Ce ne facem? Care sunt noile limite și cum le stăpânim pentru ca după ce pandemia va trece să putem reveni la viața noastră ghidată de teoriile de parenting ne spune Cătălina Răducanu, psiholog la Clinica CRON-Phoenix.
Poate că cel mai mare paradox pe care toți părinții îl trăiesc zilele acestea este cel al accesului la ecrane. Dacă până de curând exista un curent puternic anti-ecrane, cu timp limitat de expunere al celor mici la ele, brusc viața noastră în izolare impune un timp mai îndelungat în fața unui dispozitiv. Părinții muncesc de acasă din fața ecranelor, copiii fac lecții online sau trebuie sa își ocupe timpul cu activități în fața ecranelor, teatre și instituții culturale aduc spectacole online, astfel că ajungem să ne transferăm pe nesimțite, mare parte viață în mediul online.
Reguli și program
Cred că sunt două linii de urmărit în ceea ce privește organizarea vieții cu copiii în izolare: regulile stricte și programul pe care toată lumea trebuie să-l respecte. În ceea ce privește regulile, cred că trebuie să menținem mare parte din cele după care ne ghidam și înainte de izolare, de exemplu ”Mâncăm doar o porție de dulce pe zi” sau ”Ne uităm doar la un episod din desenul animat preferat”. Trebuie să aveți în vedere că această perioadă este încărcată de stres pe care și cei mici îl resimt. Vă recomand ca regulile care nu sunt importante să le eliminați pentru a-i detensiona pe cei mici și pentru a le ridica nivelul de complianță pentru cele cu adevărat importante.
În ceea ce privește programul, le-aș recomanda părinților să respecte orele de masă și de somn ale celor mici, programul de lecții și de relaxare. Pentru părinții care lucrează de acasă, ideal ar fi să facă un grafic pentru fiecare lecție sau activitate online a copiilor, și să încerce să-și fixeze propriile conferințe, telefoane în aceste intervale, pe cât posibil, pentru a evita extra-expunerea celor mici în fața televizorului sau a tabletelor. Faceți-vă tabele pe hârtie cu programul fiecărui membru al familiei, iar dacă ambii parinți lucrează de acasă, aceștia se pot suplini reciproc în supravegherea copiilor. Nu uitați si de programul de relaxare cu întreaga familie, faceți activități împreună, gătiți, jucați-vă, faceți karaoke sau urmăriți împreună un film de familie.
Nu vă faceți griji în privința excesului de ecrane - copiii vor prefera în orice clipă interacțiunea cu dvs. și activitățile desfășurate împreună în detrimentul clipelor petrecute in fața telefonului. De asemenea, este important să dețineți controlul asupra conținutului disponibil copilului. Vorbiți cu cei care supraveghează copiii să acorde o atenție deosebită conținutului online, mai ales în această perioadă.
Nevoia de validare
Colectivitatea ii ajută pe copii, ca și pe noi adulții să ne validăm competențele. În colectivitate copiii creează conflicte, gestionează situații de criză și primesc validarea autorității (a profesorilor, a educatorilor), dar și a celorlalți copii. Aflați în izolare, vor putea să primească toate confirmările de care au nevoie, doar de la părinți. De aceea este foarte important ca în această perioadă să validăm competențele copiilor noștri, să-i implicăm în activitățile casnice, să-i învățăm cum se fac acestea și să-i lăudăm ori de câte ori îndeplinesc sarcinile date.
Plictiseala și nevoia de mișcare
Alte momente critice în gestionarea izolării sunt plictiseala care poate fi combătută cu scurtarea timpilor pentru activități și cu alternarea tipului de activități: lipit, colorat, pictat, citit etc. Apoi, copiii au o nevoie naturală de mișcare, ei pur și simplu nu pot sta locului. Inventați jocuri și concursuri de sărituri care să le consume energia în exces, construiți cazemate, iar dacă dispuneți de curte, exploatați-o la maximum. Uitați de murdărie și ordine, cu siguranță dispuneți de mai mult timp pentru aceste activități în care îi puteți implica și pe cei mici.
Gestionarea panicii
Copiii se conectează la emoționalul nostru. Dacă noi suntem cuprinși de panică vor deveni anxioși, vor dezvolta ticuri, mâncat compulsiv, agresivitate și agitație. Un exercițiu bun este să le explicăm ce simțim: ”Ești în siguranță, nici noi n-am mai trăit asta.” Pentru că cei mici sunt foarte empatici și noi trebuie să fim la fel. Îi asigurăm că avem de toate, le dăm îmbrățișări, îi lăsăm și pe ei să-și aleagă din program, îi implicăm în activitățile noastre și îi validăm.
Urmareste-ne pe Google News
