Viața de mamă singură nu este un fenomen trecător, este o realitate care datează dintotdeauna. Nu a fost însă până recent o temă prea mult abordată. Viața de mamă singură nu este niciodată ușoară. Nopțile nedormite, nopțile muncite, lacrimile înnăbușite în pernă, toate sunt din și pentru iubire. O iubire nemărginită, care nu este departe de cea a unui erou. Pentru că da, mamele singure sunt pur și simplu eroine. Care nu așteaptă niciodată nimic la schimb pentru toată munca lor titanică. Atunci când tot efortul depus se întoarce nu înzecit, ci înmiit, când își privesc micuții care devin adulți responsabili, demni de toată admirația toate greutățile pălesc. Lecțiile pe care i le oferi tu, mamă singură, copilului tău, sunt de neprețuit. Iată-le în continuare:
1. Cumpătare financiară. Marea majoritate a mamelor singure trăiesc după un buget strict, prin urmare este de la sine înțeles că și copiii lor ajung să cunoască valoarea banilor. Spre deosebire de marea majoritate a copiilor care cresc alături de doi părinți, aceștia înțeleg ce eforturi sunt necesare pentru a susține financiar o gospodărie. Ei dezvoltă un simț puternic al economisirii banilor, înțeleg conceptul de buget, lucrurile pentru care merită să își cheltuie banii și, dimpotrivă, lucrurile care sunt doar cheltuieli inutile. Pare o lecție banală, dar le va fi de mare ajutor atunci când își vor clădi propriul drum către independență financiară.
2. Serviabilitatea. O mamă singură nu poate să se ocupe de toate, așa că ajunge să apeleze la ajutorul copiilor. Implicarea lor în treburile casnice, încă de la o vârstă fragedă, pentru că lipsește luxul de a avea pe cineva la dispoziție care să strângă după tine, ajunge să reprezinte un beneficiu pe termen lung. Hrănirea animalelor domestice, curățarea camerei, spălarea vaselor pot părea o corvoadă pentru majoritatea copiilor și sunt realizate doar la solicitare. În același timp copiii mamelor singuri întreprind din proprie inițiativă aceste activități, iar la maturitate vor ajunge să își perpetueze obiceiurile din copilărie.
3. Capacitate de adaptare. Acesta reprezintă un atribut de bază în zilele noastre, în orice etapă a vieții. Perioada studiilor universitare este de obicei cea în care sub imperiul independenței dobândite, mulți studenți ajung să se demonstreze incapabili de a se adapta schimbării. Nu același lucru se poate spune și despre copiii mamelor singure. Observându-și mamele și puterea lor de adaptare învață la rândul lor să facă față cu ușurință schimbărilor, situațiilor nou-ivite în viața lor. Capacitatea aceasta conduce pe termen lung la adaptare și perseverență.
4. Apreciază valoarea muncii. Pentru că cea mai mare parte din mamele singure sunt extrem de muncitoare, jonglând între slujbă și copii, cei mici observă dedicarea lor și le apreciază lupta. Provocările de pe parcurs nu fac decât să îndulcească victoria. Când o mamă singură obține o promovare la locul de muncă sau își permite să cumpere un cadou copilului său, acesta înțelege legătura dintre sacrificiu și succes. Obiceiul de a munci cu dedicație rămâne pe veci întipărită în amintirea copilului și ei la rândul lor nu devin adulți leneși, care să aștepte să le pice din cer.
5. O perspectivă diferită asupra rolurilor de gen. Fiicele mamelor singure învață că nu au nevoie de bărbați pentru a fi fericite sau a avea succes. Iar băieții crescuți de mame singure învață să aprecieze puterea și independența unei femei. Mamele singure fac totul, schimbând așteptările tradiționale cu privire la ce poate să facă sau ce trebuie să facă o femeie. În consecință copiii beneficiază de o perspectivă lipsită de prejudecăți. Te vei convinge de acest lucru dacă vei ruga un bărbat să povestescă despre mama sa care l-a crescut singură.
6. O înțelegere aparte a familiei. Copiii crescuți de mame singure înțeleg că o familie nu trebuie să fie neapărat compusă din mamă și tată. Uneori poate fi formată din mamă și bunică sau doar mamă. Propria lor experiență de viață le îngăduie să privească cu alți ochi structura unei familii și să fie deschiși la minte, demonstrând o inteligență emoțională ridicată față de toți oamenii din jur. În calitate de adulți se vor arăta mult mai flexibili cu privire la aranjamentele familiale ale prietenilor sau colegilr. Diversitatea nu reprezintă un tabu pentru ei.
7. Învață puterea de a ierta de la o vârstă fragedă. Indiferent de motivul pentru care mama nu are un partener, copilul ajunge să își ierte părintele absent, precum și mama. Să meargă înainte depășind resentimentele, furia și ura.
8. Empatie și prietenie în doze mari. De multe ori copilul ajunge aliatul mamei, demonstrând empatie și sprijin în eforturile ei. Sprijinul este de obicei reciproc, creându-se o relația nu doar de părinte-copil, ci și de prietenie statornică. Pe termen lung acest tip de mentalitate este benefică nu doar pentru societate, ci și pentru un loc de muncă deoarece înlocuiește judecățile nefondate și critica. Acești copii devin adulți care tratează mamele singure cu compasiune și respect.
9. Grad crescut de independență. Atunci când crește alături de doi părinți ajunge adeseori cocoloșit și simte nevoia de libertate. Însă când crește cu o mamă singură se vede nevoit să își încălzească singur prânzul sau să vină singur de la școală. Învață repede pentru că a fost nevoit. Mama sa nu are mult timp liber, așa că nu este extrem de dependent de ea. Dacă sunt mai mulți copii, cei mari învață să aibă grijă de cei mai mici, să dea dovadă de responsabilitate de la vârste fragede.
10. Stimă de sine crescută. Pentru că acel copil a învățat de mic cum să se ajute singur va dezvolta și un grad crescut al stimei de sine. Va simți că are un rol important în casă, va fi capabil să ia decizii care să îl privească pe el și pe familia sa, se va descurca în situații neprevăzute. Trecând prin aceste provocări ale vieții, grele de altfel, va ajunge la maturitate se se simtă împlinit. Datorită acestei calități, dar și a celor de mai sus are șanse mari de a deveni un lider prin puterea exemplului, care muncește pentru ceea ce are, îi apreciază pe cei din jur și luptă permanent. Căci cel mai bun exemplu pe care l-a avut a fost chiar mama sa.
Mamele singure ajung de multe ori să privească doar asupra lipsurilor cu care se confruntă un copil crescut de un singur părinte. Ajunge să se învinovățească pentru eșecuri și neputințe. Adevărul este că ele prin rezistența și puterea lor formează obiceiuri și credințe care le sunt de mare ajutor. Prin iubirea lor inspiră la multă iubire. Nu sunteți singure, mame eroine! Iar lupta și munca voastră, dedicația și sacrificul constant nu rămân nerăsplătite, căci copiii voștri vă calcă pe urme.
Surse: www.workingmother.com; www.beliefnet.com; www.theodysseyonline.com