„Fiul meu, care are doi ani și jumătate, m-a întrebat zilele trecute ceva despre câinele nostru, Tucker. A început propoziția cu „Atunci când Tucker va muri..:” și nu știu cum s-a terminat, pentru că a început să-mi bată inima cu putere și au început să-mi apară în minte tot felul de gânduri. Mi-am spus că acesta este momentul, trebuie să port discuția despre moarte cu fiul meu, de o vârstă mult prea mică, când al nostru cățel nu e nici măcar bolnav, cu atât mai puțin aproape de moarte”, începe mămica să povestească.
Așa că a început cu mult calm și multă răbdare, să îi povestească fiului ei despre ideea de moarte, nu înainte să respire adânc.
„Am început să-i spun lucrurile pe înțelesul său. I-am explicat că moartea este un fenomen natural și că face parte din ciclul vieții, având grijă cum îmi aleg cuvintele și ce informații las afară. De exemplu, nu i-am spus că atât pe mine, cât și pe tatăl lui, ne așteaptă aceeași soartă.
Am folosit exemplul unui coleg de la muncă care și-a tatuat lăbuța câinelui său după ce a murit, iar el mi-a spus că vrea să facă la fel. Când i-am povestit toate acestea ne aflam în mașina pe care o parcasem în fața grădiniței sale. Înainte să intrăm, am trecut în revistă toate etapele: tatuajul cu lăbuța, împrăștierea cenușei câinelui în Ocean, păstrarea zgardei…le spusesem pe toate ca la carte.
Până când mi-am dat seama că fiul meu nu a spus „Când Tucker va muri”, ci „Când Tucker face figuri…” era deja prea târziu. Fiul meu știe acum noțiunile de bază despre moarte”, a mai povestit mama sa.
Ei bine, se putea întâmpla oricui, nu-i așa? Părinți, ciuliți bine urechiile la micuții voștri, pentru a nu păți și voi ceea ce a pățit această mamă!
Voi le-ați vorbit despre moarte copiilor voștri?
Surse foto: www.istockphoto.com
Surse articol: scarymommy.com