Ce facem când copilul ajunge aproape de maturitate? Reușim să ne ținem părerile doar pentru noi sau ne vom spune le nesfârșit punctul de vedere

Părinții sunt foarte vehemenți în ceea ce privește opiniile lor în privința diferitelor aspecte ale vieții copiilor. Unii părinți se implică foarte mult în educația, dar și în viața personală a celor mici, lipsindu-i de intimitate și de posibilitatea de a lua propriile decizii la adolescență.

Alții le oferă mai multă libertate, considerând că acest lucru le va aduce numai beneficii la maturitate. Ce facem însă, atunci când copiii noștri cresc? Ne mai băgăm nasul în viața lor sau învățăm să ne ținem opiniile doar pentru noi?

O mamă ne povestește experiența ei de viață în ceea ce privește modul de a privi lucrurile când copiii cresc și devin adulți. Femeia mărturisește că mezinul familiei a fost dintotdeauna foarte talentat și a avut un spirit inovator. La vârsta de șase ani și-a publicat prima carte pe Amazon Kindle despre animalul lui de pluș favorit, Sweetie Bear.

Se trezea adresa în miez de noapte în timpul săptămânii de școală pentru a se costuma în personajele lui favorite și a strâns peste 1000 de dolari pentru a sprijini o organizație merită să lupte împotriva HIV, făcând live uri pe rețele sociale în care prezenta lumii operele lui Shakespeare pe care le citea el însuși.

„Acum băiatul meu este un adult în toată puterea cuvântului și încă nu îmi pot ține părerile numai pentru mine”

Mama, pe nume Milena Nigam, susține că nu a fost niciodată total de acord cu fiul ei și nu l-a sprijinit întru totul, fiind mereu sceptică în privința ideilor pe care le avea. De asemenea, nici nu prea putea să se abțină de la comentarii și făcea observații negative asupra dorințelor lui, sugerându-i mai degrabă unor care ea credea că ar prinde mai bine la public.

„Fiul meu știe exact ce își dorește de mic. Au fost momente când m-am îndoit de capacitatea lui, de abilitățile sale și l-am descurajat în orice proiect ar fi început. Cu toate acestea, fiul meu reușea tot ceea ce își propunea. Acum este un adult în toată puterea cuvântului și încă nu îmi pot ține părerile numai pentru mine”, mărturisește femeia.

Mama explică faptul că și acum, când copilul ei este adult, face eforturi incredibile să își controleze propriile păreri. Strategia ei de parenting a fost una specială. Chiar și atunci când era extenută, prefera să aibă grijă de treburile gospodărești și să rezolve problemele ea însăși, în loc să își oblige copiii sau să îi învețe lucrurile care le ar fi folosit în viață, încetul cu încetul.

„Îmi este să rușine să recunosc acest lucru, dar am preferat să fac eu însăm treaba bine, decât să aștept ca ei să învețe. Acest lucru este valabil și cu proiectele lor de la școală, pe care tot eu le făceam. Mezinul familiei termină liceul în câteva luni și are în plan regizarea unui film pe cont propriu.

Ceea ce înseamnă că va trebui să angajeze actori și o echipă formată mai mult din minori, pe care îi va găzdui și îi va hrăni timp de câteva săptămâni, transportându-i din Pennsylvania către California pentru a filma diferite scene în aceste localități, cu autobuzul.

Fiul meu este actor încă de la vârsta de 7 ani, a apărut în diferite scenete, filme și reclame și din câte știu și-a pus deoparte bănuți din salariu pentru acest proiect. A scris primul script acum mai bine de un an și este dispus să încerce. Dar pentru mine fiecare detaliu al planului său mi se pare riscant, scump și foarte complicat. Mi-a spus că nu are nevoie de sfaturile mele pentru că nici nu mi le cere și zi de zi mă străduiesc să nu mai comentez asupra deciziei lui”, destăinuie mama.

re doi copii adolescenți cărora le controlează constant telefoanele. „Eu plătesc pentru telefoanele lor”

„Îmi iubesc tatăl, dar sfaturile pe care mi le dă fără încetare și fără vreun scop anume, mă scot din minți”

Milena mărturisește că și tatăl ei este genul de persoană care și-a oferit mereu sfaturile fără a fi solicitate și recent le-a făcut o scurtă vizită, venind tocmai din Polonia. Fiecare vizită a tatălui ei i se pare o călătorie menită să-și împărtășească autoproclamata înțelepciune familiei lor.

În scurta sa vizită, tatăl i-a dat sfaturi despre vitaminele pe care ar trebui să le ia, modul în care ar trebui să își lege șireturile de două ori pentru a nu se dezlega pe stradă, precum și cumpărarea unei mingi de baschet, pentru că acest sport este cea mai bună metodă de a te menține în formă.

„Îmi iubesc tatăl, dar sfaturile pe care mi le dă fără încetare și fără vreun scop anume mă scot din minți. Mi-ar fi plăcut să cred că am învățat de la el să evit acest lucru cu copiii mei, dar mai am de învățat. În ceea ce privește filmul fiului meu, am evitat să cer prea multe detalii, pentru că nu voiam să se supere pe mine. Mă tem că echipa lui îl va lăsa baltă pe ultimul moment și îi va spulbera visul de a avea un film finanțat numai de el. Mă tem că ceilalți vor profita de bunătatea lui și chiar i-am menționat faptul că varianta de a călători cu autobuzul pentru acest film nu este foarte inspirată”, explică mama.

Aceasta i-a sugerat fiul ei să călătorească cu avionul în timpul filmărilor, prețul unui bilet de avion și al celui de autobuz pe o distanță atât de lungă fiind aproape același. „S-a uitat foarte urât la mine și în acea seară s-a mâniat teribil. „Nu îți mai permit să îmi dai sfaturi pe care eu nu ți le cer în privința filmului meu”. Asta mi-a spus fiul meu și într-un final, destul de supărată la rândul meu, i-am spus că unele lucruri i le aduc în vedere doar pentru siguranța lui pentru că nu vreau să își asume riscuri prostești”, își amintește Milena.

A doua zi de dimineață femeia s-a gândit îndelung asupra comentariului făcut despre alegerea logisticii pentru filmarea filmului de către fiul ei. Făcând o analogie cu sfaturile pe care i le dădea tatăl ei, și-a dat seama că băiatul nu îi ceruse opinia privind siguranța lui și a echipei, așa cum nici ea nu îi ceruse tatălui sfaturi în privința legării șireturilor cu nod dublu, pentru a nu se împiedica pe stradă tot din motive de siguranță.

Sfaturi pentru părinți: Cum facem față unui adolescent rebel?

„Mi-am cerut scuze de la fiul meu și i-am jurat că o să încerc să fiu un părinte mai bun!”

„Mi-am cerut scuze de la mezinul familiei și i-am jurat că o să încerc să fiu un părinte mai bun”, declară femeia care își amintește de toate evenimentele la care fiul ei nu numai că a participat, ci și-a dat toată silința să obțină rezultate foarte bune. Abia acum a realizat că trebuie doar să aibă încredere în abilitățile acestuia, fără a-i da sfaturi de care nu are nevoie.

O situație care ne sună cunoscută nouă, tuturor părinților, nu-i așa? Ne referim la copiii noștri ca la niște țânci, inclusiv în anii maturității. Poate că așa este părintele creat, să-și protejeze copilul cu prețul vieții și cu prețul deranjului pe care îl creează acestuia cu fiecare comentariu pe care i-l spune. Sunt și eu mamă, am doi copii și mă gândesc cu groază la clipele în care vor crește suficient de mari încât să poate lua deciziile de unii singuri și să nu îmi mai ceară sfatul, ci doar să mă informeze.

Fiica mea în vârstă de 11 ani deja începe să aibă propriile păreri, propriile idei, propriile preferințe și atâta timp cât nu-i pun în pericol sănătatea, imaginea sau siguranța. încerc pe cât posibil să nu-i infrânez anumite dorințe și idei pe care le are, indiferent cât de ciudate sau puerile ar părea. Nu știu însă dacă la maturitate aș putea să îmi țin părerile numai pentru mine, în condițiile în care mi-aș vedea, spre exemplu, fiica nefericită într-o relație.

Mi-ar fi părut bine ca și părinții mei atunci când mă vedeau nefericită în prima mea relație să-mi dea sfaturi și să insiste asupra acestora, în loc să mă lase „să mă dau cu capul de sus”, cum spune o vorbă populară. Probabil că voi încerca să-mi înfrânez cât mai mult dorința de a face pe înțeleapta, dar nu știu cât de mult îmi va reuși.

Și sunt convinsă că fiecare din părinții care citesc aceste rânduri gândesc la fel. Putere să avem să-i creștem și sănătate să aibă, pentru că micile opinii pe care le mai expunem pot fi trecute cu vederea dacă există dragoste la mijloc.