Informații despre milium (milia)
Milia sunt chisturi benigne, cheratinoase, de 1-2 mm (uneori pot să ajungă la 3 mm), care se manifestă în general ca mici umflături de culoare albă pe fața nou-născutului. Deși sunt comune pentru nou-născuți, pot să apară la orice vârstă. Această afecțiune a pielii poate fi încadrată în tip primar (neonatală) și secundar; milia congenitală la nou-născuți este responsabilă pentru marea majoritate a cazurilor de milia primară. Milia juvenilă poate fi observată la naștere sau mai târziu, iar această formă este asociată cu o gamă de afecțiuni genetice, uneori medicale. Afecțiunile asociate milia juvenilă includ sindrom bazal celular nevus și sindrom Gardner. Milia en plaque reprezintă un set de multiple leziuni care se răspândesc pe mai mulți centimetri în diametru pe piele. Pot fi cauzate în asociere cu tulburări de piele precum pseudoxantoma elasticum, lupus eritematos discoid și lichen plan. Mai există și tipul de milia traumatică, o afecțiune apărută la locul unei leziuni a pielii (precum arsuri termice, iritații cu vezicule și dermoabraziune); aceasta provine din canalele sudorpiare și este o reminiscență a unui nodul calcifiat. Milia multiplă eruptivă este o milia recurentă care afectează fața, brațele și torsul; poate fi asimptomatică, dar uneori este însoțită de prurit și poate să se desclanșeze ca o reacție la anumite medicamente topice.
Din punct de vedere statistic, milia este observată în aproape jumătate din nou-născuți la naștere (apare în decurs de 1-2 zile de la naștere, dar la prematuri poate întârzia chiar câteva săptămâni); leziunile pot să se afle pe față, scalp și partea superioară a torsului, dar nu reprezintă nimic anormal. De fapt, se rezolvă și dispar în mod spontan.
Cauze
Milia apare atunci când celule moarte din epidermă rămân blocate în mici buzunare aflate la suprafața pielii în loc să cadă. Se întâmplă acest lucru deoarece glandele sebacee ale nou-născuților sunt în formare; glandele sebacee blocate din piele sunt responsabile pentru producerea unui ulei denumit sebum care menține pielea proaspătă și suplă. Uleiul și celulele moarte înfundă porii din piele, ceea ce cauzează apariția acestor mici umflături albe, similare perlelor pe pielea bebelușului. Dipar însă după ce suprafața pielii se uzează și celulele cad de la sine. Mulți părinți au tendința să le confunde cu acneea, dar nu este aceeași problemă.Diagnostic
Un medic pediatru cu experiență va fi capabil să realizeze o distincție în primul rând de acnee prin simpla examinare a pielii. Acneea este caracterizată prin mici umflături roșii și pustule pe obraji, bărbie și frunte, care pot să apară sau nu alături de milia.
Nu sunt necesare teste suplimentare pentru a confirma prezența milium. Aceasta poate continua să afecteze pielea bebelușului timp de câțiva ani în unele situații rare. Atunci când chisturile se prezintă pe marginea gingiei și pe palatul bucal poartă denumirile de noduli Bohn și perle Epstein.
Simptome
După cum am menționat, milia este caracterizată în principal prin umflături albe, de mărimea unei perle, situate pe pielea nou-născutului (sunt chisturi pline cu keratină, un element produs de piele). Locurile comune în care apar sunt nasul, obrajii și bărbia, dar pot fi observate și în jurul ochilor și al frunții și uneori pe organele genitale. Umflăturile pot să fie de asemenea observate pe scalpul bebelușului, în special când părul este mai rar. În unele situații se pot răspândi pe porțiunea superioară a torsului și membre și pot ajunge chiar în gură. Milia va dispărea de la sine în decurs de 3 luni de la naștere; dacă nu se remediază, bebelușul trebuie dus la o consultație și va necesita un produs de utilizare topică (unguent sau cremă).
Tratament pentru milia
Nu există niciun tratament recomandat pentru milia, deși o rutină de îngrijire zilnică trebuie să fie urmată. Majoritatea umflăturilor de pe pielea bebelușului se vor vindeca în mod spontan; poate să dureze însă două săptămâni pentru a se remedia complet.
În ceea ce privește îngrijirea de bază de care trebuie să se bucure pielea bebelușului, aceasta include o spălare cu un produs delicat și cu apă caldă. Pielea nu trebuie să fie frecată cu putere pentru a fi uscată, ci tamponată cu un prosop. Nu trebuie să încerci să rupi chisturile sau să le ciupești pentru că poți crește riscul de infecție. Pielea bebelușului trebuie hidratată cu un produs fără parfum și fără ulei pentru a te asigura că nu se va usca, dar este bine să eviți zona feței.
Deși nu există vreun tratament anume pentru milia, poți încerca următoarele remedii acasă:
- Înmoaie o cârpă moale în apă caldă și apoi stoarce excesul din apă. Asigură-te că nu este fierbinte (poți să arzi pielea delicată a bebelușului) și așaz-o pe pielea bebelușului. Menține-o până când se răcește și repetă procesul de trei ori pe zi în fiecare zi timp de o săptămână. Chisturile se vor usca și vor cădea singure. Uneori poate dura mai mult de o săptămână.
- Poți de asemenea să încerci prepararea unui scrub singură. Înmoaie migdale în apă pentru 3-4 ore și apoi pisează-le după ce adaugi puțin lapte ca să creezi o pastă moale. Încearcă să faci să ungi acest amestec cu ușurină pe micile chisturi și vei observa o diferență.
Reține că milia nu provoacă durere bebelușului și nici nu este contagioasă. Nu cauzează mâncărime, dar dacă bebelușul se scarpină într-un anumit loc, poate să provoace o reacție de înroșire sau inflamație locală. Acesta constituie un simptom al unei infecții secundare care necesită un consult medical de specialitate. Nu există vreo modalitate cunoscută de prevenire și nu este necesar niciun tratament medical. Dacă ești îngrijorat cu privire la starea de sănătate a bebelușului (observi înroșire, inflamație sau apariția unor cruste în jurul chisturilor) și milia nu dispare în decurs de 3 luni, consultă medicul specialist.
Citește și: Pielea bebelusului: Ghid de ingrijire pe luni
Surse: https://emedicine.medscape.com; www.news-medical.ne; www.mayoclinic.org; https://parenting.firstcry.com