Ce trebuie să știi despre metoda plânsului controlat
Plânsul constituie un semnal de stres sau disconfort (psihologic sau fizic) transmis de un bebeluș sau de un copil de vârstă mică celui care îi poartă de grijă, indicându-i că are nevoie de ajutor. Dintr-o perspectivă evoluționistă, plânsul promovează apropierea de purtătorul de grijă primar, în interesul supraviețuirii și dezvoltării legăturilor sociale.
Plânsul controlat (cunoscut drept și antrenament pentru somn sau metoda Ferber - doctorul Richard Ferber a propus metoda plânsului controlat în anii 80 pentru a învăța un copil să adoarmă singur, fără a se baza pe intervenția ta când se trezește, fiind un fel de dragoste dură) este o tehnică folosită la scară largă de gestionare a percepțiilor părinților cu privire la problemele de somn ale bebelușilor și ale copiilor de vârstă mică care nu se liniștesc singuri sau care se trezesc noaptea.
Presupune, după cum reiese și din denumire, lăsarea copilului să plângă pentru perioade de timp din ce în ce mai lungi înainte de a-l alina. Mai degrabă perioada de timp și nu gradul de stres al copilului este folosită pentru a determina când trebuie să intervii. Scopul metodei constă în învățarea bebelușilor să se calmeze singuri pentru a adormi și de a-i opri să plângă sau să te strige în timpul nopții.
Cum se realizează metoda plânsului controlat
- după baie, masa de seară, săruturi, îmbrățișări și scutece schimbate îți așezi copilul în pătuțul/leagănul său. Îi urezi apoi noapte bună și ieși din cameră
- când copilul plânge, îl asculți activ, dar nu intervii timp de 2 minute - în acest moment trebuie să fii conștientă că impulsul tău de a răspunde la plânsul bebelușului va fi ceva natural. Prin urmare, a-i răspunde înseamnă să experimentezi o stare de anxietate și să îți dorești să intri în dormitor extrem de rapid, deoarece asta ai făcut de când s-a născut. Reamintește-ți că ziua a fost una plăcută și plină de iubire și că în această noapte trebuie să îți înveți copilul să se liniștească singur.
- mergi după 2 minute în dormitor. Dacă bebelușul tău plânge, atinge-l cu mâna pe burtică, privește-l în ochi și spune-i să se culce la loc într-o manieră plăcută, rămâi câteva minute dacă consideri și apoi ieși din dormitor. Pentru copiii mai mari care se dau singuri jos din pătuț, așază-l la locul său și asigură-te că îi spui să se liniștească și ieși din cameră.
- dublează durata de timp de la ultima ta intervenție. Prin urmare te vei duce în camera copilului la un interval de 4 minute și repetă punctul anterior, continuând până când copilul se liniștește singur și adoarme
Iată și ce rezultate pot apărea:
- Copilul va începe să plângă și până în al doilea minut își va intensifica tonul încât să îi răspunzi
- Când vei ieși din cameră va plânge imediat, iar tu vei auzi o intensificare în plâns și o anumită furie pe care o cunoști
- Inima îți va bate mai tare, nivelul de adrenalină va crește, te vei simți ca și cum îți bați joc de copilul tău sau că ești un părinte rău deoarece reacționezi din punct de vedere emoțional, ca și corpul tău.
- Așteaptă-te la multă gălăgie
- Așteaptă-te la dorința de a intra în cameră imediat
- Nu uita faptul că nu o faci spre răul copilulului, că nu ești un părinte rău și că încerci să fii un părinte care își educă copilul în mod constructiv cum să se liniștească
- Această perioadă nu durează mai mult de 7 zile
Plânsul controlat presupune, pe scurt, să reziști tentației de a-ți ridica copilul în brațe când plânge, de a-l legăna, de a-i cânta, de a-l hrăni sau de a-l mângâia. Este important să poți diferenția tipurile de plâns ale copilului. Această metodă, conform expertului în somnul bebelușilor, Rachel Waddilove, nu este pentru oricine; în primul rând deoarece contravine instinctului matern de a-ți alina copilul. În acest sens, asigură-te că beneficiezi de sprijinul partenerului sau al unei prietene când vei simți tentația de a interveni.
Aspecte pro și contra metodei
Aspectele pro: copilul deprinde o abilitate nouă și utilă: de a se culca fără ajutor, este o metodă extrem de rapidă de antrenament al somnului (poate dura doar câteva nopți)
Aspecte contra: unii experți susțin că un copil care plânge și nu este ridicat se poate simți confuz sau abandonat, trebuie să urmărești copilul când se află sub o stare considerabilă de stres, unii copii sunt capabili să plângă până li se face rău, este posibil ca metoda să aibă un impact asupra restului de membri ai familiei sau chiar a vecinilor (prin urmare îți trebuie multă determinare)
Citește și: Top 10 metode de parenting controversate si de ce sunt ele bune
Sfaturi importante despre metoda plânsului controlat
Reține că nu trebuie să folosești metoda plânsului controlat în cazul copiilor mai mici de 6 luni. Asigură-te că bebelușului tău nu îi este foame, sete sau nu este bolnav înainte a iniția metoda. Ideea de bază este ca tu să nu rămâi alături de copil până când acesta adoarme, ci să ieși din cameră cât timp este încă treaz. În ceea ce privește durata în care funcționează, depinde extrem de mult de faptul dacă copilul dormea bine înainte; dacă dormea bine și începe să se trezească, este posibil să funcționeze după 4-5 nopți, dar dacă nu a dormit niciodată bine poate dura chiar și 2 săptămâni și vei avea nevoie de răbdare și perseverență.
În pofida popularității metodei, nu există dovezi clare ale eficacității. Astfel, în cadrul unui discurs pentru Asociația Internațională a Sănătății Mentale Infantile din Congresul Mondial ținut în anul 2004 la Melbourne, profesorul James McKenna a descris metoda plânsului controlat drept o ideologie socială mascată drept știință.
Faptul că tu îți ajuți copilul să se liniștească singur va ajuta în final întreaga familie, protejând-o de lipsa de somn. Copiii au nevoie să aibă senzația că sunt în siguranță și în largul lor în mediul de dormit, cu un sentiment că părinții le sunt mereu aproape.
Surse:
www.madeformums.com; www.bellybelly.com.au; www.jofrost.com
Urmareste-ne pe Google News
