoi. Planul era să n-avem niciun plan, să ne uite dumnezeu, allah sau buddha pe plajă și să nu facem nimic constructiv. Să ne lăsăm pierduți printre firele de nisip, să respirăm marea până în inimă, să plutim prin valuri, una cu ele. Și fix asta am făcut. Iar asta a însemnat că plecam de acasă și ne duceam pe plajă, unde stăteam toată ziua (sigur, n-am uitat nici de protecție și am avut haine cu protecție solară din cap până în picioare și cort cu protecție solară +50).

Spre seară, când deja aerul devenea mai răcoros (aer minunat de sfârșit de august și început de septembrie), când hainele de protecție de pe ei erau deja ude și pline de nisip, când terminaserăm toată mâncarea de la noi (da, plecam cu o geantă de mâncare pe plajă, pentru că ai mei copii mai-mai că nu mi-au mâncat și urechile la mare), copiii ne anunțau prietenii la telefon:
"E flumos la male. Sunt ud și mi-e flig și foame".

Ce ziceți, primesc premiul de cea mai nasoală mamă 2017?

Bună! Eu sunt Diana Vijulie, mama Emei și a lui Filip și mă bucur să te cunosc. Te invit la mine pe blog unde sper să găsești idei bune, gânduri frumoase, o atmosferă caldă și primitoare, un zâmbet... Nu vreau să spun mai multe despre mine aici, dar mă poți descoperi în fiecare postare pe care o vei citi. www.gangblog.ro