Motivul pentru care totuși nu e bine să alegem noi hainele copilului este că...dar mai bine haideți să vă povestesc CUM anume am alege noi hainele copilului într-o zi oarecare, ca să vă puteți face o idee mai bună.
Deci, se prezintă copilul gol în fața tatălui care începe alegerea obiectelor vestimentare:
1. Chiloți. Musai să fie curați. Adică nepătați, asta înseamnă curați în viziunea noastră. Dacă sunt rupți? Păi ce-are, că nu-i vede nimeni?
2. Tricou. Aici suntem de regulă mult mai atenți, că deja tricoul se vede. Așa că urmărim să nu aibă vreo pată vizibilă. Și să nu pută. Ca urmare, îl mirosim înainte să-l punem pe copil. Dacă nu ni se pare chiar în regulă, nu renunțăm așa ușor la el, nu suntem genul ăla: îl punem și pe copil să-l miroasă. Și dacă el e ok, păi nu vrem noi să creștem un copil independent? Plus că dacă tot merge în parc la joacă unde se va murdări, nu mai bine pleacă vag murdar de acasă?
3. Pantaloni. Scurți, obligatoriu! Până prin octombrie, că în pantalonii lungi te încingi, plus că mai bine să-ți fie un pic frig, că așa o să alergi mai tare și mai repede ca să te încălzești. Eu țin și-acum minte cum așteptam prima zi din martie cu puțin soare ca să ies din casă în tricou și pantaloni scurți. Ce contează că erau 14 grade, era un soare strălucitor! Bine, ieșeam până la ușă unde eram trimis să mă schimb, dar uite c-am crescut și pot și eu, ca orice părinte normal la cap, să-mi trăiesc visurile copilăriei prin intermediul copilului meu.
4. Doi ciorapi. Uneori chiar și trei, dacă ai un copil care nu e atent că își pune ciorapul pe piciorul care are deja ciorap. Iar cei doi ciorapi nu tre să fie neapărat pereche, pot să fie și doi ciorapi care ți-au picat în mână. Să nu fie rupți...foarte tare și să nu miroasă...foarte tare. Atenție! Dacă ciorapii din picioarele copilului miros, asigură-te că nu e chiar de la picioare, că mai sunt (aproape toți) copii cu care duci adevărate lupte pentru a-i convinge să se spele măcar de câteva ori pe săptâmână.
5. Pantofi de sport. Din nou, nu neapărat pereche, că el (copilul) poate fi genul mai bezmetic, așa, ca tac-su. Sau să se fi uitat mult la sport și să-i fi plăcut de vreun fotbalist care purta doi adidași diferiți, caz în care nu te mai înțelegi cu el. Ăștia, pantofii de sport, pot fi oricât de murdari, că doar merge la joacă. Dacă se merge la petrecere....e, atunci pantofii sunt ultima ta problemă, dacă tatăl a ales toată îmbrăcămintea copilului.
În funcție de cum se prezintă vremea, tatăl poate alege și diferite ale accesorii de pus pe copil:
A. Geacă de iarnă - doar după ce l-a scos pe copil în geaca de toamnă și acesta a tremurat toată ziua și i-a reproșat tatălui că nu știe să-l îmbrace așa cum o face mami.
B. Geacă de ploaie - a doua zi după ce l-a prins ploaia pe copil și l-a udat ciuciulete. Păi de ce să pleci altfel cu geaca de ploaie la tine doar pentru că a zis Busu c-o să plouă? Și dacă nu plouă, o cari degeaba?
C. Umbrelă. Ce-i aia?
D. Pulover. În una din următoarele situații excepționale: fie când e atât de frig că până și tatăl renunță la tricoul cu mânecă scurtă (gen sfârșit de noiembrie), fie când mama îl amenință pe tată că dacă va răci copilul i-l dă lui să se spele cu el pe cap.
E. Cămașă. Da' cu ce-a greșit săracul copil?
Și uite așa, putem trage cu toții concluzia că e mai bine pentru copil, pentru relație, pentru nedormitul tatălui în cușca pisicii din curte, ca mama să-l îmbrace pe cel mic. Și astfel, într-o zi răcoroasă de mijloc de toamnă vei avea șansa să vezi o familie cu doi dintre membri îmbrăcați absolut normal, plus un adult mascul (doar ca vârstă) îmbrăcat c-un tricou cu mânecă scurtă, aparent curat, cu pantaloni scurti și ciorapi care par mai degrabă purtați decât curați. Sigur, omul acesta va tremura non-stop, dar e bărbat și nimeni nu-i spune lui cum să se îmbrace sau ce să facă. El e un bărbat independent. Cu muci, febră și durere în gât, dar, fără doar și poate, independent!
Puteți citi mai multe lucruri scrise de Alex pe blogul lui:
www.facebook.com/CelMaiBunTata