Mi se pare mie sau preadolescenții de azi arată mult mai maturi decât cei din generațiile trecute?

În ziua de azi, nici nu mai știi ce vârstă are copilul din fața ta. Unii copii la vârsta de 10 ani arată de 14-15 ani, iar cei care trec prin perioada pubertății arată adolescenți în toată puterea cuvântului. O mamă mărturisește că fiul ei, în vârstă de 10 ani, arată mai degrabă ca un adolescent, decât ca un preadolescent, lucru pe care i-l spun rudele, vecinii, alți părinți, prietenii.

Băiatul ei este cu un cap mai înalt decât majoritatea copiilor de vârsta lui, are un chip matur și practică sport. Fiind mult mai dezvoltat, oamenii au crezut dintotdeauna că este cu câțiva ani mai mare decât vârsta lui.

Cum arată viața unui copil de 10 ani care arată de 15? Ce așteptări au adulții de la el?

„Observ cel mai des acest lucru în cazul copiilor care practică sport. Antrenorii și ceilalți jucători sau părinții au așteptări mari de la fiul meu din cauza felului în care arată. Așa că este întâmpinat pe teren cu comentarii de genul „știi, tu ai putea domina meciul cu adevărat doar dacă….” sau „Hei, dacă aș avea vârsta ta și aș arăta ca tine eu aș fi un mare jucător în viitor”.

Dar nimeni nu poate să înțeleagă cum este să ți se spună că fiul tău arată mult mai matur decât vârsta lui. Ca mamă îmi fac griji pentru încrederea fiului meu în propriile forțe în aceste momente. Mă îngrijorează faptul că pășește pe teren cu un corp care arată mult mai matur, intimidant, iar atunci când el nu acționează la fel cum arată, oamenii își exprimă șocul sau dezamăgirea.

Aspectul lui fizic a început să-l propulseze în grupuri și situații care par mai avansate pentru creierul lui de numai 10 ani. Îmi pot da seama că se simte foarte confortabil să socializeze în grupuri mai mari de colegi pentru că pare că se potrivește perfect acolo, Dar cred că acei copii mari uită că el este clasa a cincea, și nu a șaptea sau a opta.

În plus, subiectele lor de conversație mult mai mature nu sunt chiar potrivite pentru fiul meu, chiar dacă nu pare un copil. Micuții de vârsta lui par să se bucure de anii copilăriei și asta mă determină să-mi fac griji că băiatul meu avansează cu pați repezi spre pubertate și spre adolescență și se maturizează mai repede decât ar fi cazul”, mărturisește mama.

Mama recunoaște că puține lucruri din viața copilului ei pot fi controlate de ea însăși și își propune să îl trateze pentru vârsta pe care o are, nu pentru vârsta pe care o arată. Îi spune mereu fiului ei că nu trebuie să se ridice la nivelul așteptărilor oamenilor, chiar dacă mai ales că acestea sunt foarte mari.

Copiii se maturizează mult mai devreme în societatea modernă actuală, nu-i așa? Cum gestionați asemenea situații?