Mami, tati cand creste? Sfaturi practice pentru cresterea TATICULUI

O prietena imi povestea recent: "Am ajuns acasa mai tarziu decat de obicei, dupa ce am mers sa imi fac analizele. Copiii au ramas cu sotul meu. I-am sunat de pe drum, erau linistiti... mai ales el. Cand am ajuns acasa, am apucat sa las cheile si sa ma descalt si am intrat in sufragerie. Ce era acolo? Fiica noastra mica (2 ani si 8 luni) se juca cu un avion de hartie facut de taica-su, incerca sa sprijine o papusa pe el si sa ii dea drumul in aer. Iar pentru asta, se urcase pe masa mare, chiar in fata televizorului. In timpul asta, sotul meu era foarte concentrat la picioarele ei... astfel incat sa le "fenteze" cu privirea ca sa poata vedea mai bine stirile la TV. Practic, se uita la stiri printre picioarele copilului, care copil se uita in aer si nicidecum la muchia mesei de care se apropia in mod decisiv. Cel mai intelept om din incapere era tot copilul, cel mare (de aproape 9 ani), care abia venise de la joaca si se schimba pe marginea canapelei, in timp ce ii repeta lui taica-su: "Tati, Maria cade de pe masa! Tati, Maria o sa cada de pe masa!..." Tati, insa, nu o auzea..."

Mami, tati cand creste?
Cand barbatul aseamana cu propriul copil, si nu invers...

Parca mai rau ca oricand inainte, sotul tau se dovedeste iresponsabil si inconstient. Ca un copil mai mare, care nu se sinchiseste prea mult de ceilalti copii din incapere - pot ei sa isi sparga si capul, treaba este a lor si a parintilor, nu a lui. Fuge de responsabilitati si de sarcini grele. Cauta distractia si se lasa fascinat, concentrat in activitati care il scot din realitate. Vrea sa manance primul atunci cand cumparati "ceva bun" si se arunca in plasa de cumparaturi cot la cot cu cel mic. Este nerabdator sa guste din dulce si se supara cu adevarat daca nu ii pastrati si lui o bucatica: practic, trebuie sa imparti bunatatile intre copil si tatal lui si sa pazesti ultimele ramasite si de unul si de altul, ca sa le distribui echitabil a doua zi. Preia monopolul asupra jocurilor - de carti, cu trenuletul electric, cu piesele de construit sau jocurile pe calculator si refuza sa le cedeze copilului, argumentand de ce anume si pana cand "este randul sau". Rivalizeaza cu cel mic si isi foloseste forta si rapiditatea ca sa il intreaca, protestand in fata "favorurilor" evidente pe care copilul le primeste, in virtutea varstei. Pe scurt, sotul tau parca a dat in mintea copiilor, in cel mai ingrijorator sens! Ce se intampla?

Tendintele competitive ale sotului tau s-au activat in cel mai nepotrivit context - nepotrivit si pentru familie ca tot, si pentru copil, care poate invata sa se raporteze la tata ca la un inamic. Nu este chiar de mirare: cineva spunea ca "fiecare om este un abis, ametesti cand te uiti in el". Barbatul care se afla langa tine vine tot dintr-un copil: dintr-un baiat care a ravnit la dragostea parintilor, exact la fel cum o face copilul vostru. Stim deja ca in relatia de dragoste dintre barbat si femeie, fiecare cauta in mare parte sa retraiasca acea iubire primita - sau doar cautata - in copilarie, in familia de baza. Sotul tau a primit cate ceva, pana cand micutul vostru l-a indepartat, capatand prioritate. Barbatii reactioneaza diferit la aceasta durere si dezamagire de a deveni "locul doi": unii fac reprosuri, altii aduc cereri sau amenintari, iar altii incearca sa fie cat mai rationali. Insa unora nu le iese... si frustrarea lor capata o forma dintre cele mai "absurde" si prostesti. Ca in exemplele citate. Ce poti face tu, ca sotie si mama?

Exista o vorba biblica: "Da-i Cezarului ce-i al Cezarului si lui Dumnezeu ce-i al lui Dumnezeu." Asta poti face tu, ca sa echilibrezi familia si sa-l ajuti pe sotul tau sa isi revina. Ofera-i copilului ce i se datoreaza copilului si barbatului ce are nevoie barbatul. Lasand la o parte argumentele feministe si indreptatirea de orice fel (care nu vor rezolva lucrurile), intr-adevar sotul tau are nevoie de atentia ta, oferita sub diverse forme si in mod EXCLUSIV, caci si el se "hraneste" cu dragostea sotiei, la fel cum copilul se hraneste cu dragostea mamei.

Atentia, atingerea si alte lucruri mici

Sotul tau va inceta sa rivalizeze cu cel mic, atunci cand se va simti apreciat, vazut, iubit, dorit. Nu se va mai compara cu cel mic, atunci cand TU nu ii vei mai compara, cand nu ii vei mai ierarhiza. Atunci cand nu vei mai ofta cand auzi cheia in usa, ci iti vei forta mintea sa formuleze un gand de multumire, o binecuvantare: "Doamne, bine ca vine acasa, asa cum este! Ca putea sa se duca la alta, ori sa pateasca ceva si sa nu mai vina deloc!" Atunci cand vei cauta inlauntrul tau, ca sa gasesti dorinta si placere si pentru el, nu doar pentru comoara ochilor vostri, care este copilul. Cand iti vei aminti ca fara acest barbat (si nu altul), nu te-ai bucura acum de acest copil.

Va trebui sa faci eforturi sustinute de a-ti aprecia sotul si de a gasi momente pe care sa le petreci doar cu el. Nu vorbesc acum de seri romantice in doi si de nopti pasionale. Ma refer la lucruri mici, care aduc o mare diferenta. Barbatul, oricat de diferit structurat, reactioneaza la blandetea si la tandretea femeii. Se lasa imblanzit. Poti "imblanzi" agresivitatea mascata a sotului tau care "face pe copilul" (sau pe "neubnul"), acordandu-i doza bine-meritata de tandrete. Iar femeile sunt experte la asa ceva. Nici macar nu conteaza ca nu ai chef, ca esti obosita, ca ti s-a impietrit inima sau ca iti este gandul in alta parte. Te poti aduce in prezent mai mult decat crezi, daca iti iei inima in dinti si incerci. Creierul nostru primeste stimulii corespunzatori actiunilor pe care le facem.

a

Intinde mana si mangaie mana si bratul sotului tau, de exemplu, cand observi ca este langa tine pe canapea. Nu este nevoie de vorbe, de explicatii sau de mai mult de atat. Poate nu este un gest specific voua sau o forma de comunicare dintre cele pe care le agreati in cuplu, insa fa un experiment. Atingerea poate face minuni. O atingere simpla, calma, lipsita de lacomie, de insinuare sau de asteptari. Pur si simplu o incercare de a fi in contact cu celalalt. Atinge-l, mangaie-l, cand gasesti un minut liber sau doar 30 de secunde. Si zambeste-i.

Si este de ajuns pentru schimbarea pe care o astept?!, poate ca vei intreba. Este un inceput pentru schimbarea la care poate nu te astepti... pentru inmuierea inimii tale. S-ar putea ca propria tandrete sa te sensibilizeze cum nu ai mai fost de la o vreme si sa te aduca mai aproape de sotul tau, fara prefacatorie. Iar el va simti asta. O iubire "ca in filme" se intampla cu gesturi mici. "Crezi ca e greu sa iubesti?", sfatuia cineva. "Nu este. Iubirea nu cere mari ispravi si planuri mari. Face mult bine doar cu o vorba buna, cu o privire, cu o mica rugaciune..."

Cateva sfaturi practice pentru cresterea TATICULUI

Ce mai poti face, la fel de practic? Stimuleaza barbatul din spatele baietelului care se dovedeste sotul tau, in loc sa-l certi pe acest "baietel". Cand ii reprosezi, ii explici, ii dezapreciezi comportamentele, faci apel la identitatea de "baietel". Vorbesti cu copilul din el, pe care nu ti-l doresti. Ca sa "agati" barbatul din el, adultul pe care il cauti, ofera-i alte contexte. De exemplu:

Cere ajutorul lui specializat

Cheama-l sa te ajute cu ceva. Dar, atentie la nuante! Nu il acuza ca nu te ajuta, nu ii spune "Ai putea sa duci gunoiul, ca tot ai mainile libere". Fa-l in schimb sa se simta necesar, util. Cheama-l atunci cand poate vedea ca tu singura nu te descurci la ceva, la care el este priceput - mai priceput ca tine. Ca nu poti instala ceva pe calculator, ca s-a stricat clanta de la intrare, ca esti prea agitata sa poti infileta bine becul cel nou, ca nu te pricepi sa pui cap la cap componentele robotului de bucatarie, ca nu stii de ce picura robinetul la baie... Cere ajutorul lui specializat, cheama-l pentru a solutiona. Chiar daca sotul tau nu este mester - poate chiar sa aiba doua maini stangi! - tu arata-i ca ai nevoie de el si ca te bazezi pe el in aceasta situatie, mai mult decat pe tine insati.

Manifesta-ti admiratia

Aminteste-ti sa il admiri pentru... pentru ce il admirai tu la inceputuri. In cartea "Scrisori Caterinei: Sfaturi unei tinere casatorite", autorul, Charlie Shedd (sot si tata), invoca experienta unei intalniri cu mai multi prieteni, pe care i-a consultat ca sa afle cum resimt ei admiratia din partea sotiei. Iata ce raspunsuri a primit: "Conduc un magazin alimentar si sotia mea imi aminteste de acele cliente nervoase care intra in biroul meu, chemandu-l pe responsabil pentru a-si expune nemultumirile." "Cred ca amabilitatile intre soti sunt cel mai important lucru intr-o casnicie. De cate ori sotia mea ma lauda, simt ca si cum m-ar infasura intr-o forma mai mare decat statura mea. Si eu trebuie sa cresc pentru a ma potrivi acestei forme." "Sotia mea este cea mai mare admiratoare a mea si imi face cea mai mare publicitate."

Iti poti da bine seama ca in spatele comportamentului infantil al sotului sta nevoia masculina de admiratie, atunci cand observi ca... se lauda singur, uneori exagerat. "Urmareste-i comportamentul cand va aflati in compania celorlalti. Cand vei constata ca vrea sa monopolizeze discutia si sa aiba totdeauna ultimul cuvant, este posibil sa fii si tu de vina pentru aceasta. Acorda-i tu atentia pe care o cauta in acest fel." (Charlie Shedd)

Trateaza-l ca pe capul familiei

Daca (re)incepe sa simta ca rolul sau este de a pazi si de a indruma familia, de a-i da o directie, de a lua hotararile importante - indiferent cat de gresit le ia la inceput - si de a-si asuma consecintele (chiar daca si restul familiei le va asuma...), atunci barbatul are toate sansele sa isi vina in fire. El se identifica cu aceste indatoriri, cu acest rol de a conduce, doar ca uneori nu a fost invatat si nu i s-a dat ocazia sa il exercite. O poate face prost, sovaielnic, teribilist sau abuziv la inceput. Atata vreme cat nu produce familiei un rau major si ireversibil (prin dependenta de bautura, prin abuz repetat de orice natura, de exemplu), barbatul are nevoie sa invete din propriile greseli... chiar daca si familia sa va avea de suferit de pe urma lor.

Care este pretul suferintei? Merita? Ii da o lectie barbatului, o lectie despre a fi sot si tatic, in acelasi timp oferindu-i ocazia de a recupera si de a indrepta lucrurile? Atunci merita. Barbatul nu poate invata din greseli sa fie cap de familie, decat in familie, nu in exteriorul ei. Unii barbati au avut prilejul sa invete partial acest lucru mare, prin imitatie si modele, inainte de a se insura. Insa putini...

Voi relua mai jos mesajul pe care incerc sa il transmit, prin cuvintele lui Dmitry Semenik, in cartea "Dragostea: cum sa o dobandim, cum sa o pastram": "Exista familii in care sotia este in mod evident puternica si ordonata, iar sotul este slab si indolent. Pozitia de lider a sotiei nici macar nu e disputata. Acestea sunt familii ce functioneaza dupa asa-zisul principiu al complementaritatii, cand neajunsurile celor doi se potrivesc ca intr-un puzzle. Eu stiu exemple relativ reusite de asemenea familii, in care cuplul traieste impreuna si este posibil sa nu se desparta. Totusi, in asemenea cazuri sunt prezente un chin permanent, o insatisfactie ascunsa a ambelor parti si probleme psihologice semnificative ale copiilor." (Dmitry Semenik)

In familie, "suita il face pe rege"

"Am observat un exemplu al felului cum poate fi cladita o familie sanatoasa chiar si cand insusirile naturale ale sotilor nu se potrivesc. Sotia este un om fenomenal de puternic, de dur, de autoritar si de talentat. Sotul este mai tanar decat ea si e din fire mult mai slab, insa bun si inteligent. Ambii sunt profesori universitari. Sotia isi manifesta pe deplin forta in domeniul profesional, in care a obtinut mari succese (este psiholog, aproape orice rus a auzit de ea). In familie, cu sotul, este un alt om. Laurii intaietatii ii sunt cedati in mod constient barbatului. Copiilor li se insufla respectul fata de tata. Hotararea definitiva a barbatului este lege, si multumita acestui sprijin al sotiei, sotul nu pare nedemn de rolul sau: este cap de familie cu adevarat.

Aici nu este nicio actorie, nicio inselaciune. Pur si simplu, fiind psiholog cu experienta, sotia intelege ca asa este corect. Poate ca a ajuns la aceasta intelegere trecand prin incercari. Primele doua casnicii i s-au destramat. Cu sotul de acum este impreuna de peste douazeci de ani, au trei copii, in familia lor se simt caldura, pace si iubire adevarata.

In familie, "suita il face pe rege" nu doar din punct de vedere exterior, ci si in sensul autentic, psihologic. Sotia inteleapta, alegand feminitatea si slabiciunea, il face pe barbat mai puternic. Chiar daca sotul nu este foarte vrednic de respect, sotia inteleapta se straduieste sa il respecte. Ea are grija de casa, are grija ca sotului si copiilor sa le fie bine in ea - sa le fie bine in primul rand sufleteste. Se straduieste sa isi controleze emotiile: nu-si injoseste sotul, nu-i face reprosuri, nu-l cicaleste. Se sfatuieste cu el. Nu tine ca in discutarea unei probleme, primul si ultimul cuvant sa ii apartina. Isi spune parerea, insa hotararea definitiva i-o lasa sotului, si nu ii "scoate ochii" daca aceasta hotarare s-a dovedit a nu fi prea reusita.

Sotul si sotia sunt doua vase comunicante. Daca sotia, cu rabdare si cu dragoste, ii arata sotului ca vede in el cu sinceritate capul familiei, el va deveni treptat un adevarat cap." (Dmitry Semenik)

Bibliografie: Scrisori Caterinei: Sfaturi unei tinere casatorite, de Charlie Shedd, Editura Bizantina, 2012; Dragostea: cum sa o dobandim, cum sa o pastram, de Dmitry Semenik, Editura Sophia, 2013.