Bunicii si copiii: ghid de supravietuire

Situatia de mai sus se repeta si azi, in diverse forme, atunci cand Alexa ramane cate o dupa-amiaza cu bunicii. Alexei nu ii este foame atunci cand bunicii considera ca este ora mesei. Ei ii plac numai gogosile-fundite, nu si supa. Alexa chicoteste cu mine, in loc sa pastreze o atitudine grava atunci cand bunicii se intind obositi in pat sa priveasca stirile de dupa-masa. Alexa e de mult o domnisoara: se imbraca chic si se da cu fard pentru fetite violet, in loc sa isi mai indese caciula pe cap atunci cand iese din scara blocului. Vorbeste la telefonul roz cu mama si cu colega de clasa si nu are rabdare sa intepeneasca pe un scaun, ca sa "nu ia covorul in picioare". Mai degraba se joaca Sims in loc sa invete sa croseteze si iti recunoaste fara sa te menajeze - si usor sadic - ca e la curent cu ceea ce se petrece in filmele care "nu sunt pentru varsta ei". (Iar mie mi se face tot mai dor de ea pe masura ce scriu...).

Alexa are deja 10 ani. Iar bunica n-are decat 72...

Ghid de supravietuire: 10 vs. 72

Dincolo de atitudinea razboinica a fiecareia, stii, nu, ca se ascund rani de ambele parti? De cele mai multe ori sunt inevitabile... capacitatile cognitive ale copilului se dezvolta in ritmul lor, de la an la an. La fel si nevoile afective. Daca adultii apropiati din familie nu i le implinesc, el va suferi, isi va traduce atitudinea lor intr-un mod specific varstei, adesea partinitor si va acuza. Tocmai de aceea este copilul tau un norocos: pentru ca are si bunici, si parinti. Cand nu esti tu acolo pentru el, se poate indrepta catre bunici. Cand acestia devin "capcauni", te are pe tine de partea lui.

De cealalta parte, bunicii dau inapoi... in ritmul lor, de la an la an. Pana si celor mai avangardisti bunici le vine greu sa isi mentina flexibilitatea. Bunicii sunt adeseori rigizi. Plus ca si nevoile lor sunt altele... au nevoie de mai multa odihna, mai multa liniste, mai multa ordine, mai multa previzibilitate, mai mult ajutor concret. Obosesc usor, si fizic si psihic. Bunicii nu au atat de multa rabdare pe cat vedem in basme, pentru ca pur si simplu nu le permite varsta.

Si unii si altii au asteptari nerealiste. Asa este in firea lucrurilor. Ranile exista, insa fac parte din procesul de crestere: a copilului si a familiei. Hai atunci sa vedem cum pot neajunsurile din relatia bunic - nepot sa fie gestionate intr-un mod cat mai sanatos...

Bunici si copii: Era si momentul... :)

"Meciurile" dintre cele doua tabere sunt firesti. Uneori ti se pare ca ai doi copii: bunicul si nepotul se "parasc" unul pe altul. Se ajunge si la batai, vorbe grele, suparari. Nu vor sa mai intre in contact, nu exista intelegere. Nu iti asuma si tu un rol in aceasta drama. Sunt reactii firesti. Aseapta sa se calmeze spiritele si patreaza o atitudine degajata. Vorbeste apoi cu fiecare in parte: tu stii cel mai bine cum sa ii abordezi si cum sa le amintesti ca...

- bunicul e batran si oboseste foarte repede: atat de repede, incat nu mai are timp sa se gandeasca mai bine inainte sa se supere sau sa tipe la tine...
- bunicul a gresit aici, asa este, te inteleg perfect. Dar el nu si-a dat inca seama ca a gresit. El credea ca are dreptate si vroia sa iti faca bine, de aceea tinea mortis sa faci ce zice el...

- cand era mai mica, bunica a umblat desculta prin casa desi nu ii era deloc frig. Apoi a racit atat de rau, ca nu a uitat nici azi, dupa atatia ani, ce mult a durut-o. Si nu vrea sa patesti si tu la fel...
- bunicii ti se par asa de nerabdatori si neintelegatori, pentru ca uite, m-au crescut pe mine de uite ce mare am ajuns! Si au obosit, iti dai seama, atatia ani?...

Furia mai intai se consuma... apoi trece

Aminteste-i copilului momente frumoase petrecute cu bunicii. Daca vezi ca nici nu vrea sa auda, nu il grabi. Lasa-l sa isi consume supararea. In nici un caz nu il certa si tu, chiar atunci cand a gresit. De ajuns cat se simte de nedreptatit si neinteles. Are nevoie de tine sa ii arati ca il intelegi. Suplineste-i mai intai lipsa. Ocupa-te de nevoia lui afectiva. Abia apoi pregateste-te cu blandete sa ii sugerezi ca si el putea sa actioneze altfel... Ajuta-l sa se simta inteles, inainte sa ii ceri sa ii inteaga el pe bunici.

Bunici si copii: Cand mami era asa ca tine...

Copiii inteleg prin exemple si povesti. Poti incepe mai pe ocolite sa ii prezinti partile frumoase ala bunicilor pe care in momenul de fata "ii uraste". Povesteste-i episoade placute, amuzante, linistitoare din relatia cu parintii tai, de cand erai tu mica. Micutul tau nu se va simti vizat si nici nu va percepe descrierea ta ca intruziva, pentru ca nu ii pretinzi si nu il sfatuiesti nimic. In plus, atentia lui se focalizeaza pe copilul din poveste, chiar daca e consient ca o portretizezi favorabil pe bunica. O sa te asculte, si pentru ca e ispitit de poveste in sine, si pentru ca ii povestesti ceva din copilaria ta.

Copiii gandesc in emotii. In ciuda rezistentei si indarjirii de care te lovesti, emotiile pozitive care coloreaza povestea ta i se vor strecura in suflet. Mai intai vor ajuta la calmarea furtunii, apoi, incet-incet, vor imblanzi atitudinea generala fata de bunici. Fa asta in mod constant. Povesteste-i cum "odata, cand mai era asa ca tine...".

Cine-i mai intelept... mai da si in mintea copiilor

Da. Parintii tai au ajuns la varsta intelepciunii... si a neputintei. Sunt nespus de bucurosi sa se faca utili, sa isi vada nepotii crescand, sa contribuie la educarea lor. Dar depun si mult efort pentru a se adapta fizic, psihologic si financiar la greutatile varstei. Nu prea mai au nici ei resurse... Nu pot fi rauri de intelepciune, lapte si miere. Iar un copil plin de viata, autonom si curios le pretinde adesea mult mai multe resurse decat au ei la dispozitie...

Aminteste-ti asta inainte sa te certi cu ei pentru ca l-au scuturat sau l-au plesnit pe cel mic. "Regula" este aceeasi: arata-i ca ii intelegi, inainte sa le pretinzi sa inteleaga ei noile indicatii de crestere a unui copil.

 

Aminteste-ti ca ani de-a randul au fost ancorati in anumite principii si reguli. Au pus in practica anumite comportamente. Acum, tu iti cresti copilul respectand foarte putin dintre acestea. Si le pretinzi si lor sa respecte la fel de putine dintre masurile care pentru ei au dat rezultate! In plus, le ceri sa adopte noi reguli si instructiuni. Pe care oricum le considera permisive sau ineficiente. ...Scuza-ma, dar oul invata gaina!?...

Deci aminteste-ti toate astea inainte sa ai "o discutie" cu ei. Asculta-i, asculta-i... la un moment dat vor inceta sa sa planga. Aminteste-ti ca furia se consuma si trece. Arata-le ca le respecti autoritatea si competenta. Ca de aceea iti lasi copilul cu ei - pentru ca sunt niste parinti atat de buni! Aminteste-le, apoi, ce nevoie emotionale speciale au copiii... Vor spune ca "tu nu erai asa". Tocmai, pentru ca tu nu erai asa, pentru ca in ziua de astazi copiii sunt altfel (asa sunt timpurile, nu e vina nimanui...), tocmai de aceea, hai sa incercati impreuna sa va adaptati si sa cresteti copilul asta cat mai eficient...

Chiar daca asta inseamna sa nu il scuturi de-o ureche ca nu sta la masa, ma mama, ci sa il lasi mai intai sa tropaie pana isi da sufletu' acolo si isi consuma energia... Arata-le ca sunteti in aceeasi tabara, ca pretuiesti ajutorul lor, ca puteti invata unul de la altul cum sa faceti fata mai bine micului bataios sau micutei domnisoare...