Cum contactează copilul impetigo sau bube dulci
Impetigo constituie o infecție a pielii contagioasă cauzată de una sau două bacterii: streptococ sau stafilococ și este de obicei localizat pe o piele care este iritată de tăieturi, arsuri, eczemă, plăgi sau contact cu alergeni (sau în zona nasului în urma unei răceli unde pielea rămâne iritată). În acest mod bacteriile găsesc o modalitate de a penetra bariera pielii și a cauza blistere care conferă senzație de mâncărime. Bacteriile pot pătrunde nu doar prin scărpinarea pielii, ci și printr-un contact cu așternuturile sau prosoapele unei persoane infectate.
Citește și: Probleme ale pielii la copii si rezolvarile lor
Modalități de a preveni impetigo sau bube dulci
Părerile sunt împărțite cu privire la disconfortul efectiv cauzat de impetigo; cert este însă că este mult mai ușor de prevenit decât de tratat. Se știe că impetigo afectează cu preponderență copiii, însă nu este o boală exclusiv a copilăriei (poate apărea la orice vârstă). Iată câteva sugestii prin care puteți împiedica instalarea acestei afecțiuni:
- Faceți copiilor duș sau baie în mod regulat; menținerea curățeniei pielii constituie cea mai bună modalitate de prevenție
- Este important ca cei mici să folosească întotdeauna săpun pentru a se curăța
- Îndemnați copiii să nu scarpine diverse leziuni/ciupituri de insecte sau tăieturi și acoperiți cu bandaj/plasture zonele respective pentru a evita pătrunderea bacteriilor în corp
- Învățați copilul să se spele pe mâini cu săpun la intervale regulate pe parcursul zilei
- Nu lăsați copiii cu unghii lungi (bacteriile se pot ascunde sub acestea); în cazul în care sunt scurte, trebuie să fie extrem de curate
- Nu permiteți copiilor să înoate în apă murdară când prezintă la nivelul pielii diverse plăgi/leziuni
Pentru copiii care prezintă deja impetigo este important să se respecte câteva reguli pentru a împiedica proliferarea infecției, după cum urmează:
- Spălați iritația cu săpun și apă și mențineți pielea acoperită
- Spălați zilnic hainele, prosoapele sau lenjeria copilului infectat (cu care intră constant în contact) până când dispare infecția; acestea nu trebuie folosite în comun cu un alt membru al familiei
- Tăiați scurt unghiile copilului pentru a preveni leziuni suplimentare cauzate de scărpinat
- Este important ca cel mic/cea mică să fie consultat de un medic - vi se recomandă un tratament topic cu antibiotic; în momentul aplicării tratamentului trebuie să purtați mănuși și să vă spălați mâinile ulterior cu rigurozitate
- Nu permiteți copiilor să intre în contact cu alte persoane până în momentul în care nu mai sunt contagioși (medicul este cel care decide perioada de carantină); de obicei este vorba de o perioadă de 24 ore pentru cazurile ușoare, respectiv câteva săptămâni pentru cele mai grave
Simptome și factori de risc pentru impetigo sau bube dulci
Semnele și simptomele clasice implică vezicule de culoare roșie (se prezintă grupate) care se rup cu ușurință, supurează timp de câteva zile și apoi formează o crustă galben-maronie. Leziunile apar de obicei în jurul nasului și al gurii, dar se pot răspândi și în alte zone ale corpului prin intermediul unghiilor, al hainelor și al prosoapelor. Senzația de mâncărime și de durere este în general ușoară. O formă mai puțin întâlnită a bolii, denumită impetigo bulos, poate presupune apariția unor vezicule de dimensiune mai mare care se observă pe torsul bebelușilor și al copiilor de vârstă mică. Există și o variantă gravă de impetigo denumită ectima care penetrează mai multe straturi de piele cauzând leziuni dureroase pline cu lichid sau puroi care devin ulcerații profunde.
Factorii care cresc riscul de apariție pentru impetigo includ: vârsta (este mai des întâlnit în rândul copiilor cu vârsta 2-6 ani), colectivități (se răspândește cu ușurință în școli și instituții implicate în îngrijirea copiilor), vreme caldă și umedă (cum este cea de pe perioada verii), practicarea anumitor sporturi (participarea în sporturi care presupun contact piele-pe-piele precum fotbal sau lupte), piele lezată (de obicei este vorba de o leziune de dimensiuni mici chiar și o iritație sau o ciupitură de insectă). De asemenea, persoanele diabetice sau imunocompromise sunt mai expuse riscului de a dezvolta ectima.
Tratament și complicații
Impetigo este în general tratat cu ajutorul unui unguent /cremă cu antibiotic care se aplică direct pe leziuni; există și situații în care se recomandă doar spălarea zonelor afectate. Trebuie mai întâi să înmuiați zona afectată în apă călduță sau să aplicați comprese ude pentru a ajuta la eliminarea crustelor încât antibioticul să poată pătrunde în piele. De altfel, o igienă a leziunilor este recomandată de 2 ori pe zi cu un săpun antibacterian. În situația în care există mai multe leziuni, pot fi recomandate și antibiotice cu administrare orală; este important ca cel mic să urmeze întregul curs al antibioterapiei, chiar dacă leziunile sunt vindecate (se previne reapariția infecției și nu se creează rezistență la antibiotic). Pentru situațiile în care medicul nu este sigur cu privire la tratamentul potrivit, poate preleva o bucată de țesut pentru a determina tipul de bacterie cu care se confruntă copilul.
Impetigo nu constituie de obicei o afecțiune periculoasă, leziunile în formă ușoară vindecându-se fără cicatrici. Rareori complicațiile includ: celulită (o afecțiune potențial gravă care apare în țesuturile de sub piele și se poate răspândi la nodulii limfatici și în fluxul sanguin), probleme renale (există anumite tipuri de bacterii care pot avea acest impact asupra rinichilor), cicatrice (ulcerațiile asociate ectimei pot lăsa cicatrici). Apelați de urgență la medic în cazul în care starea copilului se agravează sau apar simptome precum febră, durere crescută, inflamație, căldură, înroșire a pielii sau puroi.
Surse:
www.mayoclinic.org; www.babycenter.com; www.webmd.com; http://tophealthnews.net
Urmareste-ne pe Google News
