”Mi-am cunoscut soția în luna octombrie a lui 2020. An pandemic. Pare bizar să cunoști pe cineva când peste tot era panică și te loveai de restricții. Însă ne-am cunoscut online, pe un grup de Facebook de yoga. Am început să vorbim des pentru că amândoi căutam un instructor de yoga online care să ne placă. L-am găsit și apoi până în ianuarie 2021 am participat amândoi la cursurile de yoga online și ne-am apropiat mult. Am decis să ne întâlnim, cu tot riscul Covidului, și de la prima întâlnire la ea acasă am rezonat și ne-am simțit amândoi conectați unul cu celălalt. Eu pot spune că pentru mine a fost dragoste la prima vedere.
Ne-am tot întâlnit și după o lună ea și-a făcut curaj și mi-a spus povestea ei. Eu evitasem să o întreb detalii pe care ea nu dorea să mi le spună. Am zis că îmi va spune când va fi pregătită, deși eram foarte curios pentru că avea o stare materială foarte bună și uneori o vedeam că se pierde și nu mai este prezentă. Apartamentul unde ea locuia era moștenire de la soțul ei care decedase. Modul în care murise însă fusese pentru ea o traumă cu care se lupta zilnic. A recunoscut că este în depresie și că se duce la un terapeut chiar și de două ori pe săptămână. Soțul ei avea numai 35 de ani și murise în urma infecției cu Covid, singur în spital, brusc și șocant, în aprilie 2020, la început de pandemie, în primul val.
Lunile au trecut și ea părea din ce în ce mai bine. În continuare evita să îmi spună prea multe despre fostul ei soț. Ne-am mutat împreună la începutul acestui an în apartamentul meu, la cererea ei, pentru că mi-a spus că avea prea multe amintiri dureroase în apartamentul ei. De 1 iunie 2022, de Ziua Copilului, o dată pe care nu o voi uita niciodată, am cerut-o de soție la Disneyland Paris și ea a spus DA fără rețineri. Evoluția relației noastre a fost foarte naturală. Știu că pare totul brusc, dar pentru noi și familiile noastre a fost ceva normal și deloc neașteptat. Apoi în august am rămas însărcinați. Așa îi place ei să spună, că suntem amândoi însărcinați, mai ales că eu sunt în simbioză completă cu ea și îmi crește și mie burta pe zi ce trece.
Săptămâna trecută a aflat că vom avea băiețel și am început să discutăm despre numele copilului și am rămas șocat când mi-a spus că vrea, chiar insistă, să alegem numele fostului ei soț. Nu am știut ce să îi răspund, i-am spus doar că avem tot timpul să decidem până ce se naște copilul. Nu mi-a spus niciodată cât de mult și-a iubit soțul, dar faptul că a propus asta înseamnă că l-a iubit mult și că încă nu a trecut peste moartea lui. Încerc să iau decizia corectă. Nu îmi doresc nici să desconsider sentimentele ei, dar nici nu vreau ca o viață întreagă de fiecare dată când îmi strig copilul, când ne strigăm copilul, să ne amintim de această tragedie. Mă gândesc să îi propun să punem cel de-al doilea nume cum vrea ea, dar îmi este teamă că ea va alege să îl strige cu acest nume. I-aș spune nu și i-aș explica de ce, însă nu vreau să o supăr, mai ales că părea foarte hotărâtă cu privire la decizia ei. Nu știu ce să fac.”
Citește și:
- De ce vreau să divorțez de soția mea gravidă
- Soția mea nu vrea să o adoptăm pe sora mea orfană pentru că am convenit să nu facem copii
- Nu mi-a plăcut numele ales de soția mea pentru copil, așa că am pus altul pe certificatul de naștere fără să îi spun
Surse foto: istockphotos.com
Cum ti s-a parut articolul? Voteaza!
Autorii nostri garanteaza autenticitatea textelor lor, in caz contrar, nu raspundem pentru faptele acestora.