|
Mama: Hai la masa, iubito.
Maria (4 ani): Nu mi-e foame.
Mama: Hai sa mananci numai putin, atunci. Putina aripioara de pui si putin piure.
Maria: Nu-mi place aripioara de pui si piureul.
Mama: Cum sa nu-ti placa, asta-o o prostie. Ai mancat de atatea ori si ti-a placut foarte mult.
Tatal: Tuturor copiilor le place piureul cu pui, scumpo.
Maria: De unde stii?
Mama: Hai Maria, tati stie pentru ca si Edi si Andrei si Anita mananca, si Delia...
Maria: George nu mananca piure si pui.
Tatal: Cine e George, domnule?!
Mama: E de la gradinita, sunt in aceeasi grupa. Hai Maria, ti-am pus numai putin, uite.
Maria: Mi-ai pus mult.
Mama: Nu iubita, e putin. Mananci cat poti.
Maria: Nu pot.
Tata: De ce nu poti?
Maria: Nu intra. Nu-mi place.
Tata: Cum sa nu-ti placa? E delicios! Mmm... ia gusta! Ce bun e!
Maria: Atunci mananca si de la mine.
Si tot asa... Pana cand? O, stii foarte bine pana cand. Pana cand voi veti ceda ceva, pentru ca Maria sa "lase de la ea" si sa manance jumatate din portie. Unde mai pui ca pe toata perioada mesei nu discutati nimic altceva, iar atentia voastra este dedicata in intregime micii negociatoare...
Mama: Hai Maria, macar putina carnita. Uite ce frageda e, ca pentru tine!
Maria: Ma doare stomacul de la carnita.
Mama: Nu e adevarat, nu te doare stomacul de la carne.
Maria: Da de unde stii, ce, tu simti stomacul meu?
Mama: Of, hai Maria, ia macar cateva guri din carne atunci si in rest piure... Si dupa aceea mergem cu totii la TV, inainte sa te culci.
Maria: La ce ne uitam?
Scena se repeta, in diferite nuante, la micul dejun, la pranz, la culcare, cand trebuie sa mearga in vizita, sa faca baie ori sa se spele pe dinti... Asa ca aduna-ti curajul si hai sa vedem: cum sa o dezvatati pe Maria sa isi negocieze masa? |
Mama (ii pune o portie normala de mancare in farfurie Mariei, ii zambeste si se intorce catre tata): Hai dragule, povesteste-mi cum a mers azi la birou. Imi spuneai de acel contract...
Tata: Practic il avem in mana, mai sunt necesare cateva zile ca sa incheiem...
Maria: Nu-mi place mancarea asta.
Mama: Mananca ce iti place din ea, scumpo. Asa, deci mai aveti nevoie de cateva zile...
Tata: Da, pentru hartogarie si ca sa ajunga si al doilea client sa ne cunoasem, dar contractul l-am semnat chiar azi...
Maria: Nu pot sa mananc mancarea asta.
Mama: Draga mea, nu il mai intrerupe pe tatal tau in timp ce vorbeste.
Maria: Dar mi-e rau de la mancarea asta.
Mama: Nu cred ca are cum sa iti fie rau de la mancare, iubito. Dar tu mananca numai cat poti, cand nu mai pot ridica-te si du-te inapoi la joaca. Insa bineinteles ca daca nu poti sa mananci piure cu aripioara de pui, nu poti sa primesti nici desert si nici nu vei avea vreo gustare sau ceva dulce pana la masa viitoare. Deci pe al doilea client inca nu l-ati intalnit?
Maria: Mi-e rau.
Mama: Acum un minut erai sanatosa. Bine, pai daca ti-e rau fugi in camera si te intinde putin. Fara jucari si fara TV, ca sa te linistesti si sa-ti treaca. Continua, dragule, al doilea client...?
Maria: O sa vomit.
Mama: Atunci du-te la baie, te rog.
Tata: Vine pana la sfarsitul saptamanii din delegatie si ne vom intalni...
Maria: Ma duc la mine in camera!
Mama: Bine, du-te.
Tata: ...cu tot departamentul. Facem o sedinta; oricum, el si-a dat acordul.
Maria s-a ridicat de la masa atat de confuza incat s-a dus direct la ea in camera si in primele 5 minute chiar a stat intinsa in pat, pana sa isi dea seama ca ii este ciuda si ca "nu e drept". Psihologii spun ca in aproximativ 5 zile, unui copil precum Maria ii poate fi modificat obiceiul, daca voi doi perseverati in noua atitudine. Nu va ingrijorati ca moare de foame. Nu se intampla... Orice copil vine singur la masa atunci cand face, in cele din urma, cunostinta cu foamea.