Sunt o mama singura...Ei bine, nu chiar atat de singura, exista undeva prin peisaj si un barbat, insa in cantitate neglijabila (din punct de vedere al timpului petrecut cu cel mic), asa ca e cam totuna. Nu a existat bunica, matusa, 
vecina, bona, asadar atat sarcinile gospodaresti, cele legate de copil, dar si cele profesionale imi reveneau, inevitabil, tot mie. Prin urmare, de dimineata pana seara, de vara pana iarna am petrecut 7 ani si 4 luni in compania, permanenta, evident, a baietelului meu. Nu ne-a despartit nici macar o noapte, cel mult cateva ore, si alea in cursul zilei. Nu ca m-as plange in vreun fel insa, in decursul atator ani de exercitiu parental constant capeti abilitati nebanuite (nici macar de tine) si descoperi cat de usoara sau grea poate fi viata in doi (a se citi mama si copilul, desi pot fi situatii si de tata si copilul sau bunica si copilul etc.)
Care a fost cea mai grea parte? Din punctul meu de vedere, cel mai dificil a fost la inceput. Primul an din viata baietelului meu are, pentru mine cel putin, o mare asemanare cu o gaura neagra: evenimentele asociate au disparut cumva in negura timpului (sau a grijilor/oboselii). Pentru ca intr-o asemenea situatie depresia postnatala iti da tarcoale in mod realmente automat, am fost nevoita sa descopar, alaturi de cel mic, in ce mod pot gestiona mai bine incercarile, dar si cum ne putem bucura de timpul petrecut impreuna de care, din pacate, foarte multi parinti nu dispun. Iata la ce concluzii am ajuns, desigur, prin prisma propriei experiente:
Reguli de supravieture:
1. Program, program si iar program. Insa nu la modul habotnic si absurd, dar inceput inca din primele luni de viata (pentru alaptare/hranire nu la cerere), caci altfel nu as fi putut face fata spalatului, calcatului, gatitului etc.) si respectat pana in zilele noastre - masa si somn (somnul cel putin e mana cereasca)2. Incercati sa stabiliti o cale de mijloc (daca este posibil) pentru ca si copilul este o fiinta umana cu pareri, idei, de multe ori bine inradacinate - la noi a ramas doar la stadiul de teorie deoarece sunt fie prea permisiva, fie prea cicalitoare. Rabdarea reprezinta cheia oricarei probleme in ceea ce priveste copiii, insa poate fi extrem de dificila disciplinarea/educarea unui copil de unul singur!
3. Gasiti pe cineva de nadejde pentru momente critice, gen va simtiti rau, trebuie sa va epilati, sa mergeti la ginecolog etc.; iarasi un pas dificil deoarece asemenea persoane nu cresc la marginea drumului.
4. Inarmati-va cu echipament de tip "artilerie grea" pentru transport, in prima faza carucior cu cos voluminos (pentru a face fata eventualelor cumparaturi) si apoi chiar cu o sacosa/geanta incapatoare. Geanta mea nu este si probabil nu va fi niciodata destul de incapatoare in aceasta privinta, refuland constant si, cel putin o data pe an, pierzand ceva (de obicei caciulita pentru eventuala vreme rea).
5. In continuarea regulii anterioare, este de preferat sa anticipati eventualele schimbari meteo prin imbracaminte adecvata; site-ul meteo este printre primele consultate de mine zilnic. Port mereu la indemana haine mai groase/mai subtiri, pe lange nelipsitele servetele umede, dezinfectant, apa termala, lotiune solara, servetele uscate, picaturi pentru dureri de burta (mai apar si din astea) si apa (cand e frig folosesc o gentuta izoterma care adauga un plus de volum), desi multi ar zice ca baietelul meu e prea mare pentru acest "arsenal". Nu e!
6. Cand varsta ii permite, invatati-l pe cel mic/cea mica numarul de telefon de la urgenta, adresa si numarul vostru de telefon. In cazul in care va simtiti rau sa poate actiona responsabil si sa stie ce are de facut. Este necesara o perioada de repetitie mai aprofundata uneori pentru insusirea cunostintelor.
7. Explicati-i cand trebuie sa lucrati/efectuati diverse activitati casnice ca nu ii puteti acorda atentie la momentul respectiv, dar ca va veti revansa ulterior. Ii puteti promite ca va veti juca un joc, iesiti afara etc.; este important, chiar esential, si sa va tineti de promisiune.
8. Acordati-va cateva minute pe zi pentru ceva care va place doar voua. Desi majoritatea mamelor nu cunosc acest soi de "egoism", chiar daca beti o cafea cu lapte sau va uitati la un serial care nu va solicita prea mult neuronii (daca aveti loc de desenele animate), va vor ajuta sa dobanditi forte proaspete pentru incercarile zilnice. Caci sunt multe!
Beneficii
1. Petreceti un timp efectiv...nelimitat cu cel mic/cea mica care poate fi gestionat conform nevoilor si dorintelor voastre. Ii veti fi alaturi la primele cuvine, primii pasi, primele intrebari despre lumea inconjuratoare. Eu am incercat sa il valorific la maxim mai ales in perioada calda (iesit afara de doua ori pe zi si diverse plimbari/vizite la muzee). Uneori insa poate parea prea mult chiar deoarece veti ramane in pana de idei; apelati la surse externe (mame, internet etc.)2. Dispuneti de libertate aproape totala de decizie cu privire la ce/cum/cat/cand mananca, ce/cum/cand se imbraca, ce/cum/cand invata. Aceasta imensa responsabilitate vine la pachet si cu o doza de, sa-i zicem cinism, cu privire la eventualele sfaturi/comentarii/judecati de valoare din partea apropiatilor. Profitand cel mai adesea de statutul vostru, vor incerca sa va transmita (uneori inoculeze) conceptiile lor cu privire la cresterea copiilor si unde anume gresiti. Nu-i credeti, instinctele voastre primeaza intotdeauna!
3. Ajungeti sa intelegeti modul in care gandeste si simte copilul inainte chiar de a apuca sa se exprime, chiar mai bine decat pe voi; desi la inceput pare greu, simtiti apoi o mandrie nespusa cand descoperiti ca sunteti singurii/singurele care descifreaza limbajul copilului, ca ii anticipati ghidusiile numai din privire si ca-i simtiti supararile/bucuriile ca si cum ar fi ale voastre (partea cu ghidusiile nu o doriti intotdeauna). Retineti ca exista si o reciproca in aceasta situatie, adica si copilul va anticipa gandurile voastre, cunoscand gradul de suparare/iritare doar dupa tonul vocii, reglandu-si raspunsul in functie de mai multe semnalmente cunoscute.
4. Puteti sa va claditi o sumedenie de amintiri frumoase impreuna, re/descoperind lumea inconjuratoare si jucandu-va ca si cum ati fi copii. Datorita faptului ca sunt mama tanara, sunt capabila sa ma joc/prostesc cu el mult mai usor si, spre propria-mi surprindere, chiar imi face placere.
Antonia Noel - consultant in Comunicare si formator ESPERE www.antonianoel.com:
"Totul depinde la ce ne referim cand vorbim de « o perioada continua de timp ». In perioada prenatala, bebe si mamica lui sunt intr-adevar in simbioza totala, timp de noua luni de zile, petrecand o perioada fuzionala. Dupa nastere, trece cam tot atata timp pentru ca sugarul sa poata trece de acel «hop» al angoasei despartirii de mama, care apare in jurul varstei de opt luni. Este vorba de fapt, de perioada in care bebelusul incepe sa distinga persoanele apropiate de straini, iar aparitia acestora din urma genereaza un sentiment de nesiguranta. Bebelusul traverseaza asadar o etapa necesara in construirea sinelui, dupa care descopera ca persoanele exista chiar si atunci cand dispar din cercul lui vizual. Mentionez aceasta perioada pentru ca, din punctul meu de vedere, ea reprezinta cu brio un prim pas catre construirea autonomiei bebelusului. Iar fiecare pas de autonomie a copilului nu poate fi decat un punct castigat pentru mama sau un beneficiu, daca vreti, in rolul sau de acompaniator al vietii celui pe care l-a adus in lumea noastra.
La noi in tara, mamicile beneficiaza de un concediu maternal de doi ani de zile. Este mult? Este putin? Cred ca nu timpul in sine alocat cresterii copilului este important, ci calitatea acestui timp petrecut impreuna cu copilul. In unele tari occidentale (de exemplu Franta) concediul post-natal este de doar doua luni. Important este ce faci cu timpul pe care il pui la dispozitie copilului, cu ce il umpli. Copilaria mica este perioada cea mai critica din punct de vedere al vulnerabilitatii copilului in procesul de dezvoltare. Acum se contureaza acele nevoi esentiale ale copilului (nevoia de siguranta, de a fi ascultat, de a se exprima, de valorizare, de a fi recunoscut etc.), iar din aceasta perspectiva este esential ca parintele sa fie aproape de copil. Ascultarea acestor nevoi cat mai timpuriu reprezinta, intr-adevar, un beneficiu de netagaduit pe tot parcursul vietii copilului."
Gabriela Maalouf parenting trainer si speaker, fondatoarea Academiei Pro Education:
"As vrea sa iau lucrurile in ordine si sa impart raspunsul la aceasta intrebare in doua, si anume, beneficiile asupra dezvoltarii fizice si beneficiile asupra dezvoltarii emotionale, psihice. Din punct de vedere al dezvoltarii fizice, primul avantaj il confera posibilitatea alaptarii directe, pe o perioada indelungata. Mergand mai departe, etapele de dezvoltare ale copilului mic sunt percepute cel mai usor de mama, deci exista posibilitatea descoperirii unei calitati aparte sau a unei probleme, in timp util. Mamele care stau acasa cu copilul au mare grija la alimentatie, fata de o persoana straina sau cu alte principii alimentare. Este perioada in care copilul isi face prima impresie despre ce inseamna un camin, o familie.
Din punct de vedere emotional, lucrurile sunt si mai complicate, deoarece, spre deosebire de cresterea fizica, dezvoltarea emotionala nu este spontana. Tindem sa credem ca lucrurile vin de la sine in ambele cazuri, dar nu, nu este asa. Primul zambet pe care il vedem pe fetisoara micutului nostru, primul sunet, primul pas, toate acestea au legatura cu uniunea afectiva dintre copil si parinte (putem vedea usor cazurile copiilor abandonati, care au o crestere fizica aproximativ normala, dar tot ceea ce tine de achizitiile facute de creier este mai slab dezvoltat). Exista foarte multa literatura de specialitate care enumera, da nume beneficiilor, spre exemplu, sustin ca acesti copii vor progresa mai repede ca si limbaj, mobilitate, vor dobandi rapid mult "ravnita" independenta. Eu nu as vrea sa descriu beneficiile in acest mod, pentru ca exista o varietate de alti factori sau mai bine zis multiple combinatii de factori care pot ajuta sau impiedica un copil in dezvoltarea lui. Si, binenteles, conteaza si calitatea prezentei continue. Eu practic metoda parenting-ului personalizat, adica nu livrez metode si tehnici, menite sa "imblanzeasca" copilul intr-un termen anume. Eu fac tot posibilul sa ajut parintii sa gaseasca calea 
potrivita pentru ei si familia lor, pentru ca nu toate metodele se potrivesc tuturor, dar cu siguranta avem ceva de invatat din fiecare. Cheia se afla intotdeauna in mintea si sufletul celui care o cauta. Revenind la intrebare, trebuie sa mentionez faptul ca nimic in lume nu poate inlocui prezenta mamei, caldura, aroma ei imbietoare. Daca vreti raspunsul meu sincer despre ceea ce ar trebui sa insemne o mama pentru copilul ei si care sa aiba legatura cu perioada aceea continua de stat acasa cu el, in primii ani, este un vers dintr-o melodie celebra: "Mama frumoasa, primul meu Rai". Asta trebuie sa insemnam pentru copiii nostri: primul lor Rai. Cum putem realiza acest vis maret, altfel decat fiind prezenti?"
Sabina Dumitrescu - psiholog si psihoterapeut http://psihologsabinadumitrescu.ro:
"As face diferenta intre timpul calitativ petrecut cu copilul si cel cantitativ. Timpul cantitativ inseamna a petrece timp fizic alaturi de copil, insa cu gandurile, atentia si intentia in alta parte, ca atunci cand mama gateste in bucatarie iar copilul se joaca in camera alaturata. Atunci ei sunt si nu sunt impreuna, atata timp cat nu comunica unul cu altul si fiecare este preocupat de alt subiect.
Timpul de calitate se refera la un timp in care parintele este conectat si atent la copil, implicat in joc sau activitati impreuna, sau pur si simplu in discutie, in interactiunea cu copilul. Aici, copilul si interactiunea cu el sunt principalul scop al petrecerii timpului.
Pentru copii sunt importante ambele tipuri de perioade, iar cu cat copilul este mai mic cu atat are nevoie de mai mult timp si din punct de vedere cantitativ. Dar timpul de calitate este cel care "hraneste" copilul, in special din punct de vedere emotional, dar si cognitiv sau intelectual."
Elena Gorun, mama unui baietel de 10 luni, presedinta Asociatiei Work At Home Moms (aceasta vine in intampinarea mamelor care lucreaza de acasa, part time, project based, precum si a celor care au dezvoltat un business sau doresc sa demareze unul) www.wahm.ro; https://www.facebook.com/WAHM.Romania?ref_type=bookmark
"Lucrul de acasa, alaturi de si printre cei mici, inspira dar poate fi si o provocare deloc de neglijat. O perioada cat mai mare petrecuta de o mama WAHM alaturi de copil ajuta la dezvoltarea acestuia in ce priveste imaginatia, responsabilitatea, implicarea in relatiile de familie si in procese de productie adesea creative. In plus, integrarea lui in activitatea mamei poate avea efecte benefice si in ce priveste valorile si sentimentul de apartenenta."
Probleme
1. Uneori veti simti ca nu mai puteti face fata si chiar cel mic/cea mica se va plange ca s-a plictisit de "mutra voastra" (inchei citatul). Intervine un soi de dorinta de eliberare/detasare din programul, rutina petrecute constant impreuna. Din nou poate fi de ajutor o persoana care sa mai intervina in acesta "monotonie".
2. In continuarea problemei mentionate anterior, cel mic/cea mica poate deveni un mic tiran/terorist dornic de atentie, chiar si in momentele in care aveti nevoie de putina intimitate (de exmplu la baie). Retineti ca nu este vina lui si nici a voastra.
3. Cand se imbolnaveste, pare ca s-a sfarsit lumea. Asta din cauza ca orice alte activitati cad pe planul doi. Prin urmare, perioada noptii poate deveni un aliat de nadejde in rezolvarea diverselor chestiuni urgente (profesionale, casnice), ceea ce va contribui la o oboseala suplmentara.
4. La intrarea in colectivitate, copilul va experimenta un sentiment de separare mult mai pronuntat decat la ceilalti, tocmai din cauza faptului ca a stat continuu doar cu voi. Asteptati-va la dorinta de a fugi pe scari, de a urla/plange la nesfarsit (e doar o impresie, se opreste la un moment dat-la noi a durat o luna), de a trebui sa-l dati in brate educatoarei si chiar dureri de burta (pe fond nervos). In unele cazuri situatia e mai usoara/grea decat in altele, de exemplu se poate si sa planga doar cand sunteti de fata, iar dupa ce plecati incepe joaca/rasul cu copiii, iar altele in care plansul sfasietor dureaza si un an.
5. E dificil cand trebuie sa ajungeti la epilat/ginecolog etc. si copilul este cam prea mare pentru a lua parte la procesele respective, prin urmare puteti sa-i explicati cum sta treaba si sa-i oferiti un mijloc de distragere a atentiei cat timp va rezolvati problemele. Din experienta proprie, rabdarea tine maxim 30 minute, prin urmare este indicat sa va grabiti. Nu este recomandat sa-l luati cu voi la intalniri profesionale pentru ca, desi va monopolizeaza atentia zilnic, secunda de secunda, o va dori si in acele momente si fie veti parea voi niste parinti execrabili, fie ei niste copii razgaiati (tot din cauza atentiei neconditionate de care beneficiaza constant). Daca chiar nu aveti de ales, mai bine va cereti scuze din avans pentru ceea ce va urma (la noi apar si scene de tipul "dat in spectacol" in special la vizitele medicale).
6. Nu in ultimul rand, concediile nu constituie defel metode de relaxare cum ar trebui (poate doar pentru copii) daca mergeti tot singuri. Vor implica un efort/concentrare suplimentara cu privire la eventuale pericole/necunoscute si va pot zdruncina increderea in voi. Noi avem 5 concedii singuri la activ, dintre care unul finalizat cu o plimbare nedorita cu ambulanta.
Antonia Noel consultant in Comunicare si formator ESPERE www.antonianoel.com:
"Am intalnit, din pacate, mai multe mamici, care s-au prezentat ca fiind « constranse » in obligativitatea rolului de mama, 
care le depasea. Sunt acele mamici care, ori isi doresc sa beneficieze financiar de o perioada de repaus de activitate profesionala, stand acasa (insa care descopera pe parcurs ca primii ani de viata ai cresterii copilului nu le ofera vreun repaus) ori isi imagineaza concediul de maternitate ca pe o trambulina spre o posibila alta cariera, petrecand astfel mult timp pentru a-si implini acest vis. Ori, niciuna din aceste abordatri nu e benefica nici pentru mamica, nici pentru copil. Eu cred ca o mamica are nevoie sa stea acasa cu copilul ei exact atat cat simte, cat crede ca prezenta ei poate aduce un beneficiu real copilului (de raspuns la nevoile fiziologice, dar mai ales la cele relationale). Am intalnit copilasi nervosi, iritati, frustrati desi mamicile lor erau prezente fizic, petrecand «tot timpul cu ei». Asta pentru ca ele insele erau frustrate sau depasite de continua prezenta a bebelusului si de rutina pe care activitatile post-natale le genereaza. In acest caz e bine ca mama sa se asculte pe sine, sa-si identifice propria nevoie (de socializare, de viata profesionala, de valorizare, de recunoastere) si sa faca alegerea corecta, pentru a nu transmite bebelusului la nivel infraverbal toate aceste stari negative. Spun asta nu pentru a critica, ci pentru a invita mamicile sa fie obiective si lucide in rolul pe care-l joaca in prezenta copilului."
Gabriela Maalouf parenting trainer si speaker, fondatoarea Academiei Pro Education:
"Dezavantaje nu exista, este parerea mea. O femeie trebuie sa fie foarte bine pregatita inainte de a lua decizia de a aduce un suflet pe lume. Trebuie sa stie exact ceea ce se va petrece ulterior (cu mici marje de eroare, evident). Cursurile de puericultura, parenting si etapele de dezvoltare ale unui copil trebuie parcurse cu atentie. Planul financiar trebuie luat in considerare, organizarea timpului. Pare un pic stiintific, dar este foarte plauzibil. Este exact ca atunci cand vrei sa incepi o afacere, dar nu stii nimic despre ea si nu ai niciun plan. Apelezi doar la noroc si speri ca va merge bine. In cazul unei fiinte umane, nu este corect sa fie adusa pe lume, doar in speranta ca va fi bine. In cazul meu personal, trebuie sa recunosc sa am luat in considerare tot ceea ce se putea intampla, inclusiv sa renunt o perioada la cariera mea, la timpul liber, socializarea cu prietenii etc. si pana acum nu am avut nicio surpriza si nicio dezamagire. Am cantarit bine ceea ce avea sa se schimbe in viata mea si cand am considerat ca pot face acest pas, au venit pe lume copiii. O mama care si-a dorit sa fie mama, va fi intotdeauna multumita si implinita. Din nou literatura de specialitate da nume dezantajelor, de genul: copiii vor fi prea atasati, dependenti, rasfatati, mofturosi etc. Ma repet mentionand faptul ca toate aceste fenomene iau nastere in urma coroborarii multor altor factori si nu e corect sa facem afirmatii de genul: toti copiii care si-au petrecut timp indelungat cu mamele lor vor fi dependenti de aceasta. Este o constrangere limitativa."
Sabina Dumitrescu - psiholog si psihoterapeut http://psihologsabinadumitrescu.ro:
"Cand mamele petrec mult timp cu copiii, in general vad 2 tipuri mari de probleme:
A. Nu fac diferenta intre cele doua tipuri de "timp" de mai sus, si astfel considera ca au stat toata ziua cu copilul, si nu inteleg de ce spre seara el mai cere inca atentie si joaca, uneori in forme mai agresive.
B. Acapareaza timpul copilului, avand tendinta de a-l supra-planifica, de a-l umple cu activitati, intalniri de joaca etc., lasand prea putin timp copilului pentru a alege ce doreste sa faca sau pentru a nu avea nimic de facut. Sigur ca este bine sa ii oferim copilului un mediu stimulator si interesant, insa din cand in cand copilul poate experimenta un timp liber nestructurat, in care sa studieze furnici pe asfalt sau sa priveasca jocul norilor, in care sa invete cum sa isi gaseasca ceva interesant de facut, cu lucrurile pe care le are la dispozitie. Prea multi tineri in ziua de azi sa plang de plictiseala, si una dintre cauza este supra-stimularea si o capacitate mai putin dezvoltata de a gestiona plictiseala."
Elena Gorun, mama unui baietel de 10 luni, presedinta Asociatiei Work At Home Moms (aceasta vine in intampinarea mamelor care lucreaza de acasa, part time, project based, precum si a celor care au dezvoltat un business sau doresc sa demareze unul) www.wahm.ro; https://www.facebook.com/WAHM.Romania?ref_type=bookmark :
"Consider ca nu sunt dezavantaje, ci provocari pe care le putem depasi printr-o intelegere adecvata si prin rabdare. De 
exemplu: anxietatea aparuta in momentul in care mama lucreaza, iar copilul doreste sa i se ofere atentie, sa fie implicat sau chiar ca mama sa intrerupa lucrul pentru a petrece timp impreuna. Insa, prin grupuri de suport, schimb de experienta si ajutor primit din partea consilierilor nostri, mamele pot invata jocuri, activitati, pot dobandi instrumente prin care sa coopteze in mod armonios pe cei mici, ba chiar ii pot implica, transmitand astfel valori frumoase, taine de generatii sau pasiuni."
Sfaturi
Antonia Noel consultant in Comunicare si formator ESPERE www.antonianoel.com:
"Primii ani ai vietii necesita un contact fizic permanent intre copil si mama/persoana de ingrijire. Suntem fiinte relationale si nu putem comunica doar prin cuvinte. Contactul fizic, imbratisarile si mangaierile ii ofera copilului protectia fizica, siguranta si echilibrul emotional. Aceste legaturi fizice trebuiesc acompaniate de comunicarea verbala, indiferent de varsta copilului. Am cunoscut parinti care se intrebau cum pot sa explice anumite lucruri unui copil de un an. Eu cred ca unui copil nu i «se explica», pentru ca noi nu primim copiii in lumea noastra pentru a le argumenta la nivel logic niste convingeri care ne apartin. Noi ii putem acompania, iar tonul vocii si informatiile cat mai simple dar precise, pot oferi copilului, chiar foarte mic, reperele de care are nevoie pentru a se dezvolta armonios. Exista mai apoi intentia multor parinti de a controla, de a supraproteja, evident, in mod inconstient. O mamica care pune caciulita bebelusului desi afara sunt treizeci de grade sau care intervine la groapa cu nisip rugandu-l pe alt copil sa-i dea jucaria odraslei, sunt tot atatea dovezi ca inceputul armoniei in relatie e deficitar.
Pentru a avea o relatie frumoasa, parintele trebuie asadar sa stie de la inceput, prin gesturi cotidiene, ca doar un capat de relatie ii apartine in legatura cu copilul, celalalt e al copilului. Acesta stie ce nevoi are si le exprima la capatul lui de relatie. 
Deci, e bine sa nu fim intruzivi si sa ne ocupam «din dorinta de a le fi bine» excesiv de capatul lor de relatie. Pe langa imbratisari, cuvinte calde, mamele pot oferi timp de calitate. Timp de joaca, de creativitate, de a visa si a imagina impreuna. Acest timp ne da sansa, ca fiinte umane, sa ne redescoperim copilul interior si acele bucurii simple pe car ele traiam in vremea copilariei. Invit mamicile sa-si dea voie sa renunte la control si sa intre cu totul in lumea minunata a copilariei. Jocurile fizice (gadilat, lupte cu perne, corp la corp, alergat), cele cu caracter stimulativ pentru echilibrul psihic (faurirea unei lumi imaginare, crearea personajelor de poveste) si cele ce dezvolta intelectul (ghicitori, jocuri logice) ii vor permite copilului sa se dezvolte armonios pentru sine, in primul rand, si implicit in relatiile cu ceilalti. Un copil care a beneficiat de prezenta activa a parintelui in primii ani ai vietii sale va deveni un adult cu mare incredere in sine, echilibrat si autonom din punct de vedere afectiv."
Gabriela Maalouf parenting trainer si speaker, fondatoarea Academiei Pro Education:
"Exact cum spuneam in prima parte, eu nu cred in metode si tehnici standard de imbunatatire ale unei relatii. Pentru ca suntem atat de diferiti si nu este corect sa uniformizam lucrurile, in special cand vine vorba de sentimente si trairi. Uniformitatea nu inseamna si unitate. Oamenii incearca sa abstractizeze de cele mai multe ori sentimentele. Le dau nume generice (iubire, fericire, implinire) si cred ca nu le pot intelege sau atinge. Dar e atat de usor, nu trebuie decat sa verbalizam aceste trairi ale noastre, sa le transformam in actiuni ce conduc catre ele si in primul rand sa ne intrebam ce inseamna ele pentru noi. Pentru ca ceea ce inseamna fericire pentru mine, poate sa fie exact opusul a ceea ce crede sotul sau copilul meu. Eu le indemn pe mame sa raspunda singure la aceasta intrebare: ce inseamna o relatie armonioasa cu copilul meu? Cum ar fi ea transpusa in actiuni exacte? Si aceeasi intrebare sa o puna copiilor lor. Sa isi respecte parerile si sa transpuna in fapte viziunea fiecaruia. Sinergia, adica valorificarea diferentelor si potentarea calitatilor, face dintr-o familie o forta indestructibila. Exemple de sinergie in natura: pomii de sequoia ajung la inaltimi impresionante, datorita uniunii radacinilor, pasarile zboara in formatiune v pentru ca curentul ascendant creat le face sa se deplaseze mult mai rapid decat daca ar zbura independent, metalele in aliaj isi cresc rezistenta cu pana la 42%. O familie sinergica nu poate fi altfel decat puternica, relatiile intre membri sunt armonioase, iar timpul petrecut impreuna este cat se poate de placut."
Sabina Dumitrescu - psiholog si psihoterapeut http://psihologsabinadumitrescu.ro:
"Revenind la timpul de calitate, aceasta este cheia unei relatii armonioase si satisfacatoare de ambele parti. Cand esti cu adevarat implicat in jocul cu copilul, el se simte iubit si valorizat, simte ca lumea lui este importanta pentru tine si ca relatia voastra are un loc bun pe lista ta de prioritati. El se simte liber sa isi exprime gandurile si preocuparile, uneori fricile si emotiile negative, iar parintele este acolo pentru a asculta, pentru a se juca si a-l ajuta sa le faca fata. Pentru ca multe se pot face prin povesti si jocuri, inclusiv gestionarea emotiilor.
Cat despre gestionarea emotiilor si limitelor tale ca parinte, poate fi indicat sa stabilesti un moment de inceput si unul de sfarsit al timpului de joaca, de exemplu o ora, cand suna ceasul sau pana la cina. In acest fel si tu, si copilul va stabiliti asteptari clare si limite. De asemenea, implicarea copiilor in treburile cotidiene se poate transforma in timp de calitate: obisnuitele cumparaturi la magazin pot deveni o cautare de comori, gatitul impreuna poate aduce experimente culinare deosebite, sortarea rufelor poate provoca o discutie despre culori, tesaturi si istoria lanei."
Elena Gorun, mama unui baietel de 10 luni, presedinta Asociatiei Work At Home Moms (aceasta vine in intampinarea mamelor care lucreaza de acasa, part time, project based, precum si a celor care au dezvoltat un business sau doresc sa demareze unul) www.wahm.ro; https://www.facebook.com/WAHM.Romania?ref_type=bookmark
"Desigur, atentie si rabdare exprimate printr-o comunicare continua, prin explicarea procesului, celor ce urmeaza sa fie desfasurate de catre mama, chiar implicarea copilului in activitate sau reproducerea acesteia la nivel mai mic. Cred ca este foarte placut si confortabil sentimentul de complicitate intre mama si copil in timpul lucrului, pauzelor, jocului."
In final, retineti ca nu trebuie sa va para niciodata rau pentru alegerea/viata voastra, indiferent care este aceasta, si sa incercati sa va bucurati la maxim de aceasta "simbioza postpartum" deoarece foarte multi parinti nu au parte de ele. Si ignorati gura lumii, caci nimeni nu e mai in masura sa isi creasca copiii decat proprii lor parinti.
Voi cum va descurcati cu copilul dupa voi?
Multumim doamnelor (si mamicilor) Antonia Noel, Gabriela Maalouf, Sabina Dumitrescu si Elena Gorun pentru ajutorul acordat in realizarea articolului.
Urmareste-ne pe Google News
