Apel pentru toți cunoscuții mei: NU mai vreau să-mi spuneți că băieții mei sunt leiți tatăl lor

Cu cine seamănă cu copilul cu mami sau cu tati? Câți părinți nu trec prin traumele acestei întrebări pe care nu o agreează deloc. Uneori copiii seamănă cu mama, alții cu tata, dar sunt și cazuri în care seamănă cu bunicii sau cu alți membri ai familiei.

Ce te faci când toți cei din jur îți spun că micuții tăi nu seamănă deloc cu tine, mama care i-a adus pe lume, ci cu tatăl lor?

O femeie își povestește experiența ei de viață în acest sens.

„Fiul meu e copia fidelă a tatălui lui”

„Sunt cea mai norocoasă mamă din lume, am doi băieți frumoși și cred că sunt copiii perfecți. Uneori nici nu-mi vine să cred că am fost implicată în realizarea lor. Lucru amuzant, pentru că nimeni altcineva se pare că nu crede acest lucru.

În momentul în care l-am născut pe primul meu fiu, nu am auzit decât cât de mult seamănă cu tatăl său. Și este complet adevărat, el e copia fidelă a tatălui lui. De la aspectul fizic până la manierele pe care le are, cei doi se aseamănă ca două picături de apă. Nu mă deranja atât de mult să aud aceste lucruri, dar ceea ce m-a enervat a fost atunci când oamenii au insistat asupra acestui aspect. Am resimțit adesea aceste mărturii ale oamenilor ca un atac asupra mea.

Prima dată când cineva mi-a spus nu seamănă deloc cu mine am fost sincer surprinsă. Pentru că este copilul meu și seamănă și cu minem dar în continuare comentariile au continuat să curgă. „Vai! Parcă nici nu ai participat la conceperea lui, este imaginea în oglindă a tatălui său”. Am râs în acel moment, însă am urât fiecare comentariu pe care îl primeam”, mărturisește mama.

Nu îmi iubesc toți copiii la fel

„Exact ca tatăl lui”... Și cel de-al doilea fiu a primit genele paterne!

La 20 luni distanță de la nașterea primului fiu s-a născut și al doilea băiat. Mama spera ca dacă primul copilaș a fost o clonă fidelă a soțului, cel de-al doilea să fie o imagine în oglindă a ei. Dar din păcate speranțele i-au fost năruite.

„Când primii vizitatori au sosit la spital am auzit „Nu pot să cred că ai născut un alt copil care seamănă leit cu tatăl lui!” Într-adevăr și acest copilaș semăna cu el. Soțul meu este foarte chipeș și sunt foarte încântată că a transmis genele lui fiilor noștri.

Nu mă deranjează în sine faptul că ai mei copii seamănă cu tatăl lor, acesta este și motivul pentru care m-am căsătorit cu el. Mă deranjează adesea opiniile celorlalți care consideră că n-am avut nicio contribuție la aducerea pe lume a acestor frumuseți. Eu i-am ținut în pântec, eu am muncit cel mai mult ca să-i aduc pe lume, să-i cresc, iar munca mea este complet desconsiderată.

Se pare că nici nu mai contează că i-am purtat în pântec timp de nouă luni, i-am pus pe primul loc în fiecare zi, i-am răsfățat… Faptul că toți cunoscuți îmi spun că nu seamănă cu mine îmi diminuează rolul în creația și viața lor. E ca și cum eu aș fi un personaj invizibil în povestea lor, nici măcar pe planul doi”, susține mama.

Genetica este un domeniu surprinzător, iar asemănarea copiilor cu unul din părinți sau cu unul din membrii familiei nu trebuie să fie un motiv de bârfă, comentarii nedorite sau discuții în familie.