Sindromul de detresa respiratorie la prematuri

Sindromul de detresa respiratorie la prematuri - definitie

Aceasta afectiune des intalnita la nou-nascuti (in special la prematuri) conduce la probleme severe cu respiratia si este corelata cu insuficienta dezvoltare a plamanilor. Partile functionale ale plamanilor denumite alveole sunt asemenea unor mici saci care se umfla cu aer cand respiram si sunt acoperite cu mici vase de sange care transporta oxigenul din aer la restul corpului.

In cazul copiilor prematuri, alveolele nu functioneaza intotdeauna cum ar trebui. O substanta chimica numita surfactant (este produsa in mod normal de pneumocitele de tip II si are proprietatea de a scadea tensiunea de suprafata) mentine de obicei alveolele deschise incat sa se umple usor cu aer si sa functioneze eficient. Plamanii nu incep sa produca surfactant decat tarziu in sarcina (productia surfactantului poate fi influentata si de varsta gestationala in cazul a 50% din copiii nascuti la 26-28 saptamani pana la 25% la 30-31 saptamani si de prezenta diabetului la mame si in cazul celui de-al doilea nascut in cazul gemenilor prematuri) astfel incat prematurii nu sunt capabili sa mentina alveolele deschise ca si copiii nascuti la termen. Ei trebuie sa depuna un efort intens pentru a umple alveolele si nu obtin suficient oxigen in corp. Acest sindrom nu trebuie confundat cu hipoplazia pulmonara, o alta cauza a mortalitatii infantile care presupune detresa respiratorie.

Sindromul de detresa respiratorie la prematuri - cauze

Dupa cum reiese chiar din definitie, cauza directa este insuficienta dezvoltare a plamanilor. Aceasta problema poate avea insa drept cauza la randul sau anumite afectiuni genetice.

Majoritatea cazurilor de sindrom de detresa respiratorie apar la copiii nascuti inainte de 37 saptamani. Exista totusi si o serie de factori de risc care includ: un frate/sora care a prezentat sindromul de detresa respiratorie, diabet matern, nastere prin cezariana sau inducerea nasterii inainte de termen, probleme cu nasterea cand este redus fluxul sanguin la copil, sarcini multiple sau nastere rapida, fat de sex masculin, hipotermie sau asfixie perinatala.

Deficienta secundara de surfactant poate aparea ca rezultat al asfixiei intrapartum, a unei infectii/hemoragii pulmonare (pneumonie), a unei toxicitati a oxigenului impreuna cu presiune sau tramatismul volumetric al plamanilor, a herniei congenitale diafragmatice. In mod ciudat, riscul aparitiei scade odata cu utilizarea de steroizi antenatali, cu hipertensiunea indusa de sarcina sau cronica, cu ruperea prelungita a membranelor si chiar cu dependenta de narcotice a mamei.

Sindromul de detresa respiratorie la prematuri - simptome

In majoritatea cazurilor, simptomele apar la cateva minute dupa nastere, totusi pot trece neobservate timp de mai multe ore. Acestea includ: colorare albastruie/palida a pielii si a membranelor (cianoza), oprirea scurta a respiratiei (apnee), eliminare scazuta de urina, mormait, falfait nazal, respiratie rapida (tahipnee) sau superficiala, scurtarea respiratiei insotita de sunete de mormait/geamat in timpul respiratiei, miscari anormale de respiratie (cum este retragerea muschilor pieptului in timpul respiratiei).

Sindromul de detresa respiratorie la prematuri - diagnostic

Urmatoarele teste sunt folosite pentru a identifica afectiunea: analiza gazelor sanguine (indica oxigen scazut si acid in exces in fluidele corporale), puls-oximetria (un instrument non-invazic care monitorizeaza saturatia de oxigen ce trebuie mentinuta in intervalul 85-93%), radiografii toracice (indica un aspect de pahar de sticla slefuita in plamani care este tipic si un torace in forma de clopot si absenta timusului), uneori electrocardiograme, teste de laborator (care pot exclude o infectie drept cauza a problemelor respiratorii).

Testele trebuie de asemenea sa excluda: tahipnee tranzitorie care apare la nou-nascuti si de obicei dupa cezariana, anomaliile congenitale ale plamanilor/inimii, hipertensiunea primara persistenta, problemele metabolice (hipotermie sau hipoglicemie), problemele hematologice (anemie).

Sindromul de detresa respiratorie la prematuri - tratament

In cazurile usoare, se remediaza de la sine, fara vreun tratament specific, doar monitorizare indeaproape. Cel mai adesea se administreaza surfactant artificial (intratraheal) copilului pentru a-l ajuta sa respire. De asemenea, i se va administra oxigen cald, umed (dar nu in cantitati excesive), uneori fiind necesara conectarea la un aparat de asistare a respiratiei (acesta poate afecta tesutul pulmonar). Prin urmare, trebuie intrebuintat doar: cand exista in artere nivele ridicate de dioxid de carbon, oxigenare redusa a sangelui in artere, PH (aciditate) scazut al sangelui, pauze repetate in respiratie. Poate fi intrebuintata si presiunea continua pozitiva a cailor respiratorii, care previne utilizarea aparatului mentionat anterior in unele cazuri (un dispozitiv care trimite aer in nas pentru a mentine caile respiratorii deschise). In plus, copiii au nevoie de un mediu calm, manevrare delicata, gestionare atenta a fluidelor si a nutritiei (intravenos), tratarea imediata a infectiilor. Mai exista si posibilitatea folosirii oxigenarii membranei extracorporale prin intermediul careia se ofera oxigen printr-un aparat care imita schimbul de gaze ce are loc in plamani (nu este disponibil pentru copii sub 2 kg deoarece au vase de sange prea mici pentru branule).

Afectiunea se agraveaza in general dupa 2-4 zile de la nastere si se imbunatateste usor apoi. Perioada cea mai importanta este cuprinsa intre zilele 2-7 de la nastere. In unele cazuri, administrarea de betametazona mamei inainte de nastere poate preveni aparitia sau ameliora sindromul.

Sindromul de detresa respiratorie la prematuri - complicatii

Acestea pot fi cauzate de: prea mult oxigen administrat, prea multa presiune aplicata plamanilor, boli mai grave (care pot afecta plamanii sau creierul), perioade cand creierul sau alte organe nu primesc suficient oxigen. In mod concret, complicatiile constau in: acumularea de aer sau gaz in: spatiul ce inconjoara plamanii (pneumotorax), spatiul din piept dintre doi lobi pulmonari, zona dintre inima si sacul subtire care inconjoara inima. Apoi, pot aparea hemoragii ale creierului sau ale plamanilor, cheaguri de sange (din cauza unui cateter arterial ombilical), probleme cu dezvoltarea si cresterea plamanilor, devoltare mentala intarziata si dizabilitate intelectuala asociata cu leziuni cerebrale, probleme cu dezvoltarea vederii/auzului si chiar orbire, traume ale corzilor vocale datorate intubarii, infectii spitalicesti, enterocolita necrozanta sau perforatie gastrointestinala, apnee, boli pulmonare cronice.

Sindromul de detresa respiratorie la prematuri - prevenire

In primul rand, trebuie evitata nasterea prematura prin vizite regulate la medic si respectarea indicatiilor acestuia. De asemenea, cand este posibil, nasterea trebuie intarziata pana cand testele indica dezvoltarea plamanilor fatului. Corticosteroizii (mai exact glucocorticoizii care accelereaza producerea surfactantului) cum este si dexametazona pot fi de ajutor in procesul de maturizare pulmonara, fiind administrati de obicei intre 24-34 saptamani. Daca nasterea este iminenta, se administreaza cu 24 ore-7 zile inainte deoarece nu sunt foarte utili in fiecare nastere. De asemenea, este importanta monitorizarea diabetului mamei si evitarea hipotermiei la nou-nascut.

Se pare ca jumatate din bebelusii nascuti inainte de 28 de saptamani sufera de sindromul de detresa respiratorie, insa prognosticul este favorabil datorita dezvoltarii tehnicilor medicale, in special pentru cei care cantaresc peste 1500 g. Din pacate, in continuare ramane cea mai des intalnita cauza de moarte infantila in prima luna de viata din lume, prin urmare reprezinta o afectiune serioasa ce trebuie monitorizata cu multa atentie.

Sursa imagine principala: blogs.nejm.org

Surse: www.nlm.nih.gov; http://preemies.about.com; http://en.wikipedia.org; www.patient.co.uk; www.nhs.uk; www.aboutkidshealth.ca