Articol realizat cu ajutorul doamnei Maria Varga, Nutriționist Dietetician, Tel. 0761944889, Str. Circumvalațiunii nr 20, parter Timișoara, Email: maria.varga@nutritionist-dietetician.ro, www.nutritionist-dietetician.ro, https://www.facebook.com/CabinetNutritionistDieteticianMariaVarga/
La această întrebare nu există un singur raspuns și nici o metodă rapidă de a schimba un obicei. Vă invit, dragi părinți, să parcurgeți materialul de mai jos, unde am adunat experiența mea de ani de zile, și unde este posibil să vă regăsiți, dar nu uitați să fiți sinceri cu voi înșivă, iar eu încerc să vă ajut cu sfaturi competente, știind că greutatea schimbării cade pe umerii voștri. Dar să nu uităm scopul: pentru sănătatea copiilor noștri și pentru cât mai puține griji în viitor legate de acest aspect.
De câte ori sunt întrebată cum îl facem pe copil să mănânce mai multe legume, întreb dacă părinții mănâncă legume și de cele mai multe ori cel puțin un părinte consideră cartoful singura legumă bună de consumat. Desigur, există și excepții, dar acestea sunt rare. Părinții uită că sunt modele pentru copiii lor în tot ceea ce fac, inclusiv în modul de alimentație. Este suficient ca un părinte să refuze în mod constat anumite legume sau fructe, pentru ca cel mic să facă același lucru, doar cu alte legume sau fructe în funcție de preferința lui.
Din păcate, oamenii din societatea de azi nu sunt educați în privința alimentației, nu au existat lecții la școală despre acest subiect și atunci nu au noțiunile de bază și nu își pun aproape niciodată întrebarea: Eu de ce mănânc? Răspunsul clasic și instinctiv la această întrebare ar fi de foame sau de poftă, două noțiuni care se confundă permanent. Când copilul se naște, nu cunoaște pofta, acționează doar din instinct și va cere de mâncare doar de foame. Ulterior, va învăța ce înseamnă pofta, și încă de la vârste fragede, când părinții nu își închipuie ce impact are comportamentul lor alimentar asupra propriilor copii! Când o va vedea pe mama, din cărucior, că ronțăie ceva, de obicei ceva dulce sau patiserie, ca să-și mențină nivelul de energie sau de fericire, dar rareori o va vedea mâncând cu adevărat la masă, ci doar ciugulind resturile și de cele mai multe ori în picioare, va avea un anumit model de alimentație. Când îl va vedea pe tata că vine obosit după o zi de muncă și se pune la masă și începe să-i reproșeze soției că iar îi dă verdețuri la masă și lipsește carnea sau, dimpotrivă, mănâncă două porții ca să recupereze prânzul pierdut, urmând peste o oră la televizor să ciugulească semințe, covrigi, chips-uri, uneori împreună cu alcool, părându-i-se că nu s-a săturat, va avea un alt model de alimentație. Iar în momentul în care copilul crește și devine stăpân pe propriul corp va dori să își exercite această stăpânire hotărând singur ce intră în gura lui în funcție de modelele pe care le-a vazut în jur, nu doar la părinți, dar și la ceilalți adulți prezenți în viața lui în mod constant: bunici, bonă, dar și frați mai mari.
De aceea, întotdeauna când am de-a face cu un copil mofturos, încep cu părinții. Și deși, de cele mai multe ori consideră că mănâncă ceea ce trebuie, când îi pun să își facă jurnalul alimentar descoperim că de fapt mănâncă rareori diverse legume și de cele mai multe ori carne la fiecare masă. Cu toții suntem subiectivi, mai ales când vine vorba despre noi înșine, cu atât mai mult avem o percepție câteodată denaturată despre cum ne alimentăm, pentru că nu constituie o prioritate să fim atenți la ceea ce avem în farfurie și nu trebuie să ne batem capul când am mâncat ultima oară broccoli, dar știm sigur că ne place. Atunci când părinții își fac jurnalul alimentar, își dau seama că nu au mai mâncat acele legume, care de altfel le plac, de multă vreme, iar acest lucru se întâmplă și pentru că gătesc ceea ce-i place copilului și nu mai fac separat pentru ei altă mâncare. În acest caz îi sfătuiesc pe părinți să gătească întotdeauna pentru ei, mâncând cât mai variat posibil, în funcție de sezon și de disponibilitatea legumelor, indiferent de preferințele copilului, iar aceste feluri de mâncare să fie prezente la masa pe care ar trebui să o ia împreună, pentru ca micul mofturos să le aibă la dispoziție în caz că se hotărăște să încerce ceva.
Și aici ajungem la un alt subiect sensibil: copiii și părinții nu mai mănâncă împreună. Zicala: „fă ce face ..., nu ce zice..." o știe toată lumea și este valabilă în orice domeniu ca și în cel al educației alimentare. Copiii au nevoie să vadă părinti mâncând din farfurii cu legume colorate, părinți mâncând fructe ca și gustare sănătoasă, părinți care beau apă în loc de sucuri din comerț etc. Sfatul meu este să încercați să faceți programul copiilor și al părinților să fie potrivit astfel încât cina din timpul săptămânii și cele 3 mese din weekend să fie luate împreună. Asta ar însemna să educăm în timp stomacul să primească mâncare într-un anumit interval, ca o rutină, care este foarte necesară și importantă copilului, chiar dacă ea este diferită de la o zi la alta în funcție de program, dar aceeași săptămână de săptămână. Dacă fie părinții, fie copiii învață să rabde de foame până se reunesc cu toții la masă sau mănâncă un fruct până atunci, acest lucru îi va ajuta să mănânce mai cu poftă ceea ce este servit.
Dar nu de puține ori întâlnesc situația în care copilul primește de la bunici sau de la bonă sau de la celălalt părinte câte o gustare nesănătoasă, plină de calorii și de prea puțini nutrienți, dar care taie pofta de mâncare și învață papilele gustative cu gusturi artificiale care nu există în mod firesc în natură. În această situație este firesc să refuze copiii cina super sănătoasă gătită de mama sau de tata, ceea ce duce la și mai multă frustare din partea părinților sau a părintelui care se străduiește să implementeze un obicei. De aceea sfatul meu este să discute părinții între ei și să ia hotărârea de schimbare a alimentației împreună, pentru că unitatea lor este foarte importantă, încercând să minimizeze pe cât posibil abaterile din partea persoanelor care au grijă de copii până vin părinții acasă.
Comoditatea este cea care-i face pe oameni să aleagă de cele mai multe ori alimente care nu hrănesc, care sunt lipsite de vitamine, minerale, care au grăsimi denaturate cu o balanță nepotrivită de acizi grași esențiali, dar care au un mare avantaj: sunt foarte gustoase, chiar mai gustoase uneori decât o mâncare făcută în casă. De aceea sfatul meu este să vă bazați cât mai puțin pe alimentele din supermarket care conțin mai mult decât un ingredient și să învățați să gătiți rapid și sănătos, chiar și pentru 2-3 zile. Nu uitați niciodată scopul pentru care faceți acest lucru. Odată stabilită o rutină de rețete de gătit în mod obișnuit în timpul săptămânii, nu mai reprezintă o corvoadă doar gândul de a găti, iar weekend-ul rămâne pentru explorat rețete noi.
Dacă vi se pare că cel mai rapid este să faceți cartofi prăjiți alături de carne, eu vă spun că nimic nu poate fi mai rapid decât o caserolă de salată pe care o spălați și o asezonați cu condimente, ulei de măsline și eventual suc de lămâie. Sau să puneți într-o oală sau tigaie fără ulei o pungă de legume congelate (amestec sau un singur fel de legume, după preferințe), cu puțină apă, să le condimentați, iar la sfârșit să puneți ulei de măsline și usturoi pisat. Asta înseamnă să faceți cumpărăturile potrivite, pentru a avea la îndemână mereu alimentele sănătoase. Cartofii prăjiți nu reprezintă un aliment sănătos, pentru că amidonul împreună cu grăsimile prăjite duc la o combinație greu de digerat, se absoarbe prea mult ulei, iar în final veți avea o mâncare cu multe calorii, dar prea puțin hrănitoare.
Din păcate, „nicio masă fără carne" caracterizează alimentația românilor din ziua de azi, uitând că până acum câteva zeci de ani se consuma puțină carne, de obicei în weekend sau cel mult la o masă pe zi, iar oamenii se săturau și aveau putere să muncească la câmp, cu legume, fructe, cereale integrale (nu faină albă), lactate și grăsimi sănătoase. Noi singuri ne punem bariere în minte, atunci când considerăm că doar carnea poate sătura, iar acest lucru îl văd permanent cu pacienții pe care-i consiliez și care deși inițial declară că nu pot fără carne la fiecare masă, vin după câteva săptămâni uimiți că poate să treacă și o zi fără să o mănânce și se simt mult mai bine. De ce se întâmplă acest lucru? Pentru ca nu avem nevoie de atâtea proteine, corpul nostru are nevoie preponderent de glucide complexe (carbohidrați) pentru energie și de grăsimi sănătoase pentru rolul lor structural, dar și secundar de energie.
Așa că sfatul meu este să reduceți consumul de carne până la de 3-4 ori pe săptămână și să includeți cât mai multe legume, neuitând de fasole uscată sau linte sau ciuperci care se regăsesc în alimentația românilor din timpuri străvechi. Iar în ceea ce privește fructele, antireclama care li se face în ultima vreme, de parcă zahărul împreună cu celelalte zeci sau uneori sute de substanțe prezente într-un fruct ar fi cel mai mare dușman al sănătății, creează confuzie și nu face altceva decât să-i bulverseze pe oameni și să-i împingă în final spre consumul alimentelor rafinate, cu îndulcitori artificiali, cu gusturi și arome neexistente în natură, dar profund nesănătoase și care sunt adevărata sursă a bolilor. Avem nevoie de dulce, dar de cel sănătos plin de vitamine și minerale și acela este fructul. Vă recomand să-i obișnuiți și pe copii să mănânce fructe când le este poftă de ceva dulce.
Nu uitați simplitatea este foarte importantă atunci când mâncați și când gătiți, iar exemplul personal este crucial pentru copiii voștri, cu atât mai mult când sunt mofturoși.
Pentru celelalte cazuri excepționale apelați la un specialist în nutriție, care vă poate sfătui personalizat în funcție de situație.
Vă doresc spor la sănătate și la mâncatul conștient!
Mulțumim doamnei Maria Varga pentru ajutorul acordat în realizarea articolului!
Urmareste-ne pe Google News
