Americanul în vârstă de 28 de ani, care își păstrează anonimatul, a distribuit o lungă postare pe Reddit în care cere pentru sfaturi despre cum ar trebui să îi spună soției sale însărcinate în șapte luni că vrea să divorțeze din cauza „abuzurilor fizice, emoționale și mentale grave” la care aceasta îl supune.
„Îmi urăsc soția. Ea mi-a făcut viața mizerabilă în moduri inimaginabile”
„Eu și soția mea suntem căsătoriți de doi ani, iar ea este în prezent însărcinată în 7 luni. Pot spune cu siguranță că mariajul cu ea a fost cea mai proastă decizie din viața mea. Nu-mi place viața mea, nu mă bucur de ea și cred că îmi urăsc soția. Ea mi-a făcut viața mizerabilă în moduri inimaginabile.
Înainte de a ne căsători, ne certam uneori. Foarte rar, dar de obicei rezolvam în mod pașnic certurile și eram deschiși la comunicare și compromis. Încă o iubeam foarte mult atunci. După ce ne-am căsătorit, certurile au început să devină din ce în ce mai frecvente, dar tot le rezolvam în mare parte pe cale amiabilă. Am ajuns la punctul în care, adesea, ea începea o ceartă, iar eu stăteam deoparte, nu mă certam și nu contestam nimic, îmi ceream scuze dacă era necesar, până când ea se calma. Nu era amuzant, dar reușeam cumva să evit să intru în focul certurilor și al bătăilor, împiedicând astfel escaladarea lor.
Când am aflat că o să avem un copil, ne-am bucurat enorm. Întotdeauna ne-am dorit copii și am crezut că acesta ar fi cel mai bun lucru pentru căsnicia noastră și că, în sfârșit, va schimba lucrurile. De atunci, însă, lucrurile au început să meargă din ce în ce mai prost între noi. Soția mea a devenit o persoană intolerabilă. Țipă, face crize pentru cel mai mic lucru. Dacă un singur lucru este nelalocul lui, dacă întârzii puțin cu spălatul vaselor sau dacă o singură farfurie nu este curățată cum trebuie, ea e în stare să aducă iadul pe pământ.
Dacă spun un singur lucru greșit sau un singur lucru care o supără puțin, stârnește un adevărat scandal. Dacă mă așez să mă uit la televizor sau să mă joc pe calculator, se isterizează. Când devine așa, nu pot să mă înțeleg cu ea, nu pot vorbi cu ea. Nici măcar nu pot să încerc să o calmez, nu fac decât să înrăutățesc lucrurile.
De câteva ori am ajuns să ne și lovim. Odată a aruncat cu o furculiță în mine. M-a lovit în față la câțiva centimetri sub ochi și mi-a provocat o zgârietură uriașă. A trebuit să mint și să le spun tuturor că a fost din cauza unui accident, singurele persoane care știu că a fost din cauză că a aruncat cu furculița în mine suntem eu și ea.
Sincer, am ajuns să mă tem de ea. Am început să o evit. Am început să îmi petrec mare parte din timp acasă la părinții mei pentru că nu suport să fiu în preajma ei, mă înnebunește și mă sperie. De câteva ori am petrecut chiar și noaptea acasă la părinții mei, la un incident am condus până acolo în miez de noapte pentru că făcea atâta scandal încât nu puteam să fiu în aceeași casă cu ea.
Consider că acesta este un abuz fizic, emoțional și mental foarte grav, mă simt ca și cum ar fi secat toată fericirea și bucuria din mine. Nu mai simt nicio bucurie când o văd. De iubire nici nu se mai pune problema. Acum, o văd ca pe o persoană pe care trebuie să o evit. Cineva care știu că va țipa la mine și îmi va face viața mizerabilă. Uneori, nici măcar nu este ceva ce fac eu, uneori ea se simte pur și simplu nefericită și începe o ceartă pentru nimic și o ține până când se transformă într-o ceartă în care ea țipă la mine. Acest lucru se întâmplă cel puțin de la începutul sarcinii și, dacă ar fi să fiu sincer, semnele erau prezente și înainte.
Regret atât de mult că m-am căsătorit cu ea, nu mai este femeia pe care am iubit-o. Dacă ar trebui să fiu absolut sincer, aș spune că nu, nu mai simt nicio dragoste față de această femeie, soția mea, care poartă în pântec copilul nostru.
Da, știu totul despre hormonii de sarcină. Da, știu că poate exista depresie în timpul sarcinii și că, uneori, femeile însărcinate se pot comporta ciudat. Problema este că nici măcar nu pot să aduc asta în discuție cu ea. Dacă îndrăznesc să-i sugerez să meargă la un psihiatru sau la un terapeut în legătură cu comportamentul ei, o ia razna pentru că îi sugerez că este nebună sau că a greșit cu ceva. Se enervează pentru că nu înțelege cum îndrăznesc să sugerez altceva decât că este numai vina mea și că ea nu este de vină.
Ea are un istoric de depresie, știu că a luat medicamente în adolescență, dar a încetat acum câțiva ani. De atunci, nu a mai avut prea multe probleme cu ea, iar ea însăși a declarat că este de părere că medicamentele nu au ajutat niciodată. Refuză ideea de terapie, iar eu nu mai pot trăi așa.
Nu am nicio idee despre cum să abordez acest subiect cu ea. Mi-e frică de ea. Dacă îi spun sincer ceea ce simt, că vreau să pun capăt acestei căsnicii și că vreau să divorțez, cum va reacționa? Dacă aruncă din nou cu ceva în mine? Dacă mă va ataca din nou, dacă va încerca să mă rănească sau să se rănească singură? Este însărcinată, ce se întâmplă dacă încearcă să-i facă rău copilului? Habar nu am ce se va întâmpla cu copilul nostru, viitorul lui este deja compromis înainte de a se naște.
Sunt speriat, sunt frustrat. Nu simt deloc dragoste față de această femeie, ci doar teamă și dezgust. Vreau să plec cât mai repede de lângă ea. Dacă va trebui să plătesc pensie alimentară pentru copii pentru totdeauna, voi accepta asta dacă asta înseamnă că pot avea o viață normală în rest. Sincer, mă gândesc chiar să implic serviciile de protecție a copilului pentru a vedea dacă este chiar sigur să las copilul cu ea după ce se va naște.
Concluzia: soția mea însărcinată mi-a făcut viața mizerabilă dincolo de iad, este foarte abuzivă față de mine. Nu mai suport această viață și vreau să divorțez, dar sunt speriat și nu știu cum să o abordez”, a scris bărbatul pe Reddit.
Postarea a atras mai mult de 500 de comentarii de la medici la alte femei însărcinate - iar săptămâna trecută a împărtășit o actualizare în care anunța că a contactat un avocat și că este acum în plin proces de divorț.
„Nu vreau să intru în prea multe detalii, deoarece sunt în contact cu un avocat și nu vreau să dezvălui prea multe detalii online. Voi prezenta faptele importante.
În primul rând, am contactat un avocat și eu și soția mea suntem în plin proces de divorț. I-am explicat clar și fără echivoc că nu mai pot continua în această căsnicie. Nu a fost o conversație prea plăcută, recunosc asta; reacția ei nu a fost deloc una înțelegătoare, dar în cele din urmă a acceptat.
Înainte de asta, vorbisem cu obstetricianul. Îi spusesem în întregime despre simptomele și comportamentul ei, iar el a vorbit cu ea. Ea a prezentat o imagine complet diferită despre tot, a negat majoritatea celor spuse de mine, a spus că exagerez. Evident, obstetricianul nu a vrut să se implice în a lua partea cuiva sau în a face consiliere matrimonială, dar a spus că, dacă nu reprezenta un pericol pentru ea însăși sau pentru altcineva și dacă nu își exprimase gânduri clare de autoagresiune, nu putea fi internată împotriva voinței ei.
Important este că divorțăm. Nu sunt sigur în acest moment ce se va întâmpla cu copilul nostru, dar se pare că cel mai probabil va exista un fel de custodie comună”, a scris bărbatul, tot pe Reddit.
Citește și:
Surse foto: istockphoto.com
Surse articol: Reddit
Urmareste-ne pe Google News
