Țara care ne bagă copiii în mormânt

Cum este posibil să te duci cu copilul la o intervenție la dentist și să pleci de acolo urmărind ambulanța, cu copilul tău în comă? Cum este posibil să trimiți copilul la școală sănătos tun, și să primești telefon că este internat la spital cu intoxicație de la dezinfecția antigripală sau că a fost bătut de un coleg până la sânge? Cum este posibil ca bebeluși și copilași care aveau toată viața înainte să moară în accidente pentru că nu aveau centură? Cum este posibil ca adolescenta ta minunată, care voia să se facă arhitect, să moară arsă într-un club? Cum este posibil ca viața unei gravide și a bebelușului ei să fie spulberate pe o trecere de pietoni? Cum este posibil ca un strigăt de ajutor la 112 al unei fiice care a fost suficient de curajoasă să se lupte cu un criminal în serie să îi aducă sentința la moarte și nu salvarea?

În fiecare zi copiii noștri pentru care oferim totul și pe care îi creștem frumos și sănătos, sunt distruși de un sistem corupt și o legislație inexistentă, de un sistem de șpăgi și nepăsare.

Cazul copilașului care a ajuns în comă după anestezia de la dentist este cel mai recent și mai răsunător. Pentru că nici acolo nu mai putem merge fără teama pentru propria viață, din câte se pare. Clinica aceea nu avea aviz pentru anestezie generală. Am trecut printr-o anestezie generală, este ceva ce nu doresc nimănui, este periculoasă și ai impresia că mori și înviezi. Cum poți să te joci așa cu viața oamenilor, cu viața copiilor? Ministrul Sănătății spune că toate clinicile stomatologice vor fi verificate pentru că este convins că multe dintre ele fac anestezii ilegal. Dacă este convins de asta, atunci de ce trebuie să intre un copil în comă ca să se facă ceva în această privință? Cum ar fi reușit clinica asta să facă anestezii dacă profesa într-o țară în care șpăgile nu înlocuiesc viețile de oameni?

Accidentele care ne ucid copiii, chiar și pe cei care se dezvoltă liniștiți în uter, sunt un rezultat al aceluiași sistem corupt și nepăsător, unde lucrurile se fac doar dacă edilii responsabili au vreun interes aparte.Nu se pun sensuri giratorii decât acolo unde sunt avantajoase pentru rudele și cunoscuții primarului, nu se luminează trecerile de pietoni, pentru că nu mai sunt fonduri, că doar ce s-au pus borduri și trei rânduri de stâlpi de iluminat, nu se pune semafor, că ne este pur și simplu lene să îl băgăm în sistemul de semafoare. Nu dăm amenzi aspre pentru inexistența scaunului auto pentru copii și nepurtarea centurii, pentru că nu ne pasă și pentru că este datoria părinților să își țină copiii în siguranță. Așa ... și dacă părinții sunt iresponsabili, nu este datoria statului, a poliției, să le bage mințile în cap?

Iar dezinfecțiile din școli deja sunt un subiect care bagă panică în orice părinte. Nu știi de ce să mai ferești copilul: de gripă sau de dezinfecția din clase care vrea să combată gripa? Așa că, dacă ești mai panicos din fire, ajungi să nu îl mai duci la școală, pur și simplu. Și să te gândești chiar foarte serios să începi să îi faci școlarizarea la domiciliu.

A cui este vina?

A noastră, a tuturor, care acceptăm traiul în această țară unde incapacitatea de a-ți face munca cu profesionalism este trecută cu vederea, dacă știi cum și unde să strecori niște șpăgi. A noastră, a celor care acceptăm angajatori care, cocoșați de taxe la stat, angajează oameni la negru, insuficient pregătiți pentru meseria lor și care, iată, ajung să se joace cu viața copiilor noștri. Poate dacă am vedea că taxele acestea pe care le plătim cu vârf și îndesat din salariile noastre muncite din greu ar avea un răsunet în calitatea vieții noastre și a copiilor noștri, poate atunci nu are mai exista această luptă continuă pentru supraviețuire cu și în sistemul corupt al statului care ne bagă copiii în mormânt. Deja nu mai este vorba aici de politică, deja nici nu mai contează cine este la conducere, că este dreapta sau stânga, copiii noștri tot rătăcesc în bezna unui viitor inexistent. Așa că, dragi părinți, eu una, care credeam că merită să te lupți pentru țara asta, sunt epuizată și vă spun că, dacă nu ați început deja, să o faceți: cultivați-le copiilor voștri ideea de a părăsi țara asta spre o țară unde viața copiiilor lor va fi cea mai importantă. Pentru că la noi, schimbările pe care ni le dorim vor fi simțite, probabil, când nepoții noștri vor avea nepoți.