Mit sau adevăr: Plătesc copiii pentru păcatele părinților?

Copiii plătesc pentru păcatele părinților? Ce spune Biblia

Dacă te vei uita în anumite capitole ale Sfintei Scripturi, îți va fi mai la îndemână să încerci să pătrunzi în tainele unei întrebări ce a frământat generații întregi. De exemplu, în cadrul Deuteronomului (A doua lege), în capitolul 5, este adusă în discuție una dintre Cele 10 porunci, referitoare la venerarea idolilor, considerată un păcat ce se va transmite din generație în generație: „Să nu-ți faci chip cioplit, nici vreo înfățișare a lucrurilor care sunt sus, în ceruri sau jos, pe pământ, sau în ape sub pământ. Să nu te închini înaintea lor și să nu le slujești; căci Eu, Domnul Dumnezeul tău, sunt un Dumnezeu gelos, care pedepsesc fărădelegea părinților în copii până la al treilea și la al patrulea neam al celor ce Mă urăsc.” (Deuteronom, 5, 8-9). 

Alte scrieri din Vechiul Testament, care fac referiri la păcatele părinților, se regăsesc printre cele ale profetului Ezechiel din perioada în care Ierusalimul fusese distrus, iar populația urma să fie deportată în Babilon. În capitolul 18, s-a spus că: „Pentru ce spuneți voi zicătoarea aceasta în țara lui Israel: „Părinții au mâncat aguridă și copiilor li s-au strepezit dinții? „Pe viața Mea, zice Domnul, Dumnezeu, că nu veți mai avea prilej să spuneți zicătoarea aceasta în Israel. Iată că toate sufletele sunt ale Mele. După cum sufletul fiului este al Meu, tot așa și sufletul tatălui este al Meu. Sufletul care păcătuiește, acela va muri...” (Ezechiel, 18, 2,3,4). Analizându-se vorbele profetului, se poate spune că fiecare om are propriile sale păcate pentru care va fi pedepsit. De asemenea, din următoarele versete poate reieși ideea că păcatele părinților nu se vor răsfrânge și asupra copiilor, responsabilitatea pentru păcate fiind individuală: „Dar dacă un om are un fiu, care vede toate păcatele tatălui său, le vede, dar nu face la fel...își abate mâna de la nelegiuire, nu ia nici dobândă, nici camătă, păzește poruncile Mele și urmează legile mele, acela nu va muri pentru nelegiuirea tatălui său, ci va trăi veșnic...Sufletul care păcătuiește, acela va muri. Fiul nu va purta nelegiuirea tatălui său și nici tatăl nu va purta nelegiuirea fiului său! Neprihănirea celui neprihănit va fi peste el și răutatea celui rău va fi peste el.” (Ezechiel, 18, 14, 19-20). 

Cum răspund fețele bisericești întrebării: „Copiii plătesc pentru păcatele părinților ? ”

Întrebarea „Copiii plătesc pentru păcatele părinților?” i-a preocupat intens și pe sfinții părinți din țara noastră sau de peste hotare, care au încercat să aducă diferite argumente pe acest subiect.

De pildă, Mitropolitul Antonie al Surojului (sau Înaltpreasfințitul Antonie Bloom, episcop al Episcopiei de Suroj din Biserica Ortodoxă Rusă pentru Irlanda și Marea Britanie) a adus în prim-plan următorul mesaj: copiii nu moștenesc păcatele personale ale părinților, dar vor moșteni „probleme nerezolvate” de la înaintașii lor. Potrivit „crestinortodox.ro”, mitropolitul a venit cu această mențiune: „Fiecare generație moștenește de la toate cele dinainte (în particular copiii de la părinții lor și de la înaintașii cei mai apropiați) caracteristici ale minții, inimii, voinței, particularități ale corpului, probleme rezolvate și nerezolvate. Dacă părinții au rezolvat în ei înșiși o anumită problemă, ei le transmit copiilor o omenitate mai șlefuită. Dacă ei nu vor fi în stare să o rezolve, generația următoare se va lovi de ea mai devreme sau mai târziu. Și eu am întâlnit oameni care-mi spuneau: „Am cutare sau cutare ispită, apare în mine cutare sau cutare problemă. De unde și până unde?" Și, „săpând” în trecutul lor, reușeam să găsesc de câteva ori la strămoșii și la părinții lui aceeași problema nerezolvată.”

Convingerea că un copil nu va moșteni păcatele părinților săi reiese și din lucrarea părintelui Constantin Necula, „Creștinism de vacanță”. Invitat la un cunoscut post de televiziune, a răspuns la întrebarea „Copiii plătesc pentru păcatele părinților? ” raportându-se la Sfânta Taină a Botezului: „Nu, nu e adevărat! Că, dacă mai continuăm să punem asta pe toate bannerele Ortodoxiei noastre, riscăm să pierdem fundamentul botezului! Ontologic, în Iisus Hristos, moartea şi învierea din Botez duc inclusiv la moartea păcatelor părinţilor care se răzbună în noi — cu o singură condiţie: copilul, după cristelniţă, să intre în cealaltă cristelniţă, care este familia lui. Familia pe post de cristelniţă binecuvântată, în care copilul se plimbă pururea ca într-o apă originară, fără niciun fel de meteahnă de păcat...”

Părintele Protoiereu Gheorghe Colțea, în cadrul unei intervenții pentru „Trinitas TV”, a spus că „Păcatele părinților au efect asupra copiilor”, dar a venit și cu această explicație: depinde de fiecare copil cum își va construi viața, dacă va decide sau nu să urmeze păcatele părinților săi. Spre exemplu, părintele a precizat că există copii ai căror părinți au fost dependenți de alcool, dar ei nu s-au atins toată viața de băutură sau cei care au văzut cum tatăl le agresa mama, ocrotindu-și ulterior familiile și devenind părinți-model pentru proprii copii. 

Acesta a ținut să atragă atenția și asupra următorului fapt: părinții trebuie să fie primele și cele mai importante modele ale copiilor, fiind datoria lor să se asigure că micuții vor crește „într-un mediu sănătos, atât din punct de vedere fizic, cât și psihic.” De asemenea, susține că o femeie ce urmează să fie mamă va trebui să aibă grijă și în timpul sarcinii să stea cât mai departe de păcate, „din toate punctele de vedere” și să se împărtășească pentru ca și copilul ei să aibă parte de har. 

Deși vorbește despre moștenirea păcatelor de la părinți, Maica Siluana Vlad (fosta coordonatoare a Centrului de Formare și Consiliere „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil” din Iași și stareța Mănăstirii „Sfântul Siluan Athonitul” din același oraș) a declarat că un copil poate să se elibereze de păcatele respective prin iertare, prin rugăciunile rostite pentru iertarea păcatelor părinților săi. Esențial este să ajungă să simtă el că și-a iertat părinții, nu pur și simplu să uite, ajungând astfel să-și vindece sufletul și trupul de povara păcatului pe care l-a avut tocmai pentru că a simțit ură față de cei care i-au făcut rău, în cazul de față proprii părinți. 

Conform „ganduridinierusalim.com”, maica a susținut aceste idei: „Cum se rupe acest mecanism care pare un blestem? Prin binecuvântare. Cum se opreşte păcatul? Prin iertare. Copilul care vrea să se elibereze de povara păcatelor părinţilor trebuie să-şi ierte părinţii şi să se roage pentru iertarea lor. În primul rând un părinte care a făcut păcate, a făcut păcat faţă de mine. Eu trebuie să spun: „Tata a făcut păcate faţă de mine, dar eu, Doamne, vreau de la Tine puterea să-l iert. Te rog iartă-l!”...Păcatul omului îşi pune pecetea pe trup, pe relaţii, pe toată viaţa lui. Ei, părinţii sunt în noi mai mult decât ne dăm noi seama. E nevoie să ne eliberăm de robia moştenirii păcătoase. Şi ne putem elibera numai prin iertare. Nu există altă cale de vindecare decât iertarea. Să nu ne amăgim că am iertat, pentru că am uitat. Până nu-mi voi vindeca celula de păcatul meu, care e ura împotriva celui care mi-a făcut rău, cu puterea iubirii şi iertării lui Hristos Dumnezeu...”

Surse:

• Biblia, Vechiul Testament, Deuteronomul, Ezechiel
• antena3.ro, bzi.ro, crestinortodox.ro, doxologia.ro, ganduridinierusalim.com

Sursă poză principală: istockphoto.com