Studiu despre legătura dintre copilărie și viața de adult
Una dintre cele mai vechi întrebări care frământă oamenii vizează modul în care poți găsi o relație romantică stabilă; printre trăsăturile care joacă un rol important în acest sens se includ căldura, responsabilitatea, caracterul agreabil și încrederea cu care este înzestrată o persoană. Însă este posibil ca modul în care te-ai comportat în copilărie să joace un rol în viitoarele tale relații romantice?
Un studiu recent publicat în cadrul Revistei de Psihologie și Psihiatrie Infantilă a demonstrat că acei copii care au fost desemnați de profesorii din școala primară drept anxioși sau neatenți au avut șanse mai mari să rămână fără partener între vârstele 18-35 ani. Dimpotrivă, acei copii care au fost desemnați agresiv-opozițonal, care s-au bătut și nu au ascultat au avut șanse să se despartă și să rămână singuri. Copiii prosociali care au fost desemnați drept blânzi, serviabili și grijulii au reușit să lege relații romantice mai devreme și mai durabile.
Astfel, reiese faptul că viitorul tipar de relații romantice poate fi anticipat încă de dinainte de adolescență. Impactul cel mai mare apare în cazul copiilor cu probleme comportamentale, care deja se confruntă cu multe provocări, începând de la șomaj și până la venituri mai reduse. Dacă aceștia sunt identificați la timp pot fi evaluați și susținuți pentru a se bucura de șanse mai mari în viață.
Atunci când legi relații bune te bucuri de multiple avantaje, precum sprijin emoțional, oportunități de co-parenting și siguranță socio-economică și în consecință apare o maturizare emoțională, ce presupune un grad redus de nevroză, precum și extrovertire și respect de sine ridicat. Parteneriatele bune protejează împotriva efectelor nocive ale stresului, prevenind abuzul de alcool și de tutun, sporind sănătatea mentală și starea de bine și fiind asociate cu o viață mai sănătoasă și mai lungă.
Studiile anterioare au demonstrat că tulburările psihiatrice din copilărie precum tulburarea de hiperactivitate cu deficit de atenție (ADHD) și tulburările de conduită au fost asociate cu dificultăți în relații, inclusiv violență domestică și statisfacție redusă în cadrul relației. Această cercetare și-a dorit să verifice dacă comportamentele comune din copilărie (inclusiv trăsăturile prosociale) pot anticipa stabilitatea viitoare din relații pentru copiii fără diagnostice clinice.
Cercetarea a implica analiza unui număr de aproape 3000 copii canadieni care au fost evaluați de profesori pentru comportamente precum lipsă de atenție, agresivitate, opoziție, hiperactivitate, anxietate și atitudine prosocială la vârstele de 10, 11 și 12 ani, fiind apoi urmăriți la maturitate pentru a putea fi examinate dosare de la înregistrările lor fiscale. Deoarece legislația fiscală canadiană implică obligația ca persoanele căsătorite sau care trăiesc în concubinaj să raporteze statusul lor relațional, au fost identificate grupuri de participanți care au urmărit tipare comune de parteneriat. Acestea au fost corelate cu evaluările comportamentale din copilărie și s-a ținut cont și de statutul socio-economic al participanților.
Acei participanți care nu au avut partener de la vârsta de 18 până la 35 de ani au avut șanse mai mari să fi fost copii anxioși, în vreme ce aceia care s-au despărțit devreme de parteneri (la aproximativ 28 de ani) și au redevenit singuri au avut șanse mai mari să fi fost copii agresiv-opoziționali. Copiii care nu au fost atenți s-au situat fie în grupul fără partener, fie în cel care s-a despărțit devreme de partener. Cei încadrați în aceste două grupuri dezavantajate au prezentat și alte aspecte comune: să părăsească liceul fără diplomă, să aibă venituri mai mici și să primească ajutor de șomaj.
Legătura dintre comportament și relații
Comportamentul din copilărie poate influența viitoarele relații în mod direct și indireect. Comportamentul este o componentă relativ stabilă pe parcursul dezvoltării, prin urmare o influență directă poate reprezenta persistența comportamentelor din copilărie – agresivitate sau anxietate – la maturitate, care influențează în consecință capacitatea de a forma și a menține relații stabile.
Acei adulți care sunt mai puțin agreabili, responsabili și stabili emoționali, au relații mai puțin statisfăcătoare și mai tumultoane, ceea ce poate submina stabilitatea relațională. Influențele indirecte asupra relațiilor implică evenimente intermediare, precum venituri sa statut salarial, care au un impact asupra acumulării de capital uman, ce contribuie la gradul de atractivitate al unui partener. De exemplu, copiii cu comportamente perturbatoare și neatenți au de obicei mai puțin prieteni, nu au rezultate bune la școală și au șanse mai mari să abuzeze de diverse substanțe, dar au și mai puține câștiguri, primind ajutor de șomaj ca adulți, toate acestea subminând capacitatea lor de a atrage și de a menține parteneri ca adulți.
Concluzia că acei copii prosociali au parte de relații mai stabile și constante nu este una surprinzătoare. Aceștia au parte și în copilărie de prietenii mai solide și rezultate academice mai bune, respectiv câștiguri mai mari și atractivitate percepută sporită, ceea ce le crește șansa de a atrage un potențial partener.
Autorii subliniază că acest studiu nu dorește să sugereze că oamenii trebuie să aibă relații sau că o durată mai lungă a unei relații este un lucru pozitiv, acestea fiind decizii personale și fiind influențate de multe preferințe individuale, precum scopuri în viață, circumstanțe financiare, ambiții profesionale etc. Însă majoritatea persoanelor vor să aibă relații, care le conferă beneficii pentru sănătate și stare de bine. Nu se cunoaște însă calitatea relațiilor pe care le-au experimentat participanții la studiu, acestea trebuind investigate in cercetări viitoare.
Citește și: Relațiile dezastruoase la maturitate se bazează pe relații dezastruoase în copilărie
Sursa:https://theconversation.com
Urmareste-ne pe Google News
