Nu căuta scuze, copilul tău o să te acuze! Du-te şi votează! Contează!

Ştii, totuşi, care este cea mai mare responsabilitate a ta, dragul meu părinte?

Să te asiguri că al tău copil va trăi, se va bucura şi îşi va întemeia o familie într-o viaţă mai bună ca a ta, într-un viitor care să nu îl scoată în stradă să lupte pentru drepturile lui, într-o societate unde să fie acceptat şi promovat aşa cum este, într-un sistem medical unde să nu aştepte ore întregi pe coridoare întunecate cu plicuri în buzunare. Responsabilitatea voastră, dragă mămică şi drag tătic, este mai gravă şi mai emoţională decât orice decizie de alimentaţie, de educaţie, de somn, de cărţi sau jucării ... Voi trebuie să vă exercitaţi acel drept, cel mai important dintre drepturile sociale: dreptul de a vota, pentru că este puţinul pe care îl puteţi face pentru ca în viitorul de adult al copilului vostru, când va zbura de unul singur, să zboare cu aripile întinse şi nu constrânse, rupte şi zdrenţuite de o societate coruptă.  

Nu căuta scuze, copilul tău o să te acuze!

Este week-end, plec din oraş, am treabă, nu vreau să ies din casă, plouă, ninge, oricum votul meu nu contează, oricum nu se va schimba nimic, nu ştiu cu cine să votez, nu are importanţă cine iese, sunt sătul ... Am auzit multe scuze, multe deturnări autoimpuse de la drumul spre secţia de votare. Poate că pentru noi, acum, mâine, peste 2 ani, poate că nu vom vedea schimbări majore. Dar cu fiecare vot, cu fiecare an, cu fiecare candidat, cu fiecare schimbare cât de mică în mai bine, mai punem o piatră la temelia viitorului copiilor noştri.

Ce s-ar fi întâmplat dacă părinţii noştri nu ar fi declanşat revoluţia din '89? V-aţi gândit vreodată la asta? Şi chiar şi în aceste condiţii, scăpaţi de zeci de ani de regimul comunist, când avem lumea la picioare, când avem acces la informaţie oricând şi oriunde, despre orice, când avem drepturi, ne acuzăm părinţii pentru că nu au făcut mai mult. Şi, prinşi într-o roată a istoriei care se repetă, vom fi acuzaţi la rândul nostru de copiii noştri că nu am facut tot ce se poate pentru viitorul lor. Eu una nu îmi doresc asta. Îmi doresc să îi pot răspunde copilului meu că am făcut tot ce se putea din sfera mea, că mi-am exercitat dreptul la vot, că m-am interesat cu cine votez. Iar noi, dragi părinţi, nu trebuie să ne sacrificăm vieţile pentru libertate. Trebuie doar să votăm conştient.         

Eu mă duc la vot. Mă duc pentru că nu vreau ca fiica mea să ajungă să iasă în stradă pentru a-şi striga drepturile, nu vreau ca fiica mea să îşi pună viaţa în pericol atunci când doreşte să petreacă timp de calitate cu prietenii, nu vreau să îi fie teamă să se îmbolnăvească, nu din cauza bolii, ci mai mult din cauza ruşinii pe care trebuie să o îndure pentru a se vindeca, nu vreau să îmi reproşeze peste ani că nu mi-am exercitat singurul drept care ar fi fost capabil să îi ofere cele mai mari şanse la un viitor mai bun.

Duminică, dragi părinţi, duceţi-vă la vot! Puneţi votul vostru spre un viitor mai bun în urnă şi oferiţi-le motive copiilor voştri să fie mândri de voi când vor deveni părinţi ca şi voi!