Sfatul psihologului: Cum sa-mi iubesc sotul?

1. Vreau sa imi iubesc sotul ca pe un barbat

"Femeile sa cinsteasca pe barbatii lor. " Cum? Lasa-l sa fie capul familiei. Si incurajeaza-l sa fie capul familiei. O iubire folositoare este cea care ii preda celuilalt responsabilitatea si il lasa sa se descurce singur cu sarcinile LUI. Tu poti fi ajutorul, dar nu poti face lucrurile in locul lui.

"Fiecare stie treaba lui. Eu nu ma bag peste sotul meu. El stie ce are de facut. Asa cum eu stiu ce am de facut si am constiinta care-mi spune, asa sunt convinsa ca are si el are o constiinta de tata, care sunt convinsa ca nu-l lasa. Deci, eu sunt convinsa ca fiecare are nelinistea lui. Eu n-am nevoie si de nelinistea sotului meu. Mi-ajunge a mea. Deci nu-l judec pentru ce face, sau incerc", marturiseste o sotie, doctor de profesie, mama a 5 copii.

Cu cat o familie este mai mare, cu atat sarcinile se diferentiaza si se distribuie mai firesc si mai repede. Unei femei nu ii ramane timp sa le faca si pe cele ale barbatului si viceversa. Atunci cand vine acasa, dupa ce a "cules" copiii de la scoala si de la gradinita, dupa 8-9 ore de munca, mama nu are puterile si dispozitia sa rezolve teava de apa, canalizarea infundata sau broasca intepenita. Acestea nu sunt punctele ei forte si nici timpul nu ii permite sa se concentreze pe ele. Seara o revendica micutii din compania carora a lipsit toata ziua, fara sa mai vorbim de timpul "pentru ea", in care sa isi traga sufletul si sa se pregateasca pentru urmatoarea zi de munca.

Cum mai poate o femeie sa isi iubeasca barbatul, in astfel de conditii?! Exact asa: privindu-l ca pe un barbat, un om responsabil si capabil. Iubirea femeii fata de barbat se suprapune adeseori cu cinstirea lui, cu cinstea pe care i-o ofera. Iar cinstea inseamna deminitatea pe care i-o recunoaste, meritele si capacitatile pe care i le recunoaste, oferindu-i ocazia sa le manifeste. Un barbat care nu este pus la treaba este un barbat minimalizat, subapreciat, necinstit. Atunci cand propriile sarcini iti "striga in fata" ca trebuie facute, nu mai poti sa-ti subapreciezi barbatul... nici macar daca o face el singur!

"Am stat cu frigiderul stricat o saptamana, pe timp de vara, pana a luat el situatia in serios. In alte conditii as fi vorbit cu colegii de serviciu sau cu tata sa le cer un numar de telefon, ceva, sa vina sa ni-l repare. Am mai facut asta, pentru ca eu gandesc mai rapid, mai eficient, sa le rezolvam pe toate care apar, pac-pac... Si nu am rabdare sa stea el sa analizeze variantele si sa ia cea mai buna solutie, asa cum spune. Il ajut eu. Acum, dupa ce am inteles ca el nici nu mai initiaza ceva de cand s-a obisnuit cu mine rezolvand, mi-am muscat limba si am tacut si am lasat asa. S-a stricat toata mancarea, am mancat numai salate si iaurturi mici toata saptamana... Pana cand s-a "trezit" barbatul din el si a pus mana pe telefon. In jumatate de zi vorbea cu proprietarul sa ne inlocuiasca frigiderul, sau il cumparam noi dar nu mai platim chiria pe o luna. Nu stiu cum a tratat, dar ne-am facut cu un frigider nou, in loc de unul reparat. Deci se poate! Eu n-as fi reusit asta. Uite cat de bine am procedat sa il las sa faca el treburile de barbat! Mi-am invatat lectia!" (Elena, 29 de ani)

2. Cum sa-mi iubesc sotul? Concret

Romantismul trece pe planul doi in multe situatii reale de viata. Romantismul nu este o nevoie primordiala a barbatului, ci tine de firea femeii. El are nevoie de fapte si de lucruri, ca sa experimenteze dragostea pe care i-o porti. Concrete.

Povestea unei prietene merita data mai departe, pentru ca surprinde foarte bine aceasta nuanta. Ea are acum propria familie, insa pe cand era nemaritata si petita, a prins drag de un baiat. Baiatul pusese si el ochii pe ea. Un baiat serios, de altfel. Cei doi rezonau, iar el o curta cat de poate de fatis. De cea mai mare apropiere sufleteasca au avut parte intr-o excursie de grup, la munte. Tot in acelasi grup mai era o fata, pe care baiatul o simpatiza, iar ea se pare ca il simpatiza si mai profund. In a doua zi petrecuta cu tot grupul, baiatul, fire sportiva, s-a aventurat intr-o drumetie pe munte, iar prietena mea l-a insotit, cu avantul fetei care vrea sa ii demonstreze ca au aceleasi interese, aceleasi pasiuni si acelasi ritm. Ziua a fost aproape de neuitat, iar spre seara se intorceau impreuna la cabana, obositi si lihniti. Acolo, ce sa vezi?

Cealalta fata, dand dovada de un intelept spirit domestic, pregatise pentru viteji o mancare aburinda si aromata, alaturi de o mamaliga ca la mama acasa. Iar in seara aceea nu se stie ce s-a intamplat, sau ce o fi pus gospodina in mancare, ca atentia tanarului june se reorienta radical. Incepand de a doua zi, apropierea fata de prietena mea se raci elegant si evident, iar domnisoara bucatar incepu sa ii intre in gratii din ce in ce. In cele din urma, cei doi au ajuns sa aiba o relatie de cativa ani.

Anii trecura, relatia lor se consuma, protagonistii se asezara in final la casele lor, fiecare cu altcineva. Prietena mea a gasit recent o ocazie potrivita si l-a intrebat pe domnul cu pricina ce s-a intamplat cu ani in urma, in acea seara. Iar el, relaxat si amuzat, nu a gasit o explicatie mai coerenta decat: "Mai, n-as putea sa iti explic exact, dar, desi te placeam mult, in seara aia cand am ajuns lihnit la cabana si am simtit mirosul de mancare calda si apoi am mancat... Fata cu maini de aur care a pregatit masa atunci, parca a facut-o in cel mai potrivit moment. Pentru mancarea aia, n-am putut sa-mi mai iau gandul de la ea."

Scrie undeva ca "femeia este ajutor barbatului": un ajutor concret. Nu inseamna ca barbatii nu stiu sau nu pot invata sa isi gateasca, sa isi calce, sa isi spele singuri si chiar sa aiba grija de copii. Nici pe departe. Pot! Insa nu aceasta este vocatia lor! Aceasta ii vine mai usor femeii, cu atentia ei distributiva, cu rapiditatea si dexteritatea unei furnicute, cu dragostea pe care o revarsa in lucrurile si activitatile pe care le face. In jurul nostru, ca si in noi, toate sunt energie. Energia se transmite. Dragostea si binecuvantarea pe care o femeie le pune in munca ei se "imprima" in munca ei, iar rodul acesteia se transforma.

O camasa pe care s-o calca un barbat il bucura si il insufla mult mai putin decat camasa pe care i-o calca sotia lui, chiar mai putin reusita - dar cu duh de dragoste si binecuvantare, si nu cu duh de cearta si reprosuri. O mancare calda pe care o face sotia satura nu doar stomacul, ci si sufletul. A-l iubi pe sotul tau inseamna sa ii respecti vocatia si sa ii oferi , ori de cate ori poti, acest ajutor concret, de care el are nevoie la fel cum tu ai nevoie de mangaiere, de comunicare si de suport emotional.

3. Vreau sa imi iubesc sotul dar ... discret

Femeia este o prezenta discreta, dar fermecatoare. Ea stie sa se faca necesara si iubita, fara a se impune sau a-l eclipsa pe barbat. Barbatul vrea sa fie vazut alaturi de femeie, ca un protector al ei . Nu in spatele ei, nu depinzand de ea. Asa ca fii pentru sotul tau AJUTOR, si nu pilonul principal. Astea inseamna ca nu ii atragi atentia "uite ce am facut pentru tine", nu te pui in evidenta in contrast cu el, nu il subestimezi - mai ales in fata altora! El va simti si va vedea eforturile tale, chiar daca putin mai tarziu, ai rabdare.

Adeseori, barbatul apeleaza la femeie pentru a-i cere parerea, pentru confirmare, pentru "validare". Femeia are astfel darul de a-i intari identitatea lui masculina, increderea in sine si - acest amanunt il uita ea - dragostea lui pentru ea. Dar numai daca rezista tentatiei de a iesi in evidenta, de a - ma scuzati - de a face pe desteapta. Raspunde-i discret. Confirma-l discret. Corecteaza-l inca si mai discret.

O prietena, sotie de 30 de ani, mama si deja bunica, imi povestea: "Merg la magazinul de constructii si amenajari cu sotul meu. Eu ma uit la ale mele, el se uita in zona de convectoare, radioatoare... ca ne trebuiau pentru casa in constructie. Isi facuse de acasa planul, imi explicase ce ne trebuie, dupa ce criterii il alege. Aveam impresia ca o sa mearga la tanc, doar se uitase si pe site-ul magazinului inainte. Cand colo, aud ca ma cheama si incepe sa imi prezinte la fiecare exemplar (oscila intre trei) care ii sunt avantajele si dezavantajele si sa imi argumenteze de ce il prefera pe unul anume. La un moment dat imi spune ce parere am si atunci eu, care imi pierduse rabdarea, ii spun ce mi se pare prost la el si il intreb de ce nu ia altul. S-a suparat, s-a imbufnat si a spus ca mai bine nu ma chema, ca daca stiu eu mai bine sa ma ocupe eu, etc. Abia m-am abtinut, caci am observat ca l-am tulburat. Mi-a luat ceva timp sa realizez ca ma chema nu ca sa imi ceara cu adevarat parerea, ci ca sa ii confirm ca alege bine. El avea nevoie sa isi consolideze increderea in propriile capacitati atunci, nu increderea in ale mele. Eu faceam mai bine sa ma arat multumita de alegerea lui si atat" (Doina, 55 de ani)

"Eu ma bucur ca Adela (sotia) este mai putin voluntara ca mine, mai linistita. Uite, si cand sunt la volan, daca incepea sa ma toace "intoarce aici", "incetineste", "intra pe banda cealalta", cred ca ma stresam la maxim. Asa facea tatal meu cu mine si nu suport. Ori ma lasi sa ma orientez, ori cobori din masina! Pai, eu sunt la volan sau tu?! La fel, cu casa de la tara, pec are o ridicam acum... Daca se apuca sa imi dea sfaturi, ce materiale sa cumpar, cat sa platesc muncitorii, cum sa folosesc economiile, cand sa fixez termenele, ma enervam. O intreb oricum si imi mai spune ce crede, dar asa, cumpatat, fara sa imi dea raspunsuri-soc. Mai degraba ma linisteste. Eu... Oricum imi fac in cap o mie de ganduri si intorc pe toate partile planul, cantaresc toate variantele. Oricum ma cert si ma iau singur la intrebari. Daca mai facea si ea asta... Eram terminat. Ma ajuta foarte mult ca ma lasa in pace, ca are incredere in mine" (Marian, 38 de ani, sotul Adelei)

"Imi vine tare greu, cand vad cat amana constructia asta, cum intra cu buldozerul in economiile noastre, pentru ca lui i se pare ca trebuie un sistem de alarma sofisticat, si abia dupa aceea putem continua constructia... Am impresia ca dam toti banii si ne privam de bucurii comune, pentru o casa in care de altfel si eu vreau sa mergem in vacante... Dar care nici macar nu pare sa mai fie gata odata. Mi se pare ca a luat unele decizii destul de proaste, si imi vine tare greu sa ma abtin, pentru ca el nu vede asa. Dar daca tot pierdem banii si pierdem si vara asta fara casa de vacanta, macar sa nu pierdem linistea. El nu are intentii rele, doar ca s-a cam incurcat in organizarea asta, in planul facut tot de el... Il las sa il descurce singur, ca are nevoie de asta. Dar imi vine tare, tare greu sa tac", (Adela, 34 de ani, sotia lui Marian).

4. Iubeste-ti sotul aspru si ferm

Dragostea inseamna uneori sa luam masuri impotriva proastelor obiceiuri ale celuilalt, cu atat mai mult atunci cand acestea sunt periculoase. "Obiceiul este a doua natura" si, de aceea, partenerul nostru nu mai lupta cu aceasta natura a sa dobandita. Sau lupta cu aceleasi are uzate... Sa nu ne obisnuim si noi cu toleranta fata de ceva ce ne dauneaza, atat ca persoane, cat si ca familie. Daca iubim, sa luam atitudine! Iubirea trebuie sa fie ferma si poate fi si aspra...

"Mai, nu pot sa ascult de sotul meu atunci cand el nu asculta de inima sa, ci de instinctele sale salbatice. Uite, a fost un moment cand... El tipa la copil, din nou. El are 37 de ani, iar copilul doar trei. Se pot compara? Stie ca nu procedeaza corect, dar nu se poate controla cand se infurie si nu a gasit inca resortul launtric ca sa se abtina. Inteleg asta. Dar nu pot sa-l las. Ii dauneaza copilului. Asa ca a fost un moment cand nu am suportat sa asist la scena, neputincioasa - pentru ca nu primea cuvintele mele. L-am luat pe cel mic de mana, ne-am imbracat si am plecat de acasa. Imagineaza-ti: seara la ora 7, se intuneca, eu gravida si cu altul mic de trei ani in mana, ne plimbam prin parc. "Unde mergem, mama?", ma intreba. Mergem la plimbare, poate vedem asfintitul..., ii raspundeam. Ce sa-i zici?! "Si tata sta acasa?" Da, tata sta acasa cred. Cand se linisteste, poate vine si el.

Ne-a sunat, a luat masina si a venit dupa noi, ii ea rusine, ii parea rau... Asta dupa ce s-a linistit. Ce sa fac, trebuia sa fac ceva atunci, nu puteam sa permit asta. Iar el, daca il intrebi, imi da dreptate". (Anca, 33 de ani)

5. Iubeste-l cu recunostinta

Multumindu-i, in loc sa il cert. Acesta nu este un lucru usor si tocmai de aceea este pretios. Este vorba de renuntarea la indreptarirea de sine si la tratarea celuilalt din perspectiva gandului ca el insusi este un dar pentru mine... Si ca as putea oricand sa il pierd.

Cineva explica aceasta iubire neconditionata, recunoscatoare, care cantareste mai mult decat dreptatea, prin urmatorul exemplu real. Barbatul care vine seara de la serviciu, obosit, dupa o zi in care copiii i-au simtit lipsa iar sotia il asteapta cu paine si rosii, sa pregateasca cina. Cand ajunge in fata blocului si parcheaza, isi gaseste vecinul inzapezit care se chinuie sa elibereze masina pentru maine. Barbatul parca uita de oboseala, de paine si de rosii: isi pune manusile si incepe sa isi ajute vecinul. Telefonul mobil ii suna; raspunde cu greu si isi anunta sotia ca se gaseste jos, in fata si ca urca atunci cand dau gata zapada. In apartament, sotia nervoasa inchide mobilul si ii pregateste o scena pentru cand se va hotari sa urce...

Ce optinune are? Exact cea careia sotul ii simte lipsa. Aceea de a manifesta o iubire neconditionata si recunoscatoare, tipl de iubire pentru care el a ramas jos, in fata blocului! Chiar asa! Barbatul care procedeaza dupa un astfel de scenariu - si sunt destui - tanjeste dupa apreciere, dupa multumire, dupa un cuvant bun. Obosit si exploatat la locul de munca, unde recompensa financiara nu mai lasa loc si pentru un "Multumesc", barbatul ajung eacasa, unde il intampina alte datorii si sarcini. De la sine intelese, pentru care nu primesc, nici aici, intelegere sau recunostinta...

Recunostinta mangaie sufletul, alina frustrarile, alunga oboseala, veseleste duhul, sporeste iubirea. Ce sotie se mai gandeste sa multumeasca din toata inima, zambind cum numai ea stie, pentru painea pe care sotul o cumpara in drum sau pentru ca acesta a schimbat la timp cauciucurile de iarna? Nu stim. Dar stiti cine isi aminteste, totusi, sa ofere recuostinta sincera?... Vecinul pe care il ajuta cu dezapezirea! Intelegeti?...

Voi ce parere aveti? Cum va iubiti sotul? In ce mod?