Am două joburi, fac un master și îmi cresc cei doi copii singură

Eu sunt un exemplu că se poate.

Am 35 de ani, doi copii de 3 și 5 ani, un băiat și o fată, am divorțat acum doi ani și sunt mai fericită ca niciodată. Am divorțat pentru că eram într-o relație abuzivă. Am terminat Marketing și comunicare ca șefă de promoție, am devenit manager la 26 de ani și am avut o carieră împlinită până l-am cunoscut pe el. M-am îndrăgostit, m-am căsătorit și am făcut copii. Iar insistențele lui și dragostea mea pentru el și pentru copii m-au determinat să renunț la carieră. Făceam totul pentru el și pentru copii. Când băiatul meu se apropia de a împlini 1 an, am decis că vreau să mă întorc la muncă. Au urmat certuri intense, el insistând că trebuie să mă dedic familiei. De multă vreme veneau tot felul de dovezi că este un bărbat abuziv, nu îmi lăsa deloc libertate, se prefăcea că îmi ia cheile de la mașină din greșeală ca să nu plec nicăieri, doar un exemplu. Așa că ultima ceartă cu el, care a dus și la violență, o palma care mi-a învinețit obrazul, a pus paie pe foc și am decis să îl sting cu actele de divorț. Ca orice abuzator, a insistat că nu mai face, că îi pare rău. Nu am vrut să aud de asta. Am divorțat. Pentru binele meu și al copiilor. S-a opus, a fost greu, dar a trecut.

Acum am două joburi, m-am întors la firma unde eram înainte de copii part-time și ofer consultanță unei alte firme. Pandemia a fost, oarecum, de ajutor, pentru că pot să lucrez de acasă. Totul ține de cât de bine te organizezi și de cât de autonomi sunt copiii tăi. Pot spune că sunt fericită și pentru că am copii cuminți și înțelegători. Anul acesta m-am înscris și la un Master de Marketing corporatist și mă duc la cursuri dimineața, când copiii sunt la grădi. Știu că nu sună ca ceva ce ți-ai dori să faci, dar asta îmi place. Mă fascinează și din acest motiv sunt și foarte bună în ceea ce fac. Probabil că multă lume va crede că sunt cam infatuată. Nu sunt, sunt doar încântată de faptul că m-am regăsit. Că pot să echilibrez viața de mamă cu cariera. Nu vreau să insist prea tare pe faptul că divorțul m-a ajutat. Aș fi vrut să nu fie așa. Fostul ia copiii o dată pe lună un week-end și atât. Mai trimite și bani. Bunicii copiilor ajută doar în vacanțe, fiind departe, în Botoșani.

Eu sunt un exemplu că se poate.

Că dacă vrei, chiar poți. Noi, femeile, suntem o sursă inepuizabilă de energie și de iubire, și de aici vin super-puteri. Copiii noștri nu trebuie să fie piedici, dimpotrivă, trebuie să fie combustibilul care ne întreține fericirea. Eu am reușit pentru că m-am organizat foarte bine. Poate sunt și norocoasă, dar eu cred că norocul ți-l faci singur, că dacă gândești pozitiv, dacă zâmbești, dacă te uiți în oglindă în fiecare dimineață și îți spui că poți, că ești puternică și frumoasă, atunci vei avea parte de lucruri pozitive. Eu îmi iau energia și bucuria de la copiii mei, iar ambiția de la pasiunea mea pentru ceea ce fac. Pentru că vreau să fiu un exemplu pentru ei. Să le arăt că viața este complexă și frumoasă și că nu îți pune nimeni noroc în sacoșă, că trebuie să ți-l iei singur. Prin urmare, dragi mămici, când spuneți că nu mai puteți, știu că mai puteți puțin. Și, vă asigur, că veți putea infinit mai mult dacă vă acordați și vouă atenție. Și nu vorbesc aici despre manichiură, coafor sau haine. Vorbesc despre cine sunteți voi cu adevărat în afară de ștampila de mamă. Dacă puteți, o dată pe lună, o dată la 3 luni, o dată pe an, luați-vă liber de la meseria de mamă și soție un week-end și acordați-vă atenție vouă, cele de sub haina de ”mami” și ”iubita”. Dezbrăcați-vă de aceste haine și rămâneți ”goale” în fața voastră și răspundeți apoi la întrebarea ”Cine sunt eu și ce vreau de la mine?”. Când veți găsi răspunsul, veți găsi și drumul. Succes, mămici! Sunteți minunate și dacă eu pot, voi puteți mai mult!