Complexul mamei de cariera: sfaturi de la psihologi

„Ma gandesc tot timpul ca daca stau acasa si mi-am dedicat anii acestia doi lui (copilului), macar sa fiu o mama cat mai buna. Cum ar veni, nu mai am scuze. Eu fac mancarica de toate felurile, nu o mai cumpar, inclusiv pentru casa, ca doar am resursele.

Am timpul, sotul meu lucreaza si am suficient timp „liber" cum ar veni, financiar suntem sustinuti, am prietene mamici cu copii si schimb cu ele retete si sugestii si sfaturi in fiecare zi... Ce sa ii cant copilului, cum sa vorbesc si cum sa ma joc cu el, cum sa il implic pe tati in cresterea lui ca sa aiba si ei relatia lor speciala, separat de mine... Ma gandesc ca acum este acum, mai am doar un an si putin (din doi stati acasa) sa ii ofer copilului meu tot ce are nevoie.

Acum se pune baza, in relatia mama-copil. Daca nu reusesc asta, nu mai am cand sa recuperez. In plus... nu as vrea sa fie in zadar. A fost un pas important pentru mine sa renunt la serviciu, sa pun pe pauza cariera. Vreau sa spun ca oricum nu se punea problema, vroiam sa imi iau doi ani cu bebe, dar pana la bebe, cariera a fost pentru mine in topul prioritatilor, mai ales ca fac ce imi place, si cumva, sper sa „ma astepte" pana ma intorc si atunci sa prind din mers. Deci nu as vrea sa fi fost degeaba acesti doi ani, nici pentru copil nici pentru mine... ca voi fi si descurajata, si frustrata..." (Iuliana, 35 de ani, prima oara mamica, copywriter de meserie)

Citeste si: Mami, invata-ma sa ma exprim! Puterea cuvintelor si a necuvintelor 

Daca acestea sunt gandurile si temerile unei mamici in concediu maternal, oare cat mai multe si mai vechi ar putea fi temerile si ingrijorarile, sau chiar complexele, unei mamici de... cariera? Mamica ce a decis, din drag si placere (sau nevoie?) sa ramana „femeie casnica" si sa isi creasca si educe copilul indeaproape. O alegere valabila si o decizie curajoasa. Ce ar avea nevoie sa auda si sa isi aminteasca, din cand in cand, "mamica de cariera"?

Complexul mamei de cariera: Sfaturi de la psihologi

Mama de cariera: Transforma-ti cariera de mama in... vocatie

Copilul tau nu are nevoie de tine ca si angajat. Nu are nevoie de tine nici ca sef. Are nevoie de tine ca om. Cine esti tu ca om? Si ca mama? Nu te mai afli la locul de munca, nu mai faci parte din „sistem". Acum stai acasa cu copilul tau si aceasta este o vreme in care traiesti si atat. Nu vei mai presta servicii, nu vei mai indeplini sarcini de lucru, nu vei mai multumi sefi si clienti.

Multe mame care investeau in cariera lor si aleg sa o intrerupa pentru a sta acasa cu copilul, descopera ca functioneaza mai mult sau mai putin pe „pilot automat", adica dupa aceleasi cerinte si presiuni pe care s-au obisnuit sa le resimta in fiecare zi la serviciu.

Mai ales daca pe parcursul sarcinii au continuat pana tarziu sa mearga la serviciu, ele nu apuca sa isi ia o pauza in care sa realizeze ce li se intampla. Copilul te solicita pe multe planuri si risti sa uiti de tine la fel de mult sau uneori mai mult decat in timpul seriviciului, este adevarat. Insa tot el de aduce mai aproape de tine si de inima ta.

Redescopera-te, ca om si ca mama. Momentele dese de intimitate si comuniune cu copilul valoreaza nespus mai mult decat orice satisfactii profesionale, prin aceea ca umplu sufletul de duiosie, recunostinta, minunatie, blandete.

Retine aceste momente cat mai mult. Ele te transforma din „mama de cariera" (care spala, gateste, munceste, se consuma) in „mama de vocatie", adica mama care se bucura din suflet. Aminteste-ti aceste momente atunci cand simti ca uiti de tine si nu intrevezi solutii, ca sa stii pentru ce te jertfesti. Aminteste-ti de ele atunci cand reusesti sa iti iei o pauza, un timp al tau, ca sa le poti contempla in voie si sa te reincarci cu bucurie, recunostinta si dor. Maternitatea este o vocatie, si nu (numai) o cariera...

Impaca-te cu tine insati si se vor impaca cu tine toti ceilalti

O vorba inteleapta spune „Impaca-te cu tine insuti si se vor impaca cu tine Cerul si Pamantul". Cu atat mai valabila devine atunci cand ai un copil, iar emotiile si starile tale launtrice se transmit acestuia fara granite. Ai decis sa fii o mamica full-time? Fa astfel incat sa te impaci cu tine - cu tine, si nu cu ceilalti, in primul rand. Ramai loiala tie, caci oricine altcineva se afla in exterior si nu in locul tau, nefiind indreptatit sa te judece.

Incearca sa intri in tine insati, sa iti amintesti momentul in care ai luat aceasta decizie, sa iti amintesti orice emotie pozitiva si orice gand linistitor vizavi de alegerea facuta. Stii ce parte din tine a ales sa isi asume anii de petrecut acasa cu copilul, chiar daca sunt parti in tine care oscileaza, care se tem, care amana, care ar vrea ca lucrurile sa decurga altfel.

Daca te pregatesti sa stai acasa cu copilul, aceasta presupune o schimbare masiva a stilului de viata, iar schimbarea bulverseaza pe oricine, mai mult sau mai putin. Astepti de la tine sa fii seninatatea intrupata si sa primesti tot ce vine cu zambetul pe buze si cu impacarea plutindu-ti pe chip? Putini oameni ating aceasta stare... Mai degraba, sentimentele si emotiile tale vor fi ca niste piese de puzzle, uneori aruncate in mare dezordine, alteori imbinandu-se armonios si poate neateptat in reconstituirea unor colturi din marele puzzle.

Nu te forta sa fii pregatita pentru ce te asteapta. Nu te forta sa ai numai ganduri si sentimente pozitive. Nu te forta sa simti multumirea in fiecare zi. Copilul tau nu are nevoie de asta, si in mod evident nici tu: tu ai nevoie de tot ceea ce contii in acest moment, pentru ca altfel le-ai fi dat drumul deja.

Ai nevoie sa faci loc starilor de nemultumire, de teama, de ingrijorare, de vulnerabilitate, de nesiguranta, de neliniste... Odata toate acestea acceptate si asumate, ele "isi vor face damblaua", se vor consuma si vor trece ca niste valuri, cedand locul si starilor pozitive (si tot asa...). In acest fel se obtine echilibrul interior: prin acceptare si „jonglare" cu intreg continutul nostru, nu prin reprimare si autopedepsire.

Iar copilul tau are nevoie de o mama cu un echilibru interior si cu o convingere ca face tot ceea ce poate, NU tot ceea ce nu poate. Impaca-te cu tine insati si alunga asteptarile. Nu te astepta sa te transformi intr-o Zana Mama peste noapte, doar pentru ca ai luat decizia demna de lauda (doar de lauda unora, nu de lauda tuturor) de a petrece un timp mai lung acasa, langa micutul tau. Esti doar o mama, iar mama nu are definitie. Vei descoperi pe zi ce trece cum devii ca mama. In orice caz, mama este tot un om, iar un om cuprine toate starile posibile, nu face rabat de la ele...

Mama de cariera: Toate lucrurile au un pret. Este in regula sa il platesti.

Numai oamenii cu demnitate platesc. Cei care nu si-au cultivat demnitatea prefera sa fure, sa insele, sa speculeze, sa profite. Oamenii cu demnitate insa isi asuma si platesc pretul pentru un lucru ce are cu adevarat valoare pentru ei. Asa ca descopera ce are valoare pentru tine acum.

Sa fii langa copilul tau in fiecare din momentele importante pentru el? Sa ii oferi prezenta ta de neinlocuit, in primii ani de viata? Sa ii gatesti tu personal, cu dragostea si discernamantul tau, mancarea sanatoasa in fiecare zi, in loc sa i-o cumperi seara cand te intorci de la serviciu? Sa il insotesti in micile desoperiri pe care le face in fiecare zi? Sa il contempli cand doarme si cand se trezeste, cand se joaca si cand alearga, cand este linistit si cand este intristat? Sa nu lasi pe cineva in care nu ai suficienta incredere sa il modeleze?

Aminteste-ti sau descopera ce are valoare pentru tine. Si atunci vei sti pentru ce platesti pretul... tu il stii, care este (intreruperea serviciului, comentariile aduse de mamele active si cu serviciu, reprosurile si ingrijorarile rudelor sau ale prietenilor prea binevoitori, teama de blazare si uitarea de sine in care cazi uneori sau adeseori, oboseala etc.)

Sa fii constienta ca o alta alegere ar fi avut pretul ei. Daca vrei, fa un exercitiu realist si analizeaza care ar fi fost acesta, zi de zi, pe termen scurt si lung. Oare poti sa le compari, preturile? Sau mai degraba sa accepti ca platesti - si sa o faci de bunavoie - pentru ceva suficient de valoros, care poate ca pe termen lung depaseste nemultumirea si greul de moment?

Mama de cariera: A fi mama nu inseamna a detine controlul

Nu este ca la job: nu ai dead-line-uri, nu trebuie sa multumesti pe cineva (sefi, colegi, clienti). Presiunile sunt mai firesti, maternitatea este fireasca. Este un firesc pe care poate nu il cunosti. Il vei descoperi pas cu pas. Nu este nevoie sa detii controlul, nu exista asteptari de la tine acum. Copilul nu are asteptari, are nevoi. Iar nevoile lui pot fi implinite de tine ca mama, oricum ai fi ca mama („vai, daca nu sunt o mama buna?"), pentru simplul fapt ca esti mama lui. El nu are grade de comparatie si nici nu judeca. El doar are nevoie de tine. Renunta la a detine controlul si da-ti voie sa descoperi, zi dupa zi, ce provocari, ce dificultati si ce momente minunate te asteapta. Ia viata de la capat odata cu copilul tau.

Si mai „daruieste" din responsabilitati. Lasa-te ajutata. Sunt sarcini pe care le poti delega celor ce iti sunt aproape - sau chiar si mai departe. O lista de cumparaturi poate fi trimisa prin telefon mamei sau prietenilor care merg saptamana viitoare in hipermarket sa isi faca plinul. Mancarea poate fi pregatita cu ajutorul prietenelor care te viziteaza in week-end, dupa care luati masa impreuna.

Hainele pot fi intinse la uscat sau adunate de pe sarma cu ajutorul nepotilor care vin in vizita si se plang ca se plictisesc. Grijile si cautarea de solutii se impart cu sotul care este „stalpul" casei. Masa poate fi aranjata si servetelele pot fi stranse la sfarsit cu ajutorul copiilor, incepand inca de la 2-3 anisori...

Mama de cariera: Esti mama copiilor tai, nu a sotului tau

Sotul tau este jumatate din cuplu. Cuplul vostru este cel care a dat nastere copiilor. El sta la baza, la temelie. Aminteste-ti ca nu poti ocupa si locul sotului tau, jumatatea lui. Preda-i jumatatea si nu fa lucrurile in locul lui. Chiar daca stai acasa, in timp ce el merge la munca. Impartiti responsabilitatile si rolurile, astfel incat el sa simta in continuare ca aceasta este si casa lui, si ca nu doar serviciul este al lui. Sa simta ca are ce aport sa aduca in casa, in camin, si nu doar ca aduce bani. Sa simta.

Atunci cand barbatul se dedica numai muncii pentru a castiga un salariu indestulator, nu mai simte caminul si familia. Simte numai serivicul. Lasa-l sa aiba experienta propriei familii. Sa se simta implicat. Preda-i fraiele in relatia cu copilul. Lasa-l sa se joace cu el (barbatii fac cel mai usor asta si se pot implica fara incrancenare si efort, pe nesimtite). Da-i zilnic un timp doar cu copilul. Arata-i cum sa il imbrace si cere-i sfatul vizavi de disciplina. Admira-l si pregateste-i o gustare in timp ce face lectii cu copilul, sau un ceai special, transmitandu-i mesajul ca "el este cel care munceste in casa acum". Lasa-i sarcini masculine de facut in casa si nu le face tu cu niciun chip (reparatul chiuvetei, al dusului, al ferestrelor, al electrocasnicelor etc).

Roaga-l sa iti povesteasca atunci cand simte nevoia ce a facut la serviciu si intreaba-l cu ce il poti ajuta. Probabil va spune „cu nimic", dar conteaza ca il intrebi. Pastreaza-l aproape si in contact pe omul acesta care formeaza jumatate din temelia familiei si care este insotitorul, ajutorul si prietenul tau, iar nu copilul tau.

Afectiunea vine din mai mute parti. Lasa oamenii sa te iubeasca asa cum te gasesc

Nu te teme sa primesti oamenii in vizita atunci cand vor sa te vada, ori sa iesi la aer si in societate, asa cum esti. Nespalata pe cap, incercanata, obosita, palida, fara chef, fara energie, cu gandurile departe, ingrijorata, cu parul mirosind a mancare si hainele sifonate. Asa esti acum, asa indrazneste sa te bucuri de viata: caci asa arata viata ta acum, o vreme. Nu ai alta. Nu astepta pana ce trece perioda aceasta si, speri, te vei simti mai bine. Nu te teme ca vei pierde respectul oamenilor.

Cine te judeca, nu s-a confrruntat cu ce te confrunti tu, iar daca a facut-o si a facut-o altfel, inseamna ca avea alte resurse. Tu esti cine esti si faci fata acum cum poti. Bucura-te de tine asa cum esti si lasa si pe altii sa o faca. Prietenii te vor insoti asa cum esti acum, si acestea sunt prieteniile care rezista, care conteaza, care iti inmoaie inima si renasc in tine suflul de viata. Lasa oamenii sa te iubeasca asa cum te gasesc, nu ii indeparta.

Si tine minte ca o afectiune sanatoasa vine din mai multe parti. Nu te multumi cu iubirea - adevarat, inegalabila - a copilului tau si cu cea - adeseori ignorata- a sotului. Prietenii, rudele si oamenii dragi nu exista degeaba, ci tot pentru a te iubi si a fi iubiti de tine. Afectiunea lor este diferita de cea a familiei si poate fi o sursa de inspiratie. Prezenta si interventia lor in viata ta te imbogtesc ca om, ca mama, ca sotie. Nu pune toata povara afectiunii pe umerii copilului si a sotului. Si altii vor sa o duca. Sunt alte nuante, alte arome, alte satisfactii, alte bucurii, alte intelegeri si alte sentimente de recunostinta. Cu ele devii mai plina, mai bogata, mai „rotunda" (ca o paine calda si buna) si asa te intorci acasa printre ai tai. Afectiunea sanatoasa, chiar si pentru o mama, vine din mai multe parti.

Tu ce framantari ai, ca mamica de cariera? Esti o mama de cariera sau ai vocatia de mama? Cum traiesti tu complexul mamei de cariera si cum il gestionezi?