Sindromul mortii subite a bebelusului reprezinta moartea acestuia cu varsta sub un an, dintr-o cauza necunoscuta. In general, decesul bebelusului survine in timpul somnului. Nimeni nu este vinovat de moartea copilului prin sindromul mortii subite, aceasta neputand fi nici prevazuta si nici prevenita. SMSS este considerat a fi cauza mortii numai daca moartea ramane neexplicata si dupa analize complete. Cu toate ca este foarte rar, SMSS este una din cauzele cele mai comune de moarte a copiilor cu varsta intre 1 si 12 luni. Cele mai multe cazuri apar la copiii cu varsta intre 2 si 4 luni.
Cauza aparitiei sindromului mortii subite la bebelusi
Cauza sindromului mortii subite a bebelusului este necunoscuta. Totusi, exista cativa factori de risc, dar acestia nu sunt confirmati stiintific in totalitate: greutate scazuta la nastere, prematuritatea, multiparitatea (nasteri multiple ale mamei), lipsa ingrijirii adecvate a mamei pe perioada sarcinii, mama mai tanara de 20 ani si expunerea la fumul de tigari. Statistic, baietii sunt afectati mai des decat fetele, iar incidenta sindromului este mai crescuta in timpul iernii.
O ipoteza recenta sustine ca sindromul mortii subite a sugarului poate reflecta o intarziere in dezvoltarea celulelor nervoase ale creierului, celule esentiale in functionarea normala a inimii si plamanilor. Studiile de specialitate arata ca SMSS poate fi rezultatul inabilitatii creierului de a controla temperatura sau respiratia in timpul primelor cateva luni de viata. Odata cu maturizarea creierului, acest risc se reduce. Medicii spun insa ca mai sunt necesare cercetari pentru a determina relatia intre controlul creierului asupra respiratiei si SMSS. De asemenea, este important de stiut ca SMSS nu se datoreaza vaccinelor si nu este ereditar sau contagios.
Simptomele sindromului mortii subite a bebelusului
SMSS nu are simptome. Bebelusii care mor de aceasta boala par sanatosi inainte de culcare, nu prezinta semne ca s-ar fi zbatut (sunt gasiti in aceeasi pozitie in care au fost culcati) si nu pot fi resuscitati. Statisticile arata ca circa 5% din bebelusii care mor din cauza SMSS au un istoric de episoade cu risc fatal, dar relatia dintre SMSS si acestea nu este cunoscuta.
In timpul acestor episoade cu risc fatal bebelusii au perioade de apnee (pauza in respiratie) mai lungi de 20 secunde, pielea are nuante de la vinetiu la palid, iar corpul se rigidizeaza, pentru ca apoi sa devina flasc. De asemenea, bebelusul se poate ineca. Din nefericire insa, aparatele de monitorizare a respiratiei folosite pentru a detecta perioadele de apnee, nu sunt utile in prevenirea SMSS.
Diagnosticarea sindromului mortii subite a bebelusului
Nu exista investigatii medicale care sa determine daca un bebelus are risc crescut de SMSS, chiar si printre aceia considerati cu risc crescut. Unele aparate de monitorizare a respiratiei sunt folosite la bebelusii cu risc crescut. Aceste aparate au o alarma sonora care detecteaza o pauza in respiratie. Cu toate acestea, aparatele de monitorizare a respiratiei nu par sa previna SMSS.
Tratarea sindromului mortii subite
Nu exista tratament pentru sindromul mortii subite a bebelusului. Moartea prin SMSS nu poate fi prezisa sau prevenita. Totusi, se pot lua precautii pentru a preintampina aparitia SMSS, cum ar fi sa nu asezi bebelusul (mai ales in prima luna) sa doarma pe burta.
Profilaxia sindromului mortii subite a bebelusului
Datorita faptului ca SMSS este foarte rar, parintii nu trebuie sa fie stresati de posibila aparitie a SMSS. Studii realizate au enumerat o serie de factori de risc, dar relatia dintre acestia si SMSS nu este, inca, foarte clara. Specialistii recomanda parintilor urmatoarele precautii:
• Renuntarea la fumat in timpul sarcinii, precum si o grija mai mare din punct de vedere medical fata de gravida.
• Fumatul trebuie interzis in apropierea copilului, deoarece fumatul pasiv creste riscul de SMSS.
• Bebelusul trebuie sa doarma pe spate. Aceasta este considerata a fi cea mai sigura pozitie de dormit. Incidenta deceselor prin SMSS a scazut in tarile in care parintii au fost incurajati sa isi culce copiii cu varsta de sub 1 an pe spate. Asadar, in afara de cazul in care medicul indica, copilul nu trebuie sa doarma pe burta sau pe lateral.
• Se va evita acoperirea fetei copilului, atat in timpul somnului, cat si in timpul starii de veghe.
• Este recomandat ca patutul bebelusului sa fie asezat in aceeasi camera cu a parintilor. Medicii recomanda ca bebelusul sa nu doarma in acelasi pat cu parintii.
• In patutul bebelusului trebuie folosite asternuturi fixate la saltea si saltele care nu se deplaseaza, iar in cazul in care exista invelitori de protectie pe barele patutului, acestea trebuie legate strans, pentru a nu se putea deplasa.
• Trebuie folosit un patut dotat cu toate accesoriile de siguranta.
• Nu trebuie pus nimic in patut, alaturi de copil. Acesta poate sa traga si sa puna pe cap articole de genul paturilor, pernelor sau papusilor crescand riscul SMSS.
• Daca trebuie folosita o patura, aceasta sa fie ancorata in partea de jos a patutului. Sugarul trebuie asezat cu picioarele spre paturica, iar aceasta nu trebuie sa treaca de pieptul bebelusului.
• Se va evita supraincalzirea bebelusului sau a camerei lui. Camera trebuie incalzita astfel incat copilul sa nu fie prea gros imbracat si sa nu necesite paturi suplimentare. Temperatura se va seta astfel incat un adult sa poata sta in camera si sa nu ii fie frig, imbracat doar cu un tricou cu maneci lungi si o pereche de pantaloni. Bebelusul nu trebuie sa se supraincalzeasca, fapt evidentiat daca acesta este transpirat sau este agitat.
• Trebuie oferita bebelusului o suzeta inainte de culcare. Aceasta scade riscul de SMSS din motive necunoscute inca expertilor.
• Suzeta trebuie oferita dupa varsta de 1 luna si trebuie cunoscut faptul ca poate face alaptarea mai dificila. Nu exista riscuri daca se aseaza suzeta in gura copilului dupa ce acesta a adormit. Totusi, nu forta bebelusul daca nu accepta suzeta.