Efecte șocante ale violenței asupra copiilor pe termen lung

Informații despre violență

Conform Departamentului de Justiție al SUA, violența domestică poate fi definită drept un tipar de comportament abuziv în orice relația umană, care este folosit de către un partener pentru a dobândi sau pentru a menține și controla un alt partener intim. Violența domestică poate fi de natură fizică, sexuală, emoțională, economică sau poate presupune acțiuni și amenințări de natură psihologică care influențează o altă persoană. Acest lucru presupune orice comportament care intimidează, manipulează, umilește, izolează, înspăimântă, terorizează, constrânge, amenință, învinovățește, rănește sau lezează o altă persoană.

Deși victimele violenței domestice, și anume femeile (conform datelor statistice, 95% din cazuri implică femei), se află cel mai adesea supuse analizei, nu se acordă suficientă importanță martorilor tăcuți, și anume copiilor care ajuns să se confrunte cu probleme pe plan psihologic, emoțional, social și fizic. Mai multe studii au ajuns la concluzia că anual un număr de 3-4 milioane de copii cu vârsta 3-17 ani se află expuși unui risc de a asista la violență domestică (statistică realizată de Asociația Americană Psihologică). Jurnalista Melissa Fares susține că „acei copii care sunt martori ai violenței domestice consideră că ei sunt de vină, trăiesc într-o atmosferă de teamă constantă și sunt de 15 ori mai expuși riscului de a deveni victime ale abuzului."Trebuie subliniat faptul că un procent cuprins între 40-60% dintre bărbații care își agresează partenerele vor face același lucru și cu copiii lor.

Ce se întâmplă în cazul copiilor expuși la violență - efecte pe termen scurt și lung

În cazul copiilor expuși la violență, este vorba de vizualizarea unor incidente de tip agresiune fizică și/sau sexuală, cea mai directă formă de expunere, ascultarea unor amenințări verbale, altercații fizice, precum și observarea urmărilor unui atac violent precum sânge, vânătăi, lacrimi, haine sfâșiate și obiecte sfărâmate. În plus, copiii pot fi conștienți de tensiunea din casă precum teama experimentată de victimă când abuzatorul este prezent.

Cu toate că asistarea de scene de violență domestică poate fi traumatică, fiecare copil reacționează în mod diferit ca urmare a mai multor factori, precum vârsta și sexul copilului, durata expunerii (frecvența episoadelor de abuz și gravitatea acestora), tipul de expunere și mecanismele protectoare care includ sexul feminin, abilitatea intelectuală, statutul socio-economic ridicat și sprijinul social. Efectele asupra copiilor pot fi pe termen scurt, lung sau ambele și se pot manifesta la nivel emoțional, fizic, social și comportamental, dar diferă în funcție de vârstă și stadiu de dezvoltare. Asistarea la violență domestică reprezintă cel mai bun factor predictiv al delincvenței juvenile și al criminalității adulte; reprezintă de asemenea și principalul motiv pentru fuga de acasă a copiilor.

Iată și efectele pe termen scurt asupra copiilor: dureri de cap sau de stomac, enurezis, tristețe, insomnie, coșmaruri, fobii, dificultăți în concentrare, iritabilitate, furie, agresivitate crescută, izolare socială, performanță academică scăzută, anxietate și comportamente regresive cum este vorbitul ca un bebeluș/cererea biberonului sau a suzetei/atitudine dependendă și plângăcioasă. 

Efectele pe termen lung asupra copiilor includ: probleme pe plan fizic (inflamație cronică care poate declanșa afecțiuni precum infarct, boli cardiace), probleme comportamentale (abuz de alcool și substanțe interzise, acte agresive - folosirea violenței pentru a ameliora stresul sau pentru a exercita control în situații sau relații) și dificultăți emoționale (sindrom de stres posttraumatic, depresie, tulburări din spectrul anxios, respect de sine scăzut și inabilitatea de a construi și a menține relații sănătoase la maturitate). În plus, copiii care au fost expuși la violență domestică pot continua experiența de viață, fie în ipostază de abuzator, fie de victimă. De exemplu, în timp ce copiii care au asistat la violență domestică se află expuși unui risc mai mare de a deveni viitoare victime, bărbații care au fost martori la violență domestică în copilărie au de două ori mai multe șanse să fie violenți la rândul lor cu partenera lor decât cei care nu au fost martori.

Lisa James, director al problemelor de sănătate din cadrul Asociației Viitor fără Violență a declarat că "se știe că o dezvoltare într-un mediu casnic violent are impact asupra sănătății copiilor încă de la o vârstă fragedă, chiar din uter."

Un studiu recent desfășurat de cercetătorii de la Universitatea New York și Universitatea din North Carolina a relevat faptul că expunerea la conflicte acasă poate submina inteligența emoțională a copiilor. "Copiii care sunt expuși agresiunii acasă între părinți întâmpină dificultăți mai mari în interpretarea semnalelor sau semnelor în ceea ce privește emoțiile negative ale oamenilor din jur. Prin urmare dacă un copil se lovește de ei la școală pot reacționa într-un mod agresiv." a declarat conducătorul studiului.

Tabelul de mai jos prezintă o listă scurtă de posibile reacții/simptome clasificate pe vârste: copiii mici (de la naștere până la 5 ani), copiii de vârstă școlară (de la 6-11 ani) și adolescenții (de la 12 la 18 ani).

Surse:

https://thinkprogress.org; www.bkreader.com; www.ncbi.nlm.nih.go