Cum a început totul
Karolina Olsson, o adolescentă în vârstă de 14 ani din secolul al XIX-lea, locuia împreună cu familia ei într-o casă modestă de pe insula suedeză Oknö. Pentru a supraviețui, se ocupau cu pescuitul și cu agricultura.
Într-o zi de iarnă, în februarie 1876, fata se întorcea acasă și a trecut un râu înghețat. La un moment dat a alunecat și a căzut pe gheață, lovindu-se la cap. Părinții au examinat-o să vadă ce i s-a întâmplat și atunci nimic nu părea neobișnuit, singurele semne ale loviturii fiind câteva contuzii. Dar la câteva zile de la căzătură, s-a plâns de dureri puternice de cap și de o durere persistentă de dinți. Întrucât erau săraci și nu își permiteau să ceară vreun ajutor de specialitate, părinții i-au spus adolescentei să se ducă să stea în pat pentru a vedea ce se întâmplă. Aceasta i-a ascultat, s-a dus la culcare, dar a doua zi nu s-a mai trezit.
După ce au așteptat și au văzut că nu se trezește, membrii familiei au apelat la diverse soluții pentru a încerca să o trezească pe Karolina. De exemplu, au înțepat-o cu ace, au atins-o pe piele cu o flacără etc..Totul a fost în zadar, aceasta neputându-se trezi și dormind din acea zi pentru 32 de ani.
Ce s-a întâmplat în timpul somnului îndelungat
Fetița care a dormit timp de 32 de ani a fost îngrijită permanent de mama ei. Pentru a o hrăni, aceasta se străduia să-i ofere zilnic două pahare cu lapte cu zahăr. Starea ei nu se schimba, iar într-o zi părinții au chemat un medic. Acesta le-a spus că fiica lor se afla în comă, dar că nu își putea explica de ce se întâmpla asta. Din acest motiv, a apelat la ajutorul altor specialiști în speranța de a afla despre ce era vorba. Nimeni nu a putut să dea o explicație pentru ceea ce i se întâmplase Karolinei, deși a fost vizitată de mai mulți medici. Lucrurile pe care le-au putut observa și care i-au surprins au fost următoarele: părul și unghiile ei nu crescuseră deloc și nici nu părea să fi pierdut în greutate. De asemenea, s-a remarcat faptul că trupul ei era încă într-o formă bună pentru cineva care nu se ridica din pat.
La 6 ani de când a început să doarmă a fost internată într-un spital pentru ca medicii să încerce să o trezească folosind o terapie cu șocuri electrice. I s-a pus inițial diagnosticul de isterie severă, urmând ca ulterior să se afirme că probabil suferea de „dementia paralytica” (întâlnită în cazurile extreme de sifilis). Nu a putut fi trezită nici de șocurile electrice, nici de înțepături repetate cu ace, medicii întrebându-se cum reacționa de fapt la durere.
Întrucât spitalizarea nu dăduse rezultate, fata a revenit în patul ei de acasă, unde a fost îngrijită în continuare de mama ei, până la moartea acesteia, în anul 1905. După dispariția mamei, tatăl fetei, având o vârstă înaintă, și-a dat seama că nu putea avea grijă de fiica lui și a angajat o femeie în acest scop. Aceasta dezvăluise, după mai mulți ani, că unghiile celei pe care o îngrijea nu creșteau deloc, că uneori se ridica din pat și mergea în somn sau se târa. Și tatăl ei a povestit că fiica lui începuse să plângă în somn la moartea mamei și a unuia dintre frații ei, dar că tot nu s-a putut trezi.
Când s-a trezit Karolina Olsson
Cea care a dormit și s-a trezit după 32 de ani nu mai era o fetiță, ci o femeie în toată firea. Aceasta s-a trezit în aprilie 1908. Atunci, femeia care o îngrijea permanent a auzit zgmote din camera ei și a găsit-o trează, țipând. Nu i-a recunoscut pe frații ei și nici nu își mai amintea nimic despre familia ei.
În zilele ce au urmat, s-a adaptat cu dificultate la lumină și nu a fost de la început capabilă să comunice. Ceea ce au remarcat cei din jur era că arată tânără pentru vârsta ei (ajunsese la vârsta de 46 de ani), iar la controalele medicale amănunțite la care a fost supusă s-a comunicat faptul că funcțiile ei cognitive, inteligența, nu avuseseră de suferit din cauza perioadei în care a dormit. Unele dificultăți care au urmat pentru ea s-au legat de vorbire și de adaptarea la universul înconjurător.
În următorii ani a fost vizitată de mai mulți psihiatri care au vrut să afle ce se întâmplase de fapt cu ea în somnul de 32 de ani. Unul dintre cei mai cunoscuți psihiatri de atunci, Harald Fröderström, a încercat să asocieze ceea ce i se întâmplase Karolinei cu o psihoză severă, profundă, probabil determinată de o traumă, care o determinase să evadeze din lumea reală. Medicul nu și-a putut explica de ce arăta mult mai tânără decât vârsta pe care o avea și se întreba dacă a fost vorba sau nu despre o „hibernare totală”, întrucât femeia supraviețuise timp îndelungat fără a avea parte de o alimentație corespunzătoare.
Karolina Olsson a decedat la vârsta de 88 de ani în urma unei hemoragii cerebrale, iar misterul somnului ei de 32 de ani nu a fost încă descifrat. În ultimii ani, au mai fost semnalate cazuri de persoane care nu s-au trezit din somn pentru mult timp (de exemplu, cazul unei adolescente din Marea Britanie, Stacey Comerford, care nu s-a trezit din somn timp de 2 luni), vorbindu-se despre faptul că au fost afectate de Sindromul Kleine-Levin sau al „Frumoasei Adormite”. Până în prezent se cunosc puține lucruri despre acest sindrom.
Surse: annabelfrage.com, anomalien.com, mysteriousuniverse.org, theparanormalguide.com
Sursă poză principală: istockphoto.com
Surse foto: istockphoto.com, youtube.com