Aversiunea copilului fata de un aliment

Aversiunea fata de un anumit aliment reprezinta ceva mai mult decat asa-numitele mofturi deoarece manifestarile copiilor depasesc preferintele personale; mancatul devine ceva asociat automat cu stres ridicat, teama si agitatie, inrautatind deseori provocarile initiale pe care le presupune deja alimentatia. Exista situatii in care copiii devin subnutriti sau mananca atat de putin incat le este pusa in pericol viata, insa acestea sunt cazuri extreme; de obicei este vorba de refuzul unui aliment/grupe de alimente (cele 4 grupe alimentare sunt: cereale, mancaruri cu proteine-carne, oua, branza, leguminoase, produse lactate). Problema este observata de multe ori tardiv, cand necesita tratament specializat, in jurul varstei de 7-8 ani (adesea este ignorata in ideea ca va disparea de la sine).

Ce se intampla de fapt? Unii copii dispun de un simt al mirosului extrem de dezvoltat si percep aromele mai intens, altii au probleme cu anxietatea; este important de retinut insa ca, cu cat persista mai mult aversiunea, cu atat va fi mai dificil de dezobisnuit si de convins sa incerce noi alimente (evitarea devine integrata in stilul sau de viata); in plus, relatia sa cu mancarea in general are de suferit. De asemenea, este important de mentionat faptul ca exista si situatii in care aversiunea poate aparea la un copil supradotat din cauza unui perfectionism excesiv, problemelor cu respectul de sine, dar si a modului in care percepe mediul (hipersensibilitate-denumita hiperexcitabilitate la texturi, imagini, gusturi, mirosuri, zgomote si lumina), precum si la un copil care sufera de o tulburare din spectrul autist din cauza modului special in care percepe senzatiile oferite de mediul inconjurator (aceeasi hipersensibilitate la miros, textura etc.)

Iata si modul in care au fost clasificate aversiunile alimentare (in functie de modul in care sunt descrise):
-periculoase: copilul descrie un fruct nou drept otravitor
-nepotrivite: copilul considera alte alimente in afara de cele preferate astfel (sau exotice/diferite) pentru ca nu se incadreaza in modul in care considera el ca ar trebui sa fie
-dezgustator: fie ca e vorba de aspect, miros, textura, experienta anterioara sau chiar de un fapt cunoscut (de exemplu aversiunea fata de lapte pentru ca provine de la o vaca si ar trebui sa fie murder)
-neplacut la gust: nu este acceptat de sine statator, insa este tolerat cand este amestecat/ascuns intre alte alimente

Simptome si cauze

Modul in care copilul reactioneaza la anumite alimente va poate indica daca sufera sau nu de aversiune: grimasa, inclestarea maxilarului, scuipat, vomitat, refuz de a manca un anumit aliment (dar si altele similare ca gust, aspect si culoare), anxietate cand se confrunta cu un aliment nou, generalizarea tipurilor de mancare (grupuri si chiar marci alimentare), consumul unui cantitati limitate de alimente, suparare daca alimentul respectiv atinge alte alimente de pe farfurie, durata mesei prelungite.

Marea majoritate a cazurilor de aversiune nu ascund probleme medicale sau psihologice si constituie tipare normale de mancare in dezvoltarea unui copil conform Institutului National de Sanatate; aceste "mofturi" ofera copiilor o modalitate de a-si exercita independenta si controlul asupra a ceea ce se petrece in vietile lor, prin urmare dispar dupa primii ani de viata-in cazul copiilor autisti pot persista mai mult.

Cauzele pot fi insa uneori de natura medicala, in sensul afectarii interesului sau abilitatii de a manca, tendinta spre probleme digestive (cum este boala de reflux gastroesofagian sau esofagita, conform Hyman 1994), disfagia de diverse etiologii, constipatia cronica, perceptii alterate sau amplificate asupra mancarii (mentionate mai sus), probleme de integrare senzitiva, anumite boli genetice, medicatia (unele medicamente pot altera simtul gustului sau textura), istoric de comportament alimentar parental inadecvat cu privire la tiparele de selectie a mancarii.

Citeste si:

Cele mai frecvente 5 greseli ale parintilor in alimentatia copiilor

De ce nu mananca bebe? 

Ce puteti face

In primul rand, trebuie sa-i permiteti copilului sa manuiasca alimente cu diferite texturi cat mai mult posibil, chiar daca nu le mananca (eventual va poate ajuta in timpul prepararii). Apoi, este important sa creati un mediu propice meselor, alaturi de intreaga familie cat mai des posibil; mesele vor fi asteptate cu nerabdare si vor oferi oportunitatea de a petrece timp impreuna. Mesele trebuie sa fie un prilej de distractie si nu de stres; la unii copii functioneaza foarte bine observarea colegilor/prietenilor care mananca. Oferiti-le celor mici propriul exemplu, va vor solicita singuri alimente noi daca va vor privi pe voi consumandu-le (consumati o varietate cat mai mare); daca ii fortati, nu veti obtine nicio reusita. Nu le oferita mancare in cantitate excesiva si nici mai mult de 3 alimente diferite in cursul unei mese; incercati sa alternati (daca este posibil) meniul zilnic; nu includeti intre mese gustari nesanatoase (puteti opta pentru suc de fructe, lapte, iaurt, legume sau fructe crude). Daca cel mic pofteste anumite alimente, oferiti-le dupa un interval de cateva saptamani. Desi specialistii nu recomanda, distractiile in timpul mesei pot fi de ajutor pentru a ameliora anxietatea; includeti conversatii despre lucruri placute petrecute, povesti amuzante sau chiar muzica. Introduceti gradual alimentul care nu este tolerat, alaturi de alte alimente placute la inceput pentru a crea un tipar (specialistii considera ca dupa 50 imbucaturi-nu neaparat consecutive-un copil se obisnuieste cu un anumit gust). Este important sa tineti cont de culoarea, forma si/sau textura preferata de copil (insa nu dedicati prea mult timp prepararii speciale); veti implementa ideea ca mancarea noua este sigura, familiara si acceptabila. Desi poate parea tentant, nu cersiti, implorati, amenintati sau mituiti un copil sa manance; in viitor se poate folosi de acest lucru pentru a controla mesele. Daca mancarea pe care o prefera copilul nu este sanatoasa, evident nu i-o puteti oferi constant si veti avea nevoie de interventia unui specialist.

Trebuie subliniat faptul ca aversiunea aceasta nu trebuie transformata intr-o lupta; oferiti celui mic constant ocazia de a incerca alimente noi. De asemenea, este important ca parinti sa intelegeti ce anume se ascunde in spatele aversiunii; desi pare greu de crezut exista si copii cu tulburare obsesiv-compulsiva care nu mancau anumite alimente de teama ca sunt nesanatoase; exista alti copii carora le e teama sa incerce ceva nou sau carora le e teama ca se pot ineca cu ele - in acest caz din urma este necesar ca un specialist sa le explice modul in care functioneaza digestia.

Tratamentul in cazurile persistente trebuie sa fie distractiv si directionat de copil; se urmareste eliminarea unor bariere prin expunere graduala intr-un mod terapeutic, controlat (unii copii pot prezenta accese de plans sau manifestari extreme). Se apeleaza la un sistem de incercare a alimentului alaturi de un sistem de recompensare pentru a indeparta obiceiul de evitare. Terapia poate dura 8-10 sedinte sau mai mult in functie de cat de mult a persistat problema; copiii superdotati se pare ca sunt cei mai cooperanti, de aceea se recomanda o abordare holistica (au nevoi sociale, cognitive, emotionale si disciplinare complexe). Este esentiala implicarea intregii familii in tratament.

Doamna Anda Madar psiholog si psihoterapeut cu experienta in tratarea problemelor de nutritie  http://andamadar.ro:

"Voi prezenta o abordare psihologica insa in termeni generali intrucat exista diferente semnificative intre cum abordam aversiunea fata de un aliment la copilul mic, la prescolar, la scolarul mic.

O serie de factori pot conduce la aversiunea copilului fata de un aliment:
studiile arata ca, inca de la nastere, copiii manifesta o preferinta pentru lichide dulci, comparativ cu lichide acre, amare, sarate sau neutre (apa). Pe masura ce sunt introduse alimente in alimentatia copilului, preferintele lui pentru unele gusturi si aversiunea pentru altele vor fi mai evidente. Parenting tip: notati pe foi diferite pentru dvs si pentru copilul dvs alimentele preferate, cele acceptate/tolerate si cele respinse; comparati-le! Ce observati?

Daca la un anumit moment copilul refuza un aliment nu insemna ca pe viitor nu il va accepta, preferintele copiilor se schimba odata cu varsta. De multe ori insa, parintii au tendinta sa nu mai revina asupra alimentelor refuzate anterior de catre copil. Parenting tip: incercati sa reintroduceti treptat in alimentatia copilului alimentele refuzate la o varsta mai mica.

Ca parinte este dificil sa gasesti un echilibru intre preferintele copilului (ce vrea el sa manance) si dorintele tale (ce ar fi bine sau sanatos sa manance). Cand preferintele copilului primeaza, in alimentatia lui vor predomina alimentele gustoase, dar nu neaparat sanatoase. Cand primeaza dorintele parintelui, in alimentatia copilului vor predomina alimentele sanatoase, dar nu neaparat gustoase. In ambele situatii, lista de alimente refuzate poate fi crescuta. Parenting tip: mentineti un echilibru in alimentatia copilului intre alimentele preferate de el si cele acceptate, propuse de dvs.

Daca un aliment a fost asociat in mod repetat de catre copil cu o experienta negativa gustativa (ex. temperatura sau gust nepotrivite) sau emotionala (ex. a fost obligat sa manance desi nu vroia) este foarte probabil ca acesta sa dezvolte o aversiune fata de respectivul aliment. Parenting tip: incercati sa reintroduceti dupa un interval de timp alimentul respectiv in alimentatia copilului sub o alta forma decat era prezentat initial sau asociat cu o experienta pozitiva (ex. aranjare/preparare care imita animalele preferate, jucariile preferate etc.). La copilul scolar si prescolar puteti introduce un aliment refuzat prin asociere cu un aliment preferat astfel: ex. daca vrei sa mananci (aliment preferat), va trebui sa gusti (aliment refuzat), nu primesti (aliment preferat) decat daca gusti (aliment refuzat), ce alegi?
Si nu uitati ingredientele principale: rabdare, perseverenta si toleranta crescuta la frustare!"

Doamna doctor Adina Rusu, specialist in nutritie si dietetica http://adinarusu.ro /ne ofera urmatoarele informatii:

"Aversiunea pentru anumite alimente in cazul copiilor are, conform ultimelor studii, o componenta genetica, fiind in acelasi timp influentata si de factorii externi, de mediul in care creste si se dezvolta copii. Daca in ceea ce priveste componenta genetica, parintii nu au posibilitatea de a interveni, ei pot influenta factorii externi care contribuie la declansarea si care sustin aceste aversiuni pentru alimente.

In primul rand, trebuie tinut cont de faptul ca obiceiurile alimentare se dobandesc din copilarie si ca parintii constituie un model si din acest punct de vedere. Astfel, multi copii doresc si accepta sa consume alimente pe care le consuma si parintii. Din acest motiv, parintii ar trebui sa aiba in vedere adoptarea unui stil de viata cat mai sanatos, care sa constituie un model si pentru copii.

In al doilea rand, parintii ar trebui sa tina cont de preferintele alimentare ale copiilor si nu ar trebui sa incerce sa-i oblige sa consume alimente pe care acestia le refuza. Introducerea alimentelor respinse initial poate fi facuta treptat. Se recomanda incercarea unor retete noi, cat mai apetisante, iar forma de prezentare a alimentelor trebuie sa fie cat mai atractiva pentru micuti. De asemenea, nu se recomanda o alimentatie monotona. Consumand acelasi aliment in mod repetat poate duce la aparitia unei aversiuni fata de respectivul aliment, chiar daca initial era printre preferintele copilului."

In cazul parintilor cu copii ce sufera de tulburari din spectrul autist, tratamentul este mai complex. In general acestia accepta pana la 5 alimente din cauza stimulilor tactili ce lipsesc restului persoanelor (din acelasi motiv nici nu permit sa fie imbratisati si se retrag de la atingere); ora de masa dobandeste in cazul lor o importanta deosebita deoarece se creeaza si un climat pozitiv. Terapia implica in acese situatii un dietetician-nutritionist (pentru a identifica/evalua daca aportul nutritional este adecvat-prin masuratori antropometrice si comparatii cu graficele de crestere specifice si strategii alternative pentru prepararea mancarii, dar si pentru optimizarea valorii nutritive a fiecarei imbucaturi), terapeut ocupational (pentru a ajuta parintii sa inteleaga comportamentul copilului, sa modifice mediul in care se mananca si sa apeleze la o abordare de integrare senzitiva-incorporeaza presiunea atingerii profunde si proprioceptia-scad reactia de aparare) si psiholog comportamental (poate ajuta la crearea de povesti sau harti ce contribuie la anticiparea diverselor alimente, incorporeaza abordarile comportamentale pentru modelarea acceptarii diverselor texturi alimentare). Uneori se impune un ajutor nutritiv sub forma suplimentelor de vitamine si minerale. Este importanta pe langa identificarea alimentelor potrivite si oferirea ustensilelor potrivite.

Citeste si:

Copilul tau refuza un aliment? Afla de la specialisti ce trebuie sa faci!

10 Trucuri pentru a-ti convinge bebelusul sa manance orice aliment  

Complicatii

Consumul unui numar limitat de alimente poate conduce la o carenta in nutrimentele necesare pentru functionarea optima a organismului si a sanatatii, mai ales cand acestea sunt nesanatoase. In astfel de situatii se poate lua in considerare suplimentarea cu vitamine. In cazul in care copilul prezinta simptome de malnutritie trebuie sa apelati de urgenta la medic; simptomele includ: modificari in pigmentul pielii, caderea parului, limba inflamata, uscata si/sau crapata, piele extrem de uscata, palida si groasa, gingii care sangereaza usor, iritatii sau vanatai inexplicabile, oase ce par moi, articulatii obosite, disconfort la lumina.

Alte implicatii pe care le poate prezenta aversiunea alimentara sunt cele asupra relatiilor interpersonale, comportamentului, dezvoltarii, respectului de sine, abilitatii de socializare si cognitiva; copiii se pot simti inconfortabil la masa, petreceri aniversare, vizite in familie etc.(nu vor ca altii sa observe problemele lor cu mancarea). In cazul refuzului unei intregi grupe alimentare, va aparea privarea de minerale, vitamine si proteine, dar si o deficienta orala si motrice (cand copilul refuza sa manance alimente care necesita mestecat - apar probleme articulare si cu dezvoltarea vorbirii); doar grupa lactatelor poate fi suplinita cu alte produse.

Multumim medicilor Anda Madar si Adina Rusu pentru informatiile oferite.

Surse:

www.ncbi.nlm.nih.gov; www.childmind.org; www.potentialplusuk.org; www.healthline.com; www.nutrition411.com; http://main.zerotothree.org; www.davidsongifted.org