Lucruri pe care NU ar trebui să le spui niciodată unui părinte de gemeni

Prietenele mele, care la rândul lor au gemeni, urau atenția pe care o primeau atunci când ieșeau în oraș cu bebelușii lor. Unele chiar obișnuiau să poarte căști și să se prefacă că ascultă muzică în supermarket pentru a evita să fie oprite la fiecare 10 secunde de oamenii care se minunau de faptul că au gemeni.

Mie, în schimb, îmi plăcea la nebunie atenția. Îmi placea când mă opreea cineva în magazine ca să gângurească la copiii mei. Eram o mamă mândră de gemeni și îmi plăcea să ies cu ei la plimbare știind ca sigur se va opri în dreptul nostru cel puțin o persoană pentru a-i admira sau pentru a se juca puțin cu ei.

Citește și: Copiii gemeni: informatii ciudate, dar adevarate

Copiii mei erau frumoși și meritau toată această atenție. Eram fericită să fiu un magnet pentru oameni și nu mă deranja faptul că îmi lua cel puțin de două ori mai mult timp să fac cumpărăturile. Totuși, atenția nu a fost întotdeauna pozitivă.

„Gemeni? Groaznic!”

Într-o zi, când gemenii mei aveau doar trei luni, mă plimbam printr-un Mall cu căruciorul dublu și voluminos în dotare. Micuții mei bebeluși dormeau adânc. Câteva doamne de vârsta mea se îndreptau spre mine. Mi-am dat seama că observaseră bebelușii și mă pregăteam să mă opresc pentru ca ele să-mi admire copiii care dormeau. În schimb, s-au luat de brațe, au privit înainte și și-au spus una celeilalte: „Doamne, gemeni! N-aș suporta să am gemeni. Groaznic”.

Am rămas mască. Cum puteau oamenii să fie intenționat atât de nepoliticoși (și nici măcar să încerce să o ascundă, deoarece a spus-o atât de clar și de tare)? Din fericire, câțiva pași mai în față am fost întâmpinată de o doamnă mai în vârstă a cărei față s-a luminat când a văzut copiii. S-a apropiat de noi și mi-a spus cât de frumoși erau micuții mei și cât de norocoasă eram.

Citește și: Surpriza surprizelor! Sunt gemeni, dar s-au născut în ani diferiți

„N-aș vrea să fiu în locul tău”

„N-aș vrea să fiu în locul tău”, „Oh nu, gemeni! De ce ai făcut asta?”, „Îmi pare rău! Nu i-aș dori nimănui gemeni”, „Vai, săraca de tine. Nu știu cum o să te descurci” sunt comentarii autentice pe care mi le-au spus cunoscuții mei când le-am spus că aștept doi copii. Repet: aceste lucruri mi-au fost spuse în cea mai mare parte de persoane pe care le cunoșteam, nu de străini! Sunt sigură că niciunul dintre ei nu a vorbit serios, dar sunt încă uimită că oamenii permit ca astfel de vorbe să le iasă pe gură.

A avea gemeni a fost (și încă este!) o experiență atât de specială! Când ai gemeni, te alături unei societăți secrete despre care nici măcar nu știai că există, iar singurele persoane care știu cu adevărat cum este sunt alți părinți de gemeni care au trecut deja prin asta. Mi-ar plăcea să le răspund tuturor acelor oameni care au împărtășit gândurile lor negative cu privire la faptul că au avut gemeni cu atâția ani în urmă. Gemenii mei au 12 ani acum, așa că răspunsul meu vine din experiență (adică nu sunt doar comentarii la întâmplare, nedorite, fără nicio bază de adevăr, precum cele care mi-au fost împărtășite!): nu e chiar atât de „îngrozitor” să fii părinte de gemeni!

Noi nu am ales să avem gemeni, dar suntem fericiți că ei ne-au ales pe noi. Viețile noastre au fost atât de norocoase, distractive, pline de bucurie și emoționante și au fost pline de mai multă dragoste decât ne-am fi putut imagina vreodată. La început mi se spunea mai mereu: „N-aș vrea să fiu în locul tău”. Sunt de acord 100%. Mă bucur că eu am fost cea care a fost binecuvântată cu gemeni și nu tu!

Citește și: Gemeni identici se căsătoresc cu gemene identice. Copiii lor sunt identici din punct de vedere genetic