Oamenii mă critică pentru faptul că am renunțat la concediul maternal când fiica mea avea mai puțin de un an

În România, concediul de creștere al copilului se acordă pentru doi ani, astfel încât mamele să aibă suficient de mult timp să stea cu puiuții lor și să-i vadă cum cresc. O mamă pe nume Katie Alexander mărturisește că, fiindcă a decis să se întoarcă la serviciu atunci când fiica ei a împlinit opt luni, a fost judecată aspru de cei din jur, pentru că a renunțat la concediul maternal.

În Marea Britanie, concediul maternal durează cel puțin nouă luni, dar majoritatea mămicilor iau un an pentru a se ocupa de copiii lor. Dar femeia a preferat să se întoarcă la muncă atunci când fiica ei a împlinit opt luni, luând această decizie pentru că munca nu numai generează venituri, ci o transformă într-un părinte mai bun în opinia ei.

„Îmi doream în continuare să stau acasă cu fiica mea, dar căutam un loc de muncă, așa că, atunci când a apărut oportunitatea, nu am refuzat”

Katie, curajoasa mămică, susține că a trebuit să se întoarcă la muncă atunci când fiica ei a împlinit opt luni pentru că deja era în căutarea unui job și ratarea unei oportunități ar fi însemnat un real eșec și alte luni de căutări asidue.

„M-am întors la muncă atunci când fiica mea avea doar opt luni și în adâncul sufletului știam că nu sunt deloc pregătită. Îmi doream în continuare să stau acasă cu ea, dar îmi căutam un loc de muncă încă dinainte de a intra în concediu de maternitate. Așa că atunci când a apărut o nouă oportunitate, nu am putut să o refuz. Prima lună a fost foarte grea, îmi amintesc că veneam acasă la ora 18, plângeam în timp ce o legănam să adoarmă. La început jonglam între familie și job.

Alăptam așa că trebuia să pompez lapte din sân la birou, făceam naveta cu trenul și una peste alta trebuia să mă asigur că partenerul și familia mea puteau să o hrănească pe micuță în timp ce eu lucram. În timp, totul a devenit mult mai ușor pentru că am intrat într-un soi de rutină și m-am simțit mult mai fericită. De asemenea, am întâlnit o mulțime de alte mame care lucrează în compania în care activez și eu și sunt în situații similare cu a mea, ceea ce a făcut ca totul să pară mult mai normal”, mărturisește mama.

O mamă aflată în concediu de maternitate își trimite în continuare copilul cel mare la creșă

„Un comentariu primit de la o colegă de muncă m-a șocat”

Mama mărturisește că a fost nevoită să participe la un eveniment la locul de muncă, iar acolo a putut simți cu adevărat spiritul critic al oamenilor din jurul ei.

„De ce ai ales să te întorci la muncă cu normă întreagă? Te-ai gândit să alegi un job cu jumătate de normă?”, a întrebat-o un profesionist de la o altă organizație în cadrul evenimentului. Acele cuvinte au șocat-o pe Katie care, deși știa că întrebarea nu a fost pusă cu răutate, a simțit din plin judecata celor din jur.

Imediat s-a gândit „ar trebui să fiu acasă cu copilul meu! Asta cred oamenii, nu-i așa?”
Și după un minut în care s-a gândit ce și cum să răspundă, a replicat profesionistului că își iubește meseria și vrea să progreseze în carieră, adăugând că este norocoasă să aibă un partener și o familie care o ajută în creșterea copilului.

„De fapt excelez în meseria de părinte, nu în cea pe care o practic”

Mama mărturisește că s-a luptat cu depresia postpartum până la vârsta de 6 luni a fiicei ei. Atunci când se afla în concediu de maternitate s-a simțit izolată, nu credea că este un părinte suficient de bun.

„Când am mers la un loc de joacă pentru copii și socializam cu celelalte mame, una din ele m-a întrebat: „tu nu ai vrut să-ți iei tot anul liber pentru asta acasă cu fiica ta?” Lucru care m-a pus pe gânduri”, susține mama. Aceasta mărturisește că în Marea Britanie majoritatea femeilor primesc plata legală a concediului doar pentru 9 luni, cu excepția cazului în care a angajatorul le oferă mai mult, până la un an.

Dar acum știe că face ce este mai bine pentru ea pentru fiica ei, aduce un venit în familie suplimentar și cu toate acestea, încă își face griji asupra opiniilor oamenilor și judecății acestora.

Copilul meu nu are nici un an și eu sunt din nou gravidă. Nu știu cum să anunț la serviciu...

„Nu pot să aleg să fiu o mamă casnică pentru că mi-ar fi imposibil să plătesc ipoteca, facturile și să hrănim și copilul dacă unul dintre noi nu ar lucra sau ar avea un serviciu cu jumătate de normă?”

„Recent o prietenă apropiată mi-a spus că alege să fie mamă casnică după ce va avea primul copil la finalul acestui an. Ea a motivat acest lucru susținând că primii ani de viață a unui copil sunt foarte importanți și că nu ar putea să-și părăsească pruncul pentru a se întoarce la muncă.

Bineînțeles că este dreptul ei să facă această alegere, dar a afirmat-o ca pe un adevăr universal și am simțit că m-a judecat pentru decizia de a mă întoarce la muncă cu un copil atât de mic. Până la urmă, trebuie să muncesc pentru a supraviețui. Atât eu, cât și partenerul meu lucrăm cu normă întreagă pentru a ne putea plăti facturile.

Deci nu pot să aleg să fiu o mamă casnică pentru că mi-ar fi imposibil să plătesc ipoteca, facturile și să hrănim și copilul dacă unul dintre noi nu ar lucra sau ar avea un serviciu cu jumătate de normă”, destăinuie mama.

Aceasta susține că i-a dezvăluit partenerului ceea ce simțea despre comentariile celor din jur legate de poziția ei socială și profesională, și a primit doar susținerea lui, asigurând-o că a luat o decizie bună. Totodată, părinții și membrii familiei i-au susținut decizia și au ajutat-o cu îngrijirea copilului și însăși șefa ei a stat de vorbă în nenumărate ocazii despre alăptare și despre cum a trecut ea prin acel proces cu copiii ei.

Copiii sunt prioritari dar și munca este importantă, iar a judeca o persoană pentru alegerile făcute nu este deloc o atitudine corectă față de cel/cea care are de luat o decizie care nu este deloc facilă.