Copilul meu nu mănâncă

De ce copilul nu mănâncă?

Motive medicale - deși poate părea cel mai evident motiv pentru care cei mici nu mănâncă, este adesea cel mai ușor trecut cu vederea. Atunci când un copil se confruntă cu o afecțiune medicală sau este vizibil bolnav se va observa un impact asupra obiceiurilor sale alimentare. Cele mai importante probleme în acest sens sunt refluxul gastroesofagian (mai ales dacă nu a fost diagnosticat în copilărie; copiii nu se plângă de durerile de stomac) și constipația. Dacă refuzul de a mânca este doar o etapă, poate fi vorba despre erupție dentară, stare generală proastă sau oboseală; nu poate fi exclusă o îmbolnăvire cronică.

Procesarea senzorială - pentru mulți copii mofturoși procesarea senzorială joacă un rol important în refuzul lor de a mânca. Mai exact, dacă un aliment le pare prea scârbos pentru a fi introdus în gură sau ținut în mână nu îl vor mânca (este vorba despre defensivă tactilă - sistemul senzorial oral are nevoie de ajutor). Indicii care pot sugera că este situația aceasta: reflex de vomitare, zvârcolire sau că pare speriat de vederea, mirosul, atingerea sau gustul unui anumit aliment (și aversiunea intră în această categorie). Dacă în copilărie copilul s-a confruntat cu probleme medicale în jurul gurii/gâtului poate fi speriat de orice ajunge în apropierea zonei. Alimentele cu consistență moale sunt de obicei refuzate pentru că nu pot fi manipulate bine în gură.

Abilități mecanice /oral-motorii - trebuie să iei în considerare cât de bine este capabil să mestece și să înghită copilul tău. Un copil mai mare de 2.5 ani poate fi trecut la masă cu adulții. Semnele care indică o astfel de problemă: reflex de înecare/vomitare după ce alimentul se află deja în jură pentru câteva secunde/minute, scuipat mâncare pe jumătate mestecată sau vomitat alimente care par să fi fost mestecate. Alăptarea poate decurge dificil. Prin urmare copilul va refuza să mânânce dacă îi este teamă că se va îneca/vomita cu mâncarea din nou, mâncare pe care nu știe cum să o mănânce (și aici poate fi vorba despre defensivă senzorială).

Rutina de mese - în cazul în care mesele nu sunt regulate, acordă atenție frecvenței acestora. Întreabă-te dacă mănânci în fața televizorului sau unui dispozitiv electronic precum tabletă/telefon adesea și/sau permiți copilului să aleagă ce vrea să mănânce. Dacă nu mănâncă bine sau nu este dispus să încerce alimente, lipsa de rutină poate fi un motiv sau o parte din motiv. Copiii încep de obicei la vârste fragede să mănânce bine, iar între 1-2 ani obiceiurile alimentar încep să se modifice în sens negativ. Este normal ca un copil să treacă printr-o etapă în care să fie mofturos deoarece papilele sale gustative se maturează și încep să își dorească un oarecare control în viețile lor.

Comportament - o mulțime de oameni îi cataloghează drept răi pe copiii care refuză să mănânce. Adevărul este că doar un mic procent de copii refuză mâncarea exclusiv în baza comportamentului. Știi prea bine că există o serie de stadii în dezvoltare în care ei testează limitele, iar una dintre ele poate avea legătură cu mâncarea. Este, până la urmă, una dintre puținele zone în care dețin un oarecare control. Aceste faze sunt însă de durată scurtă și nu sunt grave.  Pentru copiii care au un istoric de alimentație defectuoasă, comportamentul reprezintă doar un aspect minor, însă de obicei este dezvoltat din unul din motivele enumerate anterior.

Cum să ajuți un copil care nu mănâncă

Nu îl poți forța să mănânce, dar poți încuraja obiceiuri alimentare sănătoase și mese plăcute în familie:
- Permite-i să aleagă cât de mult vrea să mănânce, precum și variante diverse. O regulă de bază este să oferi o lingură din fiecare preparat servit la masă pentru fiecare an din vârsta sa. Oferă-i porții mici și așteaptă să ceară în plus. Întreabă-l dacă vrea să mănânce broccoli sau conopidă, de exemplu; nu oferi însă prea multe alegeri
- Ai răbdare. Oferă alimente noi de mai multe ori. Se poate să fie nevoie să fie nevoie să îi oferi un aliment de 10-15 ori înainte de a dori să îl încerce
- Permite-i să te ajute. Lasă-l să aleagă alimentele pe care le cumperi de la magazin și implică-l în prepararea meselor sau în așezarea tacâmurilor. Sunt șanse mai mari să mănânce dacă va participa
- Nu uita de aspectul alimentelor și de imaginație. Taie alimentele în forme interesante și expune-le într-un mod creativ pe farfuria sa. Roagă copilul să găsească denumiri pentru preparatele sale preferate. Amestecă alimentele despre care știi că îi plac cu cele noi; în acest mod schimbările devin mai puțin intimidante
- Oferă sosuri pentru a încuraja consumul de fructe și legume. Acestea pot include humus, iaurt sau sosuri degresate.
- Mese plăcute și la ore fixe. Nu uita să îți anunți copilul că se apropie ora mesei cu 10-15 minute înainte. Cei mici pot fi obosiți sau extrem de agitați de la joacă și nu își vor dori să mânânce. Dacă îl anunți din timp îl ajuți să se pregătească. Mesele trebuie să fie plăcute, fără negativitate sau discuții în contradictoriu. Copiii se simt confortabil cu o rutină, prin urmare fixează niște ore în care să mâncați împreună, în familie. Sunt indicate 3 mese principale și 2 gustări mici pe zi, nu prea aproape de ora mesei
- Nu în ultimul rând, stabilește un exemplu bun. În cazul în care copilul tău te observă mâncând o varietate de alimente sănătoase, vor fi șanse mai mari să dorească să le încerce la rândul său

De reținut

Următoarele comportamente sunt perfect normale și nu trebuie să te îngrijoreze: refuzul unui aliment în baza culorii sau a texturii, optarea pentru doar câteva alimente (fără a consuma nimic altceva), lipsa dorinței de a încerca ceva nou, pierderea interesului pentru un aliment pe care îl îndrăgea, dorința de a se hrăni singuri cu o linguriță sau o furculiță. Majoritatea copiilor sunt mofturoși, iar prin refuzul mâncării își exersează independența. În calitate de părinte nu poți decât să îi oferi alegeri sănătoase și să îl ajuți să deprindă obiceiuri alimentare bune. Nu îți forța copilul să termine tot din farfurie și nu negocia cu el/nu îl mitui cu mâncare. Dacă copilul tău are energie și se dezvoltă normal (în ceea ce privește înălțimea și greutatea) nu ai motive de îngrijorare. Chiar dacă ești îngrijorat, nu arăta copilului acest lucru.

Citește și: Copilul meu nu vrea sa manance! 

Surse: https://familydoctor.org; https://yourkidstable.com; www.babycenter.com