Interviu cu Natalia Ungureanu, despre cum previne abandonul și ajută mamele și copiii să rămână împreună

Cine este Natalia Ungureanu?

Natalia Ungureanu este director executiv la Touched Romania, organizație nonguvernamentală care previne abandonul și ajută mamele și copiii să rămână împreună. De aici și sloganul ONG-ului: "Pentru ca mamele și copiii să rămână împreună"! Oferă tinerelor mame soluții care să le reintegreze în societate, prin găsirea unui loc de muncă stabil, care să le dea posibilitatea de a-și câstiga painea zilnică, dar mai ales independența și integritatea.

Natalia a primit titlul de Femeia Anului la categoria inițiativa în sprijinul femeilor (2010), distincție oferită de revista Avantaje și Avon. Totodată este una dintre doamnele memorabile care au contribuit prin poveștile lor la cartea Forța Civică a Femeilor, coordonată de Andreea Paul (editura Polirom, 2018).

I-am adresat câteva întrebări, și am descoperit comoara de om care se ascunde în spatele faptelor sale minunate.

Nu ai regretat niciodată că nu ai rămas în țara natală, Ucraina? Ai uneori momente când îți pare rău? De ce ai ales Romania și nu o altă țară europeană?

Nu îmi pare rău că am venit în România, pe atunci era un vis să poți pleca în general undeva... Am ales România pentru că îmi bate în piept o inimă de român, pentru că voiam să cunosc de unde vin, să aud limba română, să învăț...
După Revoluția din România, la începutul anilor 1990, dacă vă amintiți, a fost prima acțiune denumită Podul de flori. Apoi dezmembrarea statelor din fosta Uniune Sovietica... În perioada respectivă, R. Moldova a trecut la grafia latină, au schimbat manualele, noi ca și minoritate româna din Ucraina foloseam manualele din R.Moldova, ceea ce a fost foarte bine. Am început să învățăm, să scriem și să citim românește. Deja eram la liceu. Tot în această perioadă când Ucraina a devenit stat independent bineînțeles a fost introdusă limba ucraineană în școli. Cam așa am terminat liceul într-o schimbare și haos total. Astfel nu am mai apucat să învăț limba ucraineană...
La 17 ani am plecat spre București... Bineînțeles că îmi este dor de satul meu de pe malul Prutului, de oamenii de acolo...însă acolo pentru mine nu este Ucraina, ci România. Oricum am mai mulți ani locuiți deja la București...

Cum este percepută violența domestică la noi?

Lucrurile s-au mai schimbat în România legat de subiectul violenței domestice, dar din nefericire încă multe femei nu au curajul să iasă din astfel de relații. Mai ales când victima este mama și are mai mulți copii de întreținut, daca nu are unde să plece, dacă nu dispune de un loc de muncă, de studii de calificare...

Încă se mai crede că bătaia e rupta din rai. Femeia, dacă a fost bătută, înseamnă că a căutat-o, încă sunt prejudecăți și se întreabă ce o să zică lumea?

Violența domestică este atunci când o persoană încearcă să controleze și să își impună puterea asupra partenerului. Poate fi vorba de abuz fizic, psihic, emoțional sau financiar.
În urmă cu 14 ani m-am angajat la Touched Romania pentru a lucra în prevenirea abandonului, cu mămici tinere fără soluții. În scurt timp ne-am dat seama că aproape în fiecare caz este vorba de violența domestică. Eram total nepregătiți! Pe atunci nu se vorbea asa de mult despre acest subiect, nu erau suficienți specialiști, nu învățasem în școală despre aceasta prea mult. Țin minte că după o generație de mămici la Casa Agar, jumatate din ele s-au reîntors la abuzator.
A fost un semnal de alarmă pentru echipa cu care lucram, am început să căutăm oameni formați în acest domeniu... Am inițiat Mese Rotunde la care participau și alte centre maternale și învățam unii de la alții... Am învățat despre cercul violenței, care este comportamentul victimei și al agresorului, cum poate fi întrerupt. Am învățat că este foarte greu să te desprinzi de abuzator, este un atașament puternic, cu toții am auzit despre sindromul Stocholm.

Statisticile spun ca la fiecare 30 de secunde în Romania, o femeie este bătută de partenerul ei, iar 3 din 10 românce declară că au fost agresate fizic, verbal și psihic.

Ce iertăm? Ce tolerăm?

În atâția ani de experiență am avut un singur caz al unei mame care a plecat dupa prima palmă. Era o mămică tânără de etnie rromă, avea doar 2 clase, practic nu avea unde pleca, avea și un copil de 6 luni în brațe. În felul acesta a ajuns la noi. Explicația ei a fost că "mi-a fost frica de ceea ce ar fi urmat".
Trebuie luate măsuri de la primele semne ale abuzului, de la primele certuri care escaladează, chiar de la prima amenințare... De stat de vorbă și văzut cum ar trebui rezolvate problemele, consiliere.
Din nefericire consilierea de cuplu nu este luată în considerare de foarte mulți. Din experiența noastră la Casa Agar, bărbații nu vor să participe la consilierea de cuplu, le este greu să recunoască ca au nevoie de ajutor.

Care este principala provocare atunci când ai o mamă abuzată?

Atunci când ai o mamă abuzată în centrul maternal, trebuie să ai grija de ea și de copil, sa-i oferi liniște, siguranță, să-i cunoști istoricul foarte bine. Uneori le este frică să iasă pe stradă ca să nu fie urmărite, alteori provocarea mare este cu tații care vin și consideră că ei se pot comporta cum o făceau la ei acasă.
De aceea, e foarte importantă colaborarea cu Poliția de sector. Focusul de moment este ca mamica și copilul ei să se simtă bine primiți, că au tot ce le trebuie. Dar nicio clipă nu uităm că e nevoie de un plan foarte bun pe viitor, că această mămică să poata fi reintegrată cu succes în comunitate.
Aceasta înseamnă că ea să fie bine pregatită psihic, emotional, fizic, să aibă un loc de muncă sigur, bani strânși pentru cel putin 6 luni chirie, creșă (grădiniță sau școală, după caz), custodie și o rutină deja formata înca din centrul maternal. Ea beneficiază si un suport din partea echipei noastre pe termen lung, ca să poată trece cu bine prin aceste schimbări.

Ce motivează o femeie abuzată să-și refacă viața? Care sunt principalele temeri?

Ca orice om care a pășit în viață sau s-a căsătorit nu îți propui să ajungi într-un centrul rezidențial. Mamele sunt ca niște leoaice care își apără puii, ele găsesc mereu resurse când este vorba despre copiii lor.
La început stima ei de sine este foarte scăzută dar apoi descoperă în ea lucruri de care nici nu a știut că le are, găsește resurse noi, se redescoperă și aceste lucruri îi dau aripi.
Cunosc mămici cu copii a căror viață s-a schimbat în bine pentru că atunci când hotărăști că vrei să lupți, să mergi mai departe, să-ți depășești limitele, întâlnești oameni speciali care să te ajute în acest sens. Nu este usor să o iei de la zero, dar nu este imposibil.

Ce sfaturi ai da unei femei căreia îi este teamă să își ia viața în propriile mâini?

Cred cu tărie că suntem puternice. Trebuie să știe că nu este prima mamă / femeie care trece prin astfel de probleme. Că viața merită trăită frumos, că orice problemă are și soluții. Iar dacă vrea să facă într-adevăr o schimbare, cu siguranță se găsesc oameni care să o ajute, să o susțină și să se implice.

Ai avut vreodată sentimentul că ai un destin? Că este cineva acolo sus care a decis ce se întamplă în viața ta?

Dumnezeu ne ajută și ne ghidează pașii, dar voința ne aparține. El ne lasă să alegem. Am ajuns să lucrez în acest domeniu ,,din întamplare". Dar mi-a placut așa de mult să pot veni în ajutorul semenilor mei, să văd că există speranță, că există a doua șansă, că se poate daca vrei să te schimbi.
Aș fi nedreaptă să zic că doar ajut, eu și primesc foarte mult înapoi.Fiecare reușită a unui beneficiar ma îmbogățește. Am o muncă așa de frumoasă, zilnic întâlnesc oameni minunați care ne sar în ajutor, ne susțin. Aceasta muncă nu o poți face de unul singur, ai nevoie de o echipă, de oameni în comunitate. Touched Romania cu frumoasa echipă este familia mea, cu ei petrec zilnic mai mult de 8 ore.
Această muncă nu este ca un job oarecare care se termina la ora 18. Viața unei familii nu se termina la ora 18 sau se închide de sărbători, de aceea e nevoie să simți, să faci totul cu sufletul. Mi-am dat seama ca aceasta este vocația, menirea mea, iubesc oamenii!

Ce i-ai reproșa României din anul anul 2018?

I-aș reproșa României faptul că nu își face timp să asculte și să ajute mamele singure în dificultate și risc. Că încă sunt copii abandonați, ca încă există spitale cu secții de copii abandonați, că nu există suficienți asistenți maternali. Acești copii sunt generația de mâine, daca ei nu cresc bine, la rândul lor nu vor crește altă generație bine.
E nevoie de mai multă organizare în ceea ce privește instituțiile de stat: spitale, creșă, grădinițe, școli. Nu există suficiente creșe, grădinițe. Nu sunt facilități sau joburi care să ajute o mamă singură să aibă un program care să-i permită să își ia copilul de la gradiniță, din contră, sunt considerate o povară și adesea când copiii se îmbolnăvesc rămân și fără muncă.
Ar trebui ca cei care conduc țara să se gândească ce lasă generației viitoare!

Cât de greu este să câștigi încrederea unui om care nu mai are încredere în oameni?

E tare greu să lucrezi cu oamenii care și-au pierdut speranța, încrederea în oameni, în familie, a căror temelii se clatină..., uneori chiar se pierd pe ei înșiși, dacă se poate spune așa.
Dumnezeu ne-a creat într-un chip minunat, să putem uita, ierta, să o luăm de la capăt, să găsim resurse. Și bineînțeles capacitatea de a învăța și a avea mai multă grijă a doua oară.
Nu este ușor uneori să lași garda jos și să zici, acum am nevoie de ajutor. Pentru aceasta avem la Casa Agar o echipă pluridisciplinară frumoasă unde fiecare pe segmentul lui încearcă să dea ce este mai bun. Mamele știu că aici suntem ceea ce spunem și interesul nostru este unul comun, acela de ale ajuta să se ridice și nu oricum, să prindă aripi, să creadă în forțele proprii.

Bună! Sunt Mariana și te invit să mă citești pe blogul meu. www.positivemotherwordpress.com. Am atâtea să îți spun. Pentru că nu există o rețetă magică pentru a fi o femeie împlinită, o mamă bună sau pentru a fi un părinte bun. Începe cu dialogul cu copiii noștri, comunicarea între noi ca părinți, este de neînlocuit, cu răbdare și înțelegere. Construiți prin povești frumoase care vă leagă pentru totdeauna. Părinți împliniți! Copii fericiți!