Informații despre sindromul morții subite
Sindromul morții subite reprezintă un deces care nu poate fi explicat în urma unei analize amănunțite (inclusiv o autopsie completă, examinare a locului de deces și o analiză a istoricului medical) și care survine de obicei în timpul somnului, al unui bebeluș aparent sănătos cu vârsta mai mică de 1 an (decesul are loc de obicei în pătuț). Rareori sindromul morții subite apare în prima lună de viață, incidența maximă fiind in intervalul de vârstă 2-4 luni, iar apoi reducându-se (aproximativ 90% din cazurile de sindrom al morții subite apar până la 6 luni); în anul 2014 acesta a reprezentat cauza principală de deces infantil. Cu toate că motivul pentru care sindromul apare rămâne necunoscut, poate fi asociat cu anomalii în porțiunea de creier a copilului care controlează respirația și trezirea din somn. Cercetătorii au identificat de asemenea câțiva factori care expun copiii la un risc suplimentar, unul dintre cei mai importanți constând în așezarea bebelușului pe spate în timpul somnului.
Cel mai adesea sunt luate în considerare drept cauze ale decesului sufocarea și strangularea accidentală în pat: sufocarea din cauza așternuturilor (o patură sau un cearșaf acoperă nasul și gura unui copil), suprapunerea unui obiect (când o altă persoană se rostogolește peste copil în timpul somnului), blocarea (între două obiecte precum saltea și cadrul patului), strangularea (capul și gâtul copilului se prind între barele patului). Chiar și în urma unei investigații amănunțite este dificil de diferențiat sindromul morții subite de alte tipuri de deces.
Cauze ale sindromului morții subite
A fost identificată o combinare între factori fizici și de mediu care pot predispune copilul acestui pericol. Factorii pot varia de la un copil la altul. Factorii fiziologici includ: anomalii ale creierului, după cum am menționat anterior, greutate mică la naștere (fie naștere prematură, fie multiplă - ambele cresc șansele ca bebelușul să nu fie complet dezvoltat - procesele automate precum respirația, temperatura corpului și ritmul cardiac sunt insuficient controlate), infecție respiratorie (o răceală recentă ce contribuie la probleme cu respirația). Factorii ce țin de mediul de somn: dormitul pe stomac sau pe o parte a corpului (bebelușii așezați pe stomac sau pe o parte tind să întâmpine mai multe dificultăți în respirație decât cei așezați pe spate), dormitul pe o suprafață moale (dormitul cu fața în jos pe o suprafață moale poate bloca căile respiratorii, precum și o pătură peste capul copilului), dormitul cu părinții (deși faptul că se află în aceeași cameră ușurează intervenția, nu se întâmplă același lucru dacă copilul doarme în același pat - exista suprafețe moi care afectează respirația).Factori de risc
Deși sindromul morții subite poate surveni în cazul oricărui copil, au fost identificați mai mulți factori care cresc riscul său de apariție: sexul (băieții sunt mai predispuși), vârsta (copiii între 2-3 luni), rasa (copiii negri, nativi americani sau eschimoși se confruntă cu un risc de până la 3 ori mai mare), istoricul familial (frați/surori sau veri care au decedat ca urmare a aceleiași probleme de sănătate), fumatul pasiv (dacă copiii trăiesc cu fumători prezintă un risc crescut), prematuritatea (greutatea mică la naștere crește șansele de apariție), vremea rece, supraîncălzirea ca urmare a îmbrăcării excesive.
Factori de risc materni: vârsta mamei mai mică de 20 ani, fumatul, abuzul de alcool sau de droguri, îngrijirea prenatală inadecvată.
Prevenire
Nu există nicio modalitate garantată de a preveni sindromul morții subite, însă poate fi de ajutor urmarea sfaturilor:
- Dormit în poziție pe spate și nu pe stomac sau pe o parte. Nu este necesar sfatul când bebelușul este treaz sau capabil să se rostogolească singur în ambele direcții fără ajutor. Asigurați-vă că și celelalte persoane care au grijă de copil cunosc acest lucru
- Mențineți pătuțul cât mai puțin aglomerat posibil. Folosiți o saltea dură și evitați așezarea copilului pe o suprafață groasă, pufoasă cum este un pled sau o blană. Nu lăsați perne, jucării pufoase sau animale împăiate în pătuț deoarece pot interfera cu procesul normal de respirație
- Nu supraîncalziți copilul. Încercați să îi mențineți corpul călduț fie cu un sac de dormit, fie cu o îmbrăcăminte specială care nu presupune învelire. Dacă folosiți o păturică, trebuie să fie una extrem de ușoară și să o prindeți bine în saltea, cu o lungime suficientă pentru a acoperi umerii bebelușului (sub nicio formă capul).
- Copilul ar trebui să doarmă singur deoarece paturile adulților nu sunt potrivite; este de preferat să doarmă în aceeași cameră cu părinții timp de cel puțin 6 luni după naștere. Apar însă accidente și în pătuț, fie cu barele acestuia, cu salteaua, cu cadrul patului și chiar cu corpul părinților
- Alăptați, dacă este posibil, cel puțin 6 luni; veți reduce astfel semnificativ riscul de sindrom al morții subite
- Folosiți o suzetă. Poate suna bizar, însă aceasta poate reduce riscul de sindrom al morții subite. Nu forțați copilul însă să o accepte dacă până la vârsta de 3-4 săptămâni nu a dorit-o.
În final, rețineți că nu există un simptom concret care să vă indice tragedia ce poate urma, toți bebelușii afectați de sindromul morții subite părând realmente sănătoși înainte de culcare. Aceștia au fost descoperiți în aceeași poziție în care se aflau la culcare.
Citește și: Poti sa iti protejezi bebelusul de sindromul mortii subite?
Surse:
http://kidshealth.org; www.mayoclinic.org; www.cdc.gov; www.webmd.com
Urmareste-ne pe Google News
