O mamă care are pseudonimul u/Aithana pe Reddit a cerut părerea utilizatorilor rețelei de socializare cu privire la povestea ei, un subiect sensibil la care mulți dintre noi nu ne gândim. Iată ce scrie în postarea ei, care a generat aproape 3000 de comentarii:
”Fiica mea s-a născut acum doi ani. Am avut o sarcină ușoară, dar la 32 de săptămâni s-a declanșat diabetul gestațional (pentru că sunt supraponderală, îmi verificam glicemia în fiecare zi). Din cauza asta obstetricianul meu m-a programat la cezariană. Nu am avut nicio problemă cu asta, pentru că voiam ca bebelușul meu să se nască în siguranță. Așa că înainte de a mă duce la spital am vorbit cu soțul meu și i-am spus că dacă se va întâmpla ceva și va fi nevoi să aleagă între mine și copil, să mă aleagă pe mine. A tăcut dar a spus că este de acord.
Totul a mers conform planului și suntem bine. Acum dăm pe repede înainte la momentul în care încercăm să facem al doilea copil. La o petrecere stăteam de vorbă cu prietenele mele despre copii. Când m-au întrebat dacă sunt pregătită pentru alte 9 luni de sarcină, le-am spus sincer că nu mi-e teamă de sarcină, ci de naștere. Și am lăsat să curgă toate temerile mele. Le-am spus că i-am spus soțului meu că dacă se va întâmpla ceva cu mine în timpul nașterii și dacă există riscul ca fiica mea să rămână fără mamă, să mă aleagă pe mine, nu copilul.
Prietenele mele au fost dezgustate de gândirea mea și mi-au spus că sunt o ticăloasă cu soțul meu pentru că îi cer practic să își ucidă copilul (acestea au fost cuvintele exacte), că sunt o persoană prea negativă șă că trebuie să îmi revizuiesc gândirea. Sunt o persoană căreia îi place să fie pregătită pentru scenariile cele mai dramatice, dar care speră să fie bine. Nu vreau ca soțul meu să fie pus într-o situație limită și să nu știe ce decizie să ia. Nimeni nu îți dorește să se gândească la ce s-ar putea întâmpla rău, mai ales în sarcină, dar eu trebuie să mă gândesc la toate scenariile. Deci, sunt oare o ticăloasă?”
Comentariile care au urmat postării au fost numeroase și majoritatea au fost în acord cu decizia mamei:
- Am pățit și eu același lucru. I-am spus soțului meu să aleagă copilul și mi-a spus că în niciun caz. Pentru că putem face alt copil, dar fără mine nu va putea și nu ar mai exista noi. Am plâns săptămâni întregi, a fost cea mai frumoasă declarație de dragoste.
- Este decizia voastră și nu au dreptul să te judece. Este mai sănătoasă o familie cu doi părinți care se iubesc și un copil, decât un tată cu doi copii, plângând după o mamă.
- Sunt total de acord cu decizia ta. Femeile nu sunt doar niște incubatoare, ci oameni, care au dreptul la viață. orice medic care alege viața copilului în detrimentul vieții mamei este un misogin.
După ce postarea ei a generat aproape 3000 de comentarii, mama în cauză a editat postarea, simțind că este nevoie să mai adauge informații pentru cei care au blamat-o pentru decizie. Mulți i-au spus că nu scrie bine în engleză, că nu le-a explicat mai bine decizia prietenelor ei, că ar trebui să mai slăbească ca să nu mai fie sarcina în pericol, că un astfel de scenariu este paranoic și că decizia ei nu are logică.
”Se pare că postarea mea a explodat. Aș dori să clarific câteva lucruri.
- Engleza nu este limba mea nativă.
- Nu am stat să le explic prietenelor mele în detaliu decizia mea pentru că nu am vrut să stârnesc o scenă. M-a afectat ceea ce mi-au spus și probabil că voi vorbi cu ele.
- Da, sunt supraponderală, dar am avut o sarcină aproape perfectă. Celor care mi-au scris să mai slăbesc, mulțumesc, nu m-am gândit la asta! Noroc cu voi! Și de ce vreți să știu câte kilograme am? Diabetul gestațional poate afecta și mamele cu o greutate normală.
- Da, știu că un scenariu ca acesta are riscuri minime să se întâmple. Dar nașterea este ceva foarte serios și pot să apară multe complicații, vreau doar să fiu pregătită pentru toate.
- Am gândit în felul următor: dacă ceva s-ar întâmpla cu mine și bebelușul și soțul meu ar trebui să aleagă, orice alegere ar face va fi judecat de familia noastră. Dacă aș muri și ar fi nevoit să le spună părinților mei, îmi pare rău, dar am ales copilul? De-asta mi-a și spus să îi spun mamei mele ce am decis. Când am discutat cu el mi-a spus că și el s-a gândit la asta, dar că nu știa cum să îmi spună că m-ar alege pe mine, de teamă să nu mă supăr. Prin urmare soțul meu nu este forțat să facă nimic și nu am luat decizia în locul lui. Am discutat și ce să facă dacă aș intra în comă sau aș ajunge dependentă de aparate, i-am lăsat instrucțiuni clare.
- Asta nu este o postare pro-viață sau orice legat de asta.
- Oamenilor nu le place să se gândească la lucrurile urâte care se pot întâmpla în sarcină și la naștere, dar riscurile pentru mamă sunt masive, coprul tău este supus la atâtea schimbări, fizice și mentale.
- iar cei care îmi spun că dacă nu sunt pregătită să mor pentru copilul meu nu ar trebui să fiu mamă sunt niște ticăloși!
- Și câteva cifre. Conform Centrului de Prevenție și Control al Bolilor, 700 de femei mor la naștere în fiecare an în SUA, și peste 50 de mii aproape mor, trecând prin ”morbiditate maternală severă”, de cele mai multe ori din cauza complicațiilor generate de hemoragii.”
Voi ce părere aveți despre decizia acestei mame?
Surse: Reddit
Citește și:
- Nu vreau să trec în testament copiii soțului meu. Sunt o persoană rea?
- I-am spus soțului meu că l-am înșelat și acum regret amarnic
- I-am spus soțului meu că poate să se culce cu alte femei
Urmareste-ne pe Google News
