Tehnologia face parte din viața noastră și prin urmare și a copiilor noștri. Cei mici sunt obișnuiți cu utilizarea ei încă de la cele mai fragede vârste și, atunci când este folosită corespunzător, poate reprezenta chiar un privilegiu comparativ cu trecutul. De exemplu, preșcolarii pot învăța cântece, să citească și să numere, iar școlarii pot descoperi lucruri interesante despre lumea înconjurătoare. Dar un timp prea îndelungat în fața televizorului se poate dovedi nociv. Iată ce se întâmplă cu copilul din punct de vedere fizic: Copiii care petrec în mod constant mai mult de 4 ore pe zi la televizor au șanse mai mari să fie supraponderali. Se întâmplă acest lucru ca urmare a faptului că desfășoară o activitate statică (de cele mai multe ori chiar consumă în timp ce privesc la televizor alimente nepotrivite), care îi privează de o activitate ce implică efort fizic.
Lucruri care se întâmplă în creierul copilului când se uită la televizor
1. Copiii care vizionează acțiuni violente la televizor au șanse mai mari să dea dovadă de comportament agresiv și să ajungă să se teamă că lumea este un loc periculos, iar ceva rău urmează să li se întâmple. Un copil american, conform statisticilor, asistă la aproximativ 200 000 de acte de violență la televizor până la vârsta de 18 ani. Multe dintre acestea sunt cauzate chiar de către personajele pozitive, pe care copiii îi admiră. Pe lângă efectul evident al violenței asupra psihicului uman, copiii nu pot diferenția între realitate și imaginar și pot apărea probleme comportamentale. În plus, personajele de la televizor dau adesea dovadă de un comportament riscant, precum fumat și consum de alcool, ceea ce întărește stereotipurile rasiale și de gen. Iată și dovezile științifice. În anul 1982 un studiu realizat de către Institutul Național de Sănătate Mentală susține că acei copii care privesc violență la televizor pot deveni mai puțin sensibili la durere și la suferința celor din jur, dar și mai temători și cu șanse mai mari să se comporte într-un mod agresiv. Se pare că școlarii ajung să manifeste comportament agresiv în adolescență, iar apoi să fie arestați pentru infracțiuni la maturitate.
2. Cercetările subliniază că privitul la televizor este periculos pentru dezvoltarea creierului. Astfel, un raport japonez publicat în revista Cortex Cerebral în 2013 susține că privitul la televizor are un impact negativ asupra polului frontal lateral din creier, conducând la o scădere în IQ-ul verbal. Mai exact, studiul a fost desfășurat în Universitatea Tohoku și a examinat efectele televiziunii asupra creierului unui număr de 276 de copii, asociat cu durata de vizionare și efectele pe termen lung. S-a observat efectiv îngroșarea porțiunilor din creier asociate cu un nivel mai mare de excitare și agresiune, ca și lobul frontal (cunoscut a reprezenta o abilitate de înțelegere verbală redusă). Efectele negative au avut loc indiferent de vârsta, sexul și contextul economic al copilului. Un alt studiu anterior din anul 2015 (care reflectă concluziile unei meta-analize din 1986) a corelat privirea în exces la televizor în copilărie și adolescență cu rezultate educaționale precare, fiind vorba despre mai mult de 1-2 ore pe zi de televizor (performanța academică a fost afectată în special cu privire la scorurile asociate citirii). De asemenea, hipotalamusul, septul, regiunea motorie senzitiva și cortexul vizual au fost mărite (aici sunt procesate răspunsuri emoționale, excitare, agresiune și vedere).
3. În anul 2013, o echipă de cercetători din partea Universității de Stat Ohio a intervievat și testat 107 preșcolari și părinții lor pentru a observa ce impact a avut televiziunea asupra stării lor de spirit și a capacității de empatie. Cu cât a vizionat un copil mai mult televizor sau a fost expus la televizor (chiar dacă funcționa în background), cu atât a fost mai redusă înțelegerea stării mentale a părinților. Nu în ultimul rând, dacă televiziunea s-a aflat în apropierea copilului, i-a afectat starea de spirit care este definită drept abilitatea de a recunoaște credințele, intențiile, dorințele și cunoștințele proprii și ale altei persoane. Amy Nathanson, un profesor de comunicare din cadrul Universității Ohio, a spus într-o declarație de presă: "copiii cu stări de spirit mai dezvoltate sunt capabili să participe mai bine în relații sociale. Acești copii se pot implica în interacțiuni mai sensibile, cooperative cu alți copii și au șanse mai mici să apeleze la agresiune pentru a-și atinge un scop."
Ca urmare a tuturor acestor concluzii, o expunere crescută la televizor a copiilor mai mici de 3 ani este asociată cu dobândirea întârziată a limbajului, ceea ce interferează cu cunoștințele din mediul școlar. De asemenea, la nivel școlar copiii care petrec în fața televizorului mai mult de 2 ore pe zi au șanse mai mari să se confrunte cu dificultăți psihologice, care includ hiperactivitate, probleme emoționale și comportamentale și conflicte sociale cu colegii de clasă.
De reținut
Experiențele timpurii sunt cele care condiționează mintea. Conexiunile dintre celulele creierului se schimbă în baza experiențelor pe care le au copiii, în timp ce creierele lor se triplează în mărime între naștere și vârsta de 3 ani. Inițierea privitului la televizor are în prezent loc în preajma vârstei de 4 luni. Expunerea prelungită la schimbări rapide de imagine în timpul perioadelor critice de dezvoltare cerebrală poate precondiționa mintea să se aștepte la un nivel crescut de stimulare, prin urmare viața reală nu va avea ritmul necesar pentru a suscita atenția copilului; tot din același motiv apar și probleme legate de păstrarea concentrării. Este important și tipul de conținut pe care îl vizionează copilul la televizor: cu cât este mai frenetic sau violent, cu atât sunt șanse mai mari ca copilul să se confrunte cu provocări de atenție mai târziu în viață. Timpul real de joacă, precum și expunerea la cărți și muzee reprezintă experiențe de calitate care vor contribui în mod pozitiv la dezvoltarea creierului și la o concentrare bună.
Academia Americană a Pediatrilor recomandă ca până la vârsta de 18 luni să nu existe niciun timp pentru televizor (sau alte dispozitive); între 18-24 luni este permis un oarecare timp alături de un părinte sau un adult, preșcolarii nu mai mult de 1 oră pe zi alături de un părinte sau un adult care le poate explica ce văd, iar copiii cu vârsta 5-18 ani trebuie să aibă limite constant, iar timpul în fața televizorului să nu influențeze orele de somn sau timpul petrecut afară.
Citește și: Copilul meu si televizorul: Cum ii afecteaza creierul si dezvoltarea
Surse: http://seattlemamadoc; seattlechildrens.org; http://kidshealth.org; https://medium.com; www.greatschools.org
Urmareste-ne pe Google News
