Ți-ai lăsa copilul să conducă o motocicletă? Eu am făcut-o. Iată de ce!

Încă din timpul sarcinii, citisem frenetic articole despre tot ce trebuie să știe o mamă de băiat și mă așteptam ca viața să fie plină de provocări. Când cresc și încep să-și exploreze independența, copiii vor să încerce cât mai multe lucruri noi. De când puii noștri vin pe lume, ne luptăm să îi creștem cu responsabilitate, dar și să le dăm aripi să zboare. E un echilibru fin, ca al unui acrobat care merge pe sârmă. Unde mai pui că nici nu ne antrenează nimeni pentru asta!

Cum a început pasiunea copilului pentru sport

După ce a trecut perioada primilor ani de viață, ne-am interesat și noi de sporturile ideale pentru copii. Primul pe care l-a ales Mircea, când avea cinci ani, a fost șahul. După ce s-a înscris într-un club, o perioadă nu a vrut să mai exploreze și alte activități, dar ne spunea cât de mult îi place sportul. „Sportul minții, desigur!”, zicea râzând. Ca mamă, asta mă liniștea. Pericolul era ca și inexistent. Mai puțin dacă se enerva vreunul dintre micii adversari și arunca tabla de șah! Dar anii au trecut și, după sportul minții, au urmat înotul, apoi fotbalul și boxul, pe care le practică și acum.

Cuvinte care înspăimântă orice mamă: „Vreau să merg pe motor!”

Mircea a ajuns prima dată pe circuit anul acesta, la 12 ani, dar pasiunea lui pentru motoclism este mai veche și poate s-a înfiripat chiar înainte să se nască. Tatăl lui a fost mereu îndrăgostit de motociclism și merge pe două roți de peste 15 ani. Ne plăcea atunci să ne petrecem vacanțele la parade si tabere moto din țară. Acolo, am văzut prima dată copii din cluburi de motociclism, care participau de la vârste foarte mici la concursuri. I-am admirat mereu și, în gând, am păstrat amândoi această dorință: ca fiul nostru să meargă și el pe două roți. Dar de la vis la realitate este un drum lung. Copilul nostru „imaginar” mergea pe motor, câștiga competiții și asculta, desigur, rock! Dar când a sosit pe lume copilul real, palpabil și fragil, mai ales în ochii mei de mamă, au trecut mulți ani până s-a concretizat dorința de a-l încuraja să practice acest sport. La cinci ani, tati i-a făcut cadou prima motocicletă de 50 cmc pentru copii. De la excavatoare și mașinuțe de jucărie, sărise la ceva cu totul real. „Are benzină adevărată!”, ne-a strigat plin de entuziasm. A învățat să o conducă în doar câteva zile. La câțiva ani după, a intrat în primul lui club sportiv profesionist, care a deschis în 2020 programul Junior Racing School, unde Mircea a fost unul dintre cei mai tineri membri ai echipei. În august anul acesta, a ieșit prima dată pe circuit cu o motocicletă de 300cmc și s-a inițiat în motociclism-viteză, participând la mai multe antrenamente în București și în țară. În 2022, i se vor alătura colegi și mai juniori, unii dintre ei în vârstă de doar șase ani.

Cum influențează motociclismul dezvoltarea copilului

Pentru mulți copii, sportul cu motor reprezintă îndeplinirea unui vis. Poate fi un domeniu în care excelează. Iar pentru cei care sunt extrem de determinați, poate deveni un mod de viață și o carieră. Am descoperit în ultimul an, alături de Mircea, că un pilot nu performează doar pe circuit, ci capătă o disciplină aparte și în afara lui. Am fost, în primul rând, uimită să văd că motociclismul-viteză este un sport foarte solicitant din punct de vedere fizic.

Avantajele motociclismului-viteză:

• crește rezistența fizică a copilului și îmbunătățește coordonarea mișcărilor.
• dezvoltă spiritul de echipă și solidaritatea.
• crește încrederea în propria persoană, starea de spirit și autocontrol.
• dezvoltă aptitudini precum echilibrul și capacitatea de orientare în timp și spațiu.
• dezvoltă în mod armonios spiritul competitiv și autocritic.
• dezvoltă abilități tehnice: copilul învață alături de mecanici și antrenori cum funcționează un motor.
• dezvoltă capacitatea de a înțelege materii școlare complexe, precum fizica și geometria.
• dezvoltă abilități de socializare și vorbit în public – cei mici dau adesea interviuri și participă la ședințe foto.

Ce măsuri de siguranță există pentru copii pe circuit?

Abia când Mircea a intrat în programul de juniori de la ASCRU Racing Team, am descoperit că siguranța copilului, și în general a tuturor piloților, este prioritară pentru un club profesionist de motociclism. Am putut asista la antrenamente și am observat îndeaproape că se lucrează atât în plan fizic, cât și psihologic, pentru a preveni orice accident.

• Echipament de protecție. De la mic la mare, piloții sunt echipați cu un combinezon de piele foarte groasă, cu protecții pentru umeri, coate, spate, genunchi, piept și șolduri. Ei folosesc și căști de cea mai nouă generație, fabricate din cele mai ușoare și rezistente materiale (de obicei, fibră de carbon). Iar pe circuit poartă doar cizme înalte, concepute special pentru acest sport, și mănuși lungi din piele de capră și cangur, cu protecții în eventualitatea unui incident. Pentru confort termic, poartă și pantaloni și bluze speciale pe sub combinezon. Deși căzături se mai întâmplă în acest sport, cu un echipament de calitate, micii piloți se ridică imediat, nevătămați.
• Revizii tehnice. Mecanicii echipei se asigură în permanență că motocicletele de antrenament și concurs sunt în stare optimă de funcționare. Nu sunt permise intervențiile neautorizate asupra unei motociclete, pentru a elimina riscul unei defecțiuni tehnice.
• Condiția fizică. Echipa dispune de un preparator fizic, care îi antrenează pe micii piloți înainte de intrarea pe circuit și care poate interveni pentru remedierea anumitor probleme survenite în urma efortului fizic intens. Antrenamentul fizic se desfășoară fără întrerupere, pe întreg parcursul anului, și cuprinde mai ales exerciții relevante pentru pozițiile abordate de pilot pe motocicletă.
• Siguranța pe circuit. Orice competiție oficială se desfășoară doar cu prezența a cel puțin o ambulanță și a două cadre medicale care pot interveni în eventualitatea unui incident. De asemenea, la orice competiție există comisari de traseu, care pot opri cursa în orice moment în cazul unei situații periculoase. În cadrul antrenamentelor, există mereu cel puțin doi oameni care îi supraveghează pe juniori.

Circuitele sunt omologate pentru practicarea acestui sport. Există zone de degajare integrate, unde piloții pot încetini sau încerca diverse manevre pentru a evita un incident.

• Pregătire psihologică. Psihicul este extrem de important în dezvoltarea unui pilot de motociclism-viteză. La antrenamente, juniorii vin deseori cu gândul de a intra pe circuit și a merge cât mai tare încă din prima zi. Dar înainte de orice contact cu motocicleta, antrenorul și oficialii echipei desfășoară mai multe sesiuni în care pregătesc și impun un plan de antrenament. „Te duci și te plimbi, nimic mai mult. Nu forțezi. Nu încerci să impresionezi. Mergi în ritmul tău. Mai întâi înveți motocicleta” – acestea sunt câteva dintre mantrele pe care piloții debutanți le aud. Ritmul lor devine mai alert în mod natural, dar totul se întâmplă treptat, într-un mediu sigur și controlat. Într-o săptămână, la primul lui antrenament pe circuit, Mircea a parcurs aproape 1.000 de km fără niciun incident, iar evoluția lui a fost spectaculoasă.
• Supraveghere permanentă. Antrenorul îi supraveghează în permanență când sunt pe circuit. „Dacă în orice moment cineva întrece viteza discutată la pregătire, este scos de pe circuit pentru un time-out. Răbdarea este crucială în acest sport. Trebuie mai întâi să mergi încet, pentru a ajunge să mergi tare. Obiectivul echipei este de a forma campionii zilei de mâine, de a câștiga curse. Dar cel mai important lucru este ca piloții sa înceapă și să termine cursa pe două roți”, mi-a explicat antrenorul ACSRU, Florin Călin.

Pe scurt, antrenorul și membrii echipei au grijă în permanență să stăvilească impulsivitatea piloților. Orice manevră pe circuit trebuie executată în condiții de siguranță și nimic nu este lăsat la voia întâmplării. Piloții care ascultă de indicațiile celor cu experiență în domeniu au șanse mari să fie feriți de orice incident.

Motociclism-viteză sau de stradă?

Mircea are 13 ani abia împliniți și mă gândesc de pe acum dacă, peste cinci ani, își va dori permis de categoria A. Ca orice copil care visează la motociclete, prima dorință a fost să meargă pe stradă. Dar acum, datorită sportului pe care îl practică, cred că se va gândi bine înainte de a lua această decizie. Mersul cu motocicleta pe circuit, chiar și la viteze de peste 200 de km/h este infinit mai sigur decât mersul pe stradă. Pe circuit, nu există mașini, camioane, șoferi începători, gropi, borduri, guri de canal, pietoni, câini sau pisici, stâlpi, semafoare sau apă. Alături de colegii lui, Mircea a descoperit că circuitul este un mediu controlat, gândit să funcționeze în parametri maximi de siguranță.

„La ACSRU, piloții care vor să facă performanță cu adevărat sunt nevoiți să renunțe la ideea de a mai merge cu motocicleta pe stradă. Dacă un copil are acces la o motocicletă pe stradă, este foarte puțin probabil că va da dovadă de stăpânire de sine în manevrarea ei. La circuit, prin eliminarea tuturor elementelor potențial periculoase, siguranța este în mâinilel ui, ca pilot. Dacă este cumpătat și ascultă de antrenor, are toate șansele să nu aibă parte de incidente neplăcute. Este un sport în care uneori se pot întâmpla și căzături, dar cu o serie de măsuri de siguranță bine puse la punct, șansele unui accident grav sunt aproape de zero”, mi-a mai spus Florin Călin.

Ce sporturi mă sperie mai tare ca motociclismul-viteză

Deși motociclismul are doza lui de pericol, am învățat în ultimul an că, practicat cu un antrenor în cadrul unui club profesionist și cu o serie de măsuri de siguranță, este un sport mai sigur decât altele.

Există acum alte sporturi pe care Mircea a început să le practice de câțiva ani și care mă țin cu inima cât un purice. Vara trecută, a fost într-o tabără de mountain biking unde mai mulți copii și-au rupt mâna sau piciorul. Pe circuitul de motociclism, nu a căzut niciodată, dar pe munte a luat câteva căzături zdravene de pe bicicletă. Ba mai mult, vrea să exploreze adâncimi tot mai mari și să ajungă scufundător profesionist. Pentru scuba diving, a făcut cursuri și a obținut deja brevetul internațional de scufundător, având la activ aventuri subacvatice în Tenerife, Bulgaria, Cipru și, în țară, la Marea Neagră. Paragliding-ul, schiul și snowboardingul sunt alte câteva sporturi de care s-a îndrăgostit și de care mă tem mai tare. Chiar și fotbalul mă ține în priză. Aici, și-a rupt deja mâna la șapte ani, când a primit o lovitură puternică de minge, având și o serie de entorse la activ.

Am trăit viața sportivă a copilului meu ca într-un rollercoaster care te poartă în locuri noi, nebănuite. De la primii pași în șah și primele bazine traversate înot, până la primele mingi marcate cu putere la poartă și primii pumni din ringul box – pasiunea lui pentru sport a culminat pe două roți, în viteză, și nu se oprește aici. În tot acest timp, ne-a învățat și pe noi să ne depășim limitele și fricile, pornind alături de el în noi aventuri.

Top 5 activități pe care m-a convins să le fac pentru el:

1. Să cobor munții cu o bicicletă de mountain-biking. (12 ani)
2. Să pescuiesc în Grecia cu râme care arătau ca niște miriapozi. (8 ani)
3. Să conduc un ATV pe o insulă în munți, pentru a vizita niște ruine. (7 ani)
4. Să închiriez un întreg balon de fotbal ca să mă antreneze la pase cu preluare pepiept. (6 ani)
5. Să mă dau pe tobogane acvatice imense și să sar de pe trambulină într-o piscină de trei metri adâncime. (5 ani)

Top 5 sporturi la care încă mai "lucrează” să mă convingă

1. Să fac snow-boarding. (poate la 13 ani)
2. Să fac scuba diving „măcar un pic, să văd cum e”. (poate la 15 ani)
3. Să schiez pe pârtii dificile. (poate la 16 ani)
4. Să fac mountain biking în alte țări, pe trasee roșii. (poate la 17 ani)
5. Să conduc o motocicletă alături de el (poate curând!)

Cum poți canaliza teama în susținere responsabilă

Există o limită foarte fină între a-ți proteja copilul cu un scut, transformându-l într-un viitor adult introvertit, încă legat de fusta mamei, și a-l lăsa să își exploreze pasiunea pentru aventură. Echilibrul este mai ușor de găsit când practică sport într-un mediu sigur, organizat. Dacă vrei să îi urmărești evoluția ca pilot, pe Mircea îl poți urmări pe Facebook și Instagram. Iar dacă vrei să afli mai multe despre programul Junior Racing School pentru copii, poți intra pe pagina de Facebook a asociației ASCRU Racing Team.

Citește și:

• Neurologul avertizează: ”Îmi spun unii părinți: Am început să-l învăț pe fiul meu de doi ani să citească“, iar eu răspund: “Ei bine, ești un prost!”
• Mărturia emoționantă a unei mame singure: „Așa arăta holul meu miercurea trecută. Ciobit. Tăios. Periculos. Fiul meu chiar a făcut asta”
• Drama lui Mădălin Ionescu: Fiul meu a făcut varicelă la două luni și acum are neuronii prăjiți