Aspecte esentiale
Sarea este un mineral cristalin compus din doua elemente: sodiu si clor. Clorura de sodiu, denumirea sa chimica, se prezinta in opinia consumatorului obisnuit in 3 forme: sarea de masa, sarea de mare si sarea grunjoasa (cea cu granule mari), insa in afara acestor categorii apar multe variatii in termeni de sursa si compozitie (dar si culoare-alba, gri, rozalie).Sarea de masa
Trebuie sa aflati in primul rand ca sarea de masa pe care o achizitionati in mod uzual de la supermarket 
reprezinta un produs industrial, fiind fabricat in uzine de prelucrare si peste 90% din cantitate produsa este utilizata in industria comertului. In timpul procesului de fabricatie sarea este incalzita la aproximativ 650 grade C si tratata cu soda caustica pentru a indeparta alte minerale, iar agenti antiaglomeranti cum sunt hidroxid de aluminiu/silicoaluminat de sodiu sau ferocianura de sodiu, sunt adaugati pentru a-i imbunatati textura; conform studiilor, sarea de masa reprezinta clorura de sodiu aproape pura (97% puritate sau mai mare). Statisticile indica faptul ca nivele ridicate de aluminiu alimentar sunt considerate drept posibila cauza pentru boala lui Alzheimer; cand acest mineral isi face locul in mesele pe care le serviti, apa intracelulara este extrasa din celulele corpului pentru a contraataca. Astfel se declanseaza o serie de evenimente care afecteaza rinichii si in timp si abilitatea de a indeparta produsele reziduale din sange. Din pacate, o mare parte din clorura de sodiu consumata se gaseste in alimentele procesate (in procent de 70-80% in supe, sosuri, legume la conserva, semipreparate, carne, chips-uri, snacks-uri si biscuti). In pofida acestor pericole ale clorurii de sodiu, exista si beneficii pe care le poate oferi, cand este folosita cu moderatie. In acest sens, dispune de microelemente vitale pentru functionarea corpului si are proprietati de conservare.
Citeste si:
Tot ce trebuie sa stii despre sarea in alimentatia copilului
Top 10 alimente neprietenoase cu dintii copiilor
Alimentele nerecomandate in dieta bebelusilor pana la 1 an
Sarea de mare
Exista situatii in care sarea de masa este extrasa din depozite naturale sau din apa de mare evaporata (in cazul din urma este etichetata sare de mare). Dupa ce ambele variante sunt curatate si purificate nu exista nicio diferenta din punct de vedere nutritional; diferenta apare la modul in care poate fi procesata-cand are cristale mai mari poate conferi o textura mai crocanta alimentelor, cand cristalele sunt fine, inseamna ca s-a adaugat, dupa cum am mentionat anterior, un agent antiaglomerant (va impiedica sa extrageti sarea dintr-un bloc solid de fiecare data). Marimea cristalelor poate conta in ceea ce priveste timpul de dizolvare. Variaza in colorit, in functie de mineralele pe care le contine (potasiu, fier si zinc in general); astfel, solul bogat in fier confera un colorit rozaliu. Aceste impuritati naturale aparute pot adauga o savoare sarata, dulce sau chiar amaruie sortimentului de sare. Desi sarea de mare poate parea o alternativa preferabila celei de masa, din cauza poluarii oceanelor, exista preocupari cu privire la contaminarea sa cu metale grele cum este plumb. Sarea de Himalaya
Sarea de Himalaya, des intalnita in recomandarile specialistilor, este extrasa din mine aflate la adancime (mai exact din Pakistan, din Mina de sare Khewra-cea mai mare din lume),
in cristale mari; dispune de o culoare rozalie si are in compozitie peste 80 minerale esentiale si microelemente benefice organismului (cum sunt urme de oxid de fier-rugina- care ii confera culoarea rozalie, dar si calciu, potasiu, magneziu). De asemenea, contine mai putin sodiu decat sarea obisnuita (36,8% in comparatie cu 39,1%). Nu are un pret costisitor si gustul sau este mult mai placut decat cel al sarii de masa.Sarea iodata
Un alt aspect esential ce trebuie mentionat in legatura cu sarea este iodul: poate fi sau nu adaugat in aceasta. Iodul reprezinta un nutriment care, printre altele, previne retardul mintal, jucand un rol potential si in ADHD; deficienta de iod constituie o problema relativ comuna in statele slab dezvoltate (caracterizata prin marirea glandei tiroide sau inflamatia gatului). Dimpotriva, prea mult iod poate conduce la dezechilibre metabolice si boli imune, cum sunt tiroidita, hipertiroidism (tahicardie, hipertensiune, artimii, transpiratii excesive, tremor, insomnie, anxietate si irascibilitate). Prin urmare, sarea iodata, consumata cu prudenta, constituie o modalitate usoara de a preveni aceasta carenta (retineti insa ca dispune de o aroma distincta); exista in plus o multitudine de produse procesate si gata preparate ce au in compozitie sare iodata, dar si multivitamine.
Sarea Kosher
Aceasta confera o savoarea intensa intr-o cantitate mai mica (adaugata la preparatul final si nu in timpul gatirii); cristalele sale se dizolva mai repede pe limba. Aceasta are aceeasi compozitie chimica ca si celelate variante (de masa si de mare), precum si aceeasi cantitate de sodiu. Originea sa rezita fie in mare, fie in sol, iar numele sau provine de la cristalele colturoase care o fac perfecta pentru intarirea carnii-un pas in procesul kosher (a fost initial folosita in scopuri religioase-regulile evreilor impuneau extragerea sangelui din carne inainte de consum). Nu este iodata niciodata, insa contine multi agenti antiaglomeranti. Diferenta esentiala consta, dupa cum am mentionat, in marimea si forma cristalelor: sunt mai mari si mai aplatizate/mai usoare, similare fulgilor, conferindu-i o textura aspra (de regula granulele mai mari indica mai putin sodiu); astfel gustul sarat este perceput distinct. Bucatarii o recomanda pe orice preparat, de la friptura de porc la popcorn deoarece este mai usor de apucat intre degete si de presarat pe alimente. De asemenea, sunt sanse mult mai mici sa contina aditivi si iod.
De retinut
Cu toate ca Asociatia Americana a Inimii recomanda mai putin de 1500 mg de sodiu pe zi, majoritatea persoanelor consuma de o data pana la doua ori mai mult. Optiunile evident mai potrivite presupun sarea cu granulatie mare (este mai putin rafinata). Desi exista o multitudine de minerale prezente in varietatile distincte de sare de masa obisnuita, acestea se gasesc in cantitati prea mici pentru a avea un impact semnificativ asupra organismului. Retineti ca sarea nerafinata si cea care nu contine agenti antiaglomeranti tind sa se umezeasca in timp deoarece absorb umiditatea din aer; prin urmare nu pot fi introduse intr-o 
solnita. Singurul tip de sare care nu este indicat consumului este sarea din Marea Moarta din cauza continutului ridicat de brom (poate aparea otravire cu brom). Confrom Agentiei Standardelor Alimentare, doza zilnica recomandata de sare este:
- 0-12 luni: mai putin de 1 g pe zi
- 1-3 ani: 2 g pe zi
- 4-6 ani: 3 g pe zi
- 7-10 ani: 5 g pe zi
- 11 ani si peste: 6 g pe zi (echivalentul a 1 lingurita)
Sfatul specialistului
Doamna Maria Varga, nutritionist-dietetician www.nutritionist-dietetician.ro:
"Singura sare pe care o recomand este cea neiodata. Sunt suficiente studii care arata ca iodul adaugat sarii din comert a creat mai multe probleme decat a rezolvat. Tocmai de aceea indiferent ca este sare romaneasca din ocna, marina sau de 
Himalaya, important este sa fie neiodata.
Copiilor pana la varsta de 1 an nu recomand sa li se adauge sare in mancare. Ulterior cu cat mai putina sare posibil cu atat mai bine. De obicei dupa varsta de 1 an copiii primesc mancare tot mai apropiata de gusturile familiei si daca ceilalti membri mananca mai sarat in final si copilul va manca mai sarat. Obiceiurile sanatoase se invata de mici, de aceea si gusturile sau preferintele alimentare tot de mici se dobandesc.
Cel mai important aspect: mancarurile procesate, mezelurile, branzeturile si alte alimente din supermarketuri contin sare in exces, de aceea se vor oferi variantele mai putin sarate (in cazul branzeturilor), iar in cazul celorlate se vor evita cat mai mult posibil.
Acasa nu se va adauga sare peste legume crude (rosii, ceapa verde) sau in salate, ci se vor consuma cu ulei de masline, suc de lamaie si condimente proaspete (dupa preferinta fiecaruia). Foarte multe legume contin sodiu in mod natural de aceea nu este nevoie sa adaugam suplimentar. Totul tine de obisnuinta si de gust. Aparitia unui copil intr-o familie reprezinta motivatia pentru ca si adultii sa scape de obiceiuri nesanatoase.
Nu va lasati pacaliti de faptul ca un copil va manca mai mult sau mai cu pofta un aliment sarat. Papilele gustative reactioneaza la gusturile mai intense si se lasa pacalite mai usor."
Multumim doamnei Maria Varga pentru informatiile oferite.
Surse:
www.healthambition.com; www.realsimple.com; http://chriskresser.com; http://authoritynutrition.com; www.quickanddirtytips.com/
www.theecologist.org
Urmareste-ne pe Google News
