Dragul meu soț, citește scrisoarea pe care nu voi avea niciodată curaj să ți-o dau

Nu voi uita niciodată prima dată când te-am privit. Erai flamboaiant și extrovertit, o antiteză a propriei mele personalități. Râsul tău era infecțios. Eram năucită și visam la un viitor alături de tine.  Viața părea extraordinară. Voiam tot mai mult din tine. Am avut o perioadă fabuloasă la început. Aventurile noastre sunt imprimate adânc în inima mea. În ciuda suișurilor și coborâșurilor m-ai făcut să mă simt ca o regină. 

Ne-am căsătorit și am fost binecuvântați cu gemeni. Viața ni s-a întors cu susul în jos. Ceva s-a schimbat în mariajul nostru. Încet, distanța dintre noi a crescut așa de mult încât a creea poduri între noi devenea o provocare uriașă. Nu mai eram prioritatea ta. Ai devenit numai tată, soțul din tine a dispărut. Pofta ta de viață a fost înlocuită și nu știam cum să aduc înapoi magia dintre noi. Erai mai interesat de tehnologie, devenisei obsedat de ea. Conversațiile dintre noi s-au stins.  Ne certam din cauza unor detalii triviale. Nu mă ajutai deloc cu treburile casnice. Iubeam când odinioară găteai pentru mine. Dar, cu timpul, intrai în bucătările numai să îți pui farfuria în chiuvetă sau să îți faci o supă la plic. Viața noastră sexuală s-a stins și devenisem doi străini în pat.  Unde dispăruse omul de care mă îndrăgostisem? Eram din două cărți diferite. Nu zic că a fost numai vina ta, dar eu eram cea care suporta consecințele. Răceala ta mă durea. De fiecare dată când vedeam cupluri tinere ținându-se de mână sau sărutându-se durerea era atroce. Mă abțineam să nu plâng. Îmi era dor de tine, cel îndrăgostit de mine. 

Acum văd că mergem pe drumuri diferite. Îmi pare rău pentru tine, pentru mine, pentru copiii noștri. Îi creștem într-o atmosferă nesănătoasă. Simt că nu mai pot. Mă gândesc să îmi iau o pauză de la tine, să gândesc în liniște. A continua pe acest drum înseamnă a mă stinge ca o lumânare, încet, dar sigur. M-am schimbat atât de mult pentru tine, ca să te fac iar fericit, încât nu mă mai recunosc. Sunt scufundată în depresie. Și nu mai suport cine sunt. Nu mai vreau agonie. 

Haide să ne oferim spațiu ca să ne vindecăm. Mă doare să fac acest pas, dar trebuie să accept că nimic nu mai este la fel. Te rog ai grijă de tine. Copiii sunt cu mine. Ești liber să te întâlnești cu cine dorești, să te regăsești. Și dacă simți că poți reveni la mine, același care erai la început, eu te aștept. Și nu uita niciun moment că, deși ca soț ai dat greș, ești cel mai bun tată pentru copiii noștri. 

Soția ta

Citește și:

• Am făcut un copil doar ca să îmi fac soțul fericit
• Sfatul psihologului: Cum sa-mi iubesc sotul?
• Nu pot să vorbesc cu soțul meu, de teamă să nu mă părăsească