Regresia în dezvoltarea copilului

Ce este regresia?

Putem vorbi despre regresie în dezvoltare în situația în care, de exemplu, un copil de 4 ani perfect dezvoltat începe să se confrunte cu accidente de tipul pierderii de urină în timpul somnului, când un copil de 3 ani își dorește subit să nu mai adoarmă dacă nu sunt deschise toate luminile din casă sau când un copil de 5 ani începe să manifeste crize de tantrum de fiecare dată când aude de școală.

Au fost identificate de către specialiști anumite praguri în dezvoltare pe care majoritatea copiilor le ating într-un anumit interval de vârstă, iar când acest lucru nu se întâmplă, problema este desemnată întârziere în dezvoltare. Regresia, un concept similar, constituie un stadiu în care copilul manifestă un comportament care este din punctul de vedere al dezvoltării mai infantil decât vârsta pe care acesta o are. De obicei sunt implicate comportamente pe care cei mici le-au depășit deja, precum crize de tantrum, văicăreli, agresiune, suptul degetului sau vorbitul ca un bebeluș.

Citește și: Bebele meu inca nu vorbeste: e tarziu? 

Cauze pentru regresia în dezvoltare

În principiu, comportamentul regresiv poate fi determinat de stres, frustare sau un eveniment traumatic. Cele mai des întâlnite cauze ale regresiei în dezvoltare la copiii mici includ în mod concret: modificări în rutina de îngrijire a copilului (o bonă nouă, începerea unui program/activități noi), sarcina mamei sau nașterea unui nou frate/soră, o îmbolnăvire gravă din partea copilului sau a unui membru al familiei, un deces recent, conflict marital sau divorțul părinților, mutarea într-o casă nouă/ la o școală nouă. Asemenea evenimente, chiar și când sunt fericite, pot constitui o reală provocare pentru copiii de vârstă mică care încă se străduiesc să gestioneze propriile rutine personale. În acest fel cei mici devin nesiguri, speriați sau furioși și lipsa aptitudinilor de comunicare îi detemină să încerce să se ajusteze la noile situații de viață. Ei revin la comportamente despre care știu că vor atrage atenția adulților, acestea constituindu-se astfel într-o reacție normală și chiar sănătoasă în momentele în care se simt copleșiți.

Iată însă și cauzele medicale pentru care poate apărea regresia ce impun un control medical de urgență: ereditate (de exemplu sindromul Down), mama care a practicat în timpul sarcinii obiceiuri nocive (fumat, consum de alcool), traume la nivelul capului, expunere prenatală a mamei la toxine (toxine de mediu) sau a copilului după naștere, greutate mică la naștere, naștere prematură, icter netratat la nou-născuți, infecții.

Ce puteți face cu privire la regresia în dezvoltare

- Identificați problema. Chiar dacă cel mic/cea mică știe să vorbească, este aproape imposibil pentru majoritatea copiilor să își exprime emoțiile cele mai intense. Lăsați copilul să știe că ați observat schimbarea comportamentului și întrebați-l care ar putea fi cauza (oferindu-i sugestii de răspuns). Ascultați cu atenție răspunsul și încercați să îl ajutați să explice ce anume îl deranjează și ce simte
- Fiți înțelegători. Spuneți copilului că știți cât de dificil îi este și că sunt și alți copii în aceeși situație. Dacă este suficient de mare, povestiți o întâmplare în care chiar voi ați regresat. Asigurați-l că este normal să se simtă speriat sau dezorientat, dar aceste sentimente vor dispărea rapid.
- Faceți ce puteți pentru a remedia problema. Dacă există ceva concret ce puteți face pentru a ameliora disconfortul, faceți acest lucru. Acordați copilului o perioadă exclusivă de timp și rugați-l să vină cu idei despre cum poate fi îmbunătățită situația. În acest mod, implicându-se activ, va fi și mai hotărât să o corecteze.
- Exprimați-vă clar așteptările. Explicați calm și clar că vă așteptați să continue eforturile de până acum cât de mult posibil și că sunteți încrezători că poate depăși situația actuală. Oferiți încurajări, îmbrățișări și laude, însă lăsați-l să depună un efort. Nu îl forțați. Dacă regreisa persistă mai mult de o lună, este indicat să vă întrebați dacă era pregătit pentru acel pas din viață. Cel mai bine este să continuați progresul, însă în mod gradual. Din fericire, de obicei regresia nu durează decât câteva zile sau săptămâni, copilul reluând de unde a rămas.

De reținut

Prima reacție ca părinte în fața unui asemenea comportament din partea copilului trebuie să fie reprezentată de o consultație din partea unui medic pediatru pentru a verifica dacă motivul nu este unul de natură fizică. Regresia poate uneori indica o infecție sau altă afecțiune ce necesită tratament medical. În cazul în care este exclusă această variantă, poate fi vorba doar despre un răspuns la modificările din mediu. Această problemă este destul de frecvent întâlnită la copii, în special la preșcolari, însă poate fi ușor de remediat odată identificată cauza (de exemplu, dacă aveți un bebeluș, încercați să petreceți mai mult timp cu copilul, dacă v-ați mutat recent, prezentați-i împrejurimile și copiii din zonă). Dacă încercați să vă opuneți sau să reacționați în mod agresiv la regresie este posibil să prelungiți comportamentul. Nu acuzați și nu puneți copilul în situații jenante deoarece îl veți stresa și va regresa și mai mult sau va rămâne un timp îndelungat în acel stadiu. În cazul în care regresia persistă sau se agreavează este bine să apelați la un specialist, mai ales dacă suspectați drept cauză o traumă puternică precum deces, divorț sau abuz.

Surse: 

www.guelphmercury.com; www.healthychildren.org; www.childrens.com; en.wikipedia.org