Limbajul bebelusului: ce vrea el, de fapt, sa iti spuna

"Dupa ce am iesit din maternitate, am inteles ca trebuie sa stiu patru lucruri importante despre bebelusul meu. Fiindca mi se parea ca am in brate un bibelou fragil, delicat si aproape extraterestru. Eram indragostita de el, dar cand isi incrunta fruntisoara si incepea sa scanceasca, ma pierdeam cu firea! Cum sa inteleg ce imi spui, dragul mamei?! Cum sa te ajut?" (Marina, mamica lui Eugen, de 2 ani)

Limbajul bebelusului: Cum functioneaza un bebe plangacios

"Asadar, m-am decis sa rezum "totul despre bebelusi" la patru lucruri care sa ma ghideze. (Am citit o carte foarte buna si am vorbit cu mamici si moase inainte).

1. Bebelusul are un numar de probleme esentiale, nu un infinit de probleme existentiale. I se face frig, foame, sete, vrea schimbat, oboseste, e bolnav sau e frustrat de ceva. Sunt cinci probleme de baza atunci cand bebe plange: foamea, oboseala, lipsa de confort, eructatia sau flatulatia. Asa. Pentru oricare din astea... el o sa planga.

2. Bebe este dependent de mine. Deci o sa planga la cea mai mica nevoie sau disconfort, fiindca nu se poate ajuta singur, o sa planga... o gramada.

3. Bebelusul este preverbal. Nu poate sa imi comunice altfel un lucru oricat de mic, decat... plangand.

4. De multe ori, nici macar bebelusul nu stie ce il supara! El nu gandeste ca un om mare. Si nevoile sau deprivarile lui sunt experiente noi, asa ca de multe ori nu este in stare sa isi dea seama, exact, ce experimenteaza. Asa ca... plange!" (Marina, mamica lui Eugen, de 2 ani)

Limbajul bebelusului: Mami, ghici de ce plang acum?

"Era clar: bebelusii plang din anumite motive, si toate pot fi rezolvate, doar de catre mine. Bun, dar cum stiu CE motiv are acum?!

Aici sunt doua etape. Mai intai, nu stii. In primele saptamani, atunci cand bebe plange, incerci sa treci prin toate care ar putea fi. Ii e cald, frig? Vrea schimbat? Ii este foame? Vrea sa se intoarca in alta pozitie? Vrea in brate? Il deranjeaza paturica? Vrea sa ragaie? Ii este somn?...

Apoi, incepi sa te prinzi. Incet-incet, te deprinzi cu limbajul lui corporal: cu expresia fetei, cu sunetele pe care le scoate, chiar; cu pumnisorii - daca ii tine inclestati, are o durere. Stiam asta la Luca, il durea burtica. Si daca eram pe faza, vedeam direct pe fata lui cand facea caca. Il prindeam "in flagrant". Important este sa descifrezi semnalele... si daca petreci timp cu el, vei invata." (Olimpia, mamica lui Luca, 2 ani)

"Voi fi in stare sa am grija de copil? Asta era cea mai mare temere a mea.

Desi mai am doi frati mai mici si nu mi-este straina ingrijirea copiilor, cu Irina parca totul era necunoscut. Mai ales in fata asistentelor, parca aveam doua maini stangi. Probabil pentru ca nu mai era fratele, verisorul, vecinul... Ci carne din carnea mea, suflet din sufletul meu, fetita mea ce 39 de saptamani a crescut in burtica mea, mi-a simtit bataile inimii, m-a trezit cu loviturile picioruselor, a sughitat, a dormit, pana s-a facut suficient de mare sa-si deschida aripile spre lumea extrauterina.

Cat a fost mica-mica, pana pe la 3 luni, nevoile ei erau hrana, igiena si somnul. Imi spuneau prietenele mele care deja erau mamici ca imi voi da seama dupa plans daca ii este foame, daca trebuie schimbata sau daca ii este somn. Mi se parea ceva grozav: cum adica sa planga altfel?

Dar asa este! Stiu dupa plans ca-i este mai foame ca de obicei, ca a obosit, ca s-a plictisit, ca vrea atentie... La inceput iti vine greu sa-ti dai seama... Insa, cu timpul, stii." (Mihaela, mamica Irinucai, de 7 luni)

Limbajul bebelusului: Cum imi dau seama de ce plange?

"Trebuie sa ascult precis mesajul copilului, oricat de nonverbal este acesta. Sa stau si sa ascult, sa il privesc, nu sa sar la cea dintai nota muzicala si sa incerc ce imi vine mai intai la mana: piept, pampers, patura... Nu ma arunc inainte si fac ceva ca sa il ajut, fara sa aflu ce anume il deranjeaza cu adevarat.

Dar nu poti sa faci asta decat daca petreci timp cu el. Eu le sfatuiesc pe toate mamele sa nu se grabeasca inapoi la serviciu, daca pot. Ca sa ajungi sa iti cunosti copilul, sa "il citesti" si sa ii poti descifra limbajul, ai nevoie sa stai cu el. In primii doi ani de viata, este crucial, o confirma si specialistii. Ajungi sa iti cunosti copilul mai bine ca oricine altcineva. Distingi intre tipurile de plans si intre apucaturi.

Un copil tine paturica in gura si se plimba cu ea, atunci cand se simte bine (Ioana mea asa face si nu stiu exact ce o bucura... dar este clar ca se simte bine). Copilul unei prietene a facut asa pana la 3 ani, numai inainte de somn. Parintii lui si-au dat seama ca vrea sa fie mangaiat si alintat, inainte sa adoarma, asa cum vedea la Zoro, catelul din casa. Cand a crescut, a si verbalizat, si asa si-au dat ei seama ca avusesera dreptate. Deci petrece timp cu micutul!" (Maria, mama Ioanei, 1 an si 4 luni)

"Iti dai seama in timp, cu multa dragoste, atentie, calm si rabdare. Aceasta este reteta. Rabdare cu el si cu tine - ca vor fi episoade cand iti dai ochii peste cap, fiindca de inteles ce vrea, nu intelegi si pace. Foarte tare m-a ajutat sa il port in brate, pe piele... Inveti mult mai repede mesajul corporal al copilului si el plange mai putin ca pana atunci, pe verificatelea. Contactul piele pe piele creste legatura cu puiul... In rest, poarta-l cat poti intr-un port-bebe, sau in sau la spate, cand mai creste." (Olimpia, mamica lui Luca, 2 ani)

Limbajul bebelusului: Ce vrea el, de fapt, sa iti spuna?

Robin Barker, asistent maternal timp de 30 de ani, crede ca pana la 26% din bebelusi plang mult fara sa aiba un motiv anume. Sau daca au un motiv si acesta nu tine de nevoi primare, mai poate fi vorba de suprastimulare sau de nevoia de afectiune.

"Pe la 1 luna - 1 luna jumate ma alarmasem, pentru ca plangea in fiecare seara si nu il puteam multumi cu nimic. Am fost la doctor si mi-a confirmat ca este sanatos si nu ar trebui sa il doara nimic. Dar n-a stiut sa ma invete mai departe, asa ca m-am panicat si mai tare. Andrei al meu incepea sa scanceasca pe seara, fara nici un motiv, apoi o dadea intr-un plans de cate doua ore, dupa care adormea.

Am crezut initial ca este obosit, dar daca era asa, de ce nu adormea mai repede? Pana m-a linistit o prietena, care stia de la un psiholog. Andrei al meu era suprasolicitat. Toti bebeii sunt, fara exceptie, pentru ca sistemul lor nervos nu stie sa filtreze stimulii din mediu si ei primesc tot ce vine. Lumina, culori, voci, mangaieri, schimbarea gradatiei in lumina si in zgomot...

Cum am fi noi daca am avea simturile amplificate. Iar la sfarsitul zilei sunt obositi, dar atat de agitati ca nu pot adormi. Plansul lor este o descarcare. Ce vrea sa iti spuna atunci este: Am obosiiiiit, sunt coplesit! Mami, legana-ma, linisteste-ma si ai rabdare pana ma descarc si adorm!" (Tatiana, mamica lui Andrei, 1 an)

Limbajul bebelusului: Ce vreau eu, bebe, nu ce vrei tu, mami!

"La inceput, ma aruncam inainte sa fac, efectiv, ceva ca sa il ajut. Cum incepea sa planga, se dadea alarma in capul meu. Nu stateam timp sa ma gandesc ce anume il deranjeaza; aveam deseori impresia ca stiu cam ce-ar fi - ca il dor dintii, ca vrea san, ca vrea suzeta, ca vrea invelit... Si insistam sa primeasca paturica, iar el nu si nu, da-i cu plansul. Era cam asa:

Eugen: se ridica in patut, se smiorcaie si una-doua plange.
Eu: il asez, il alint si il invelesc. Clar ca face asa de la curent, doar si eu il simt, daramite el, mititelul.
Eugen: se opreste din plans, daca eu il alint; apoi da paturica la o parte si incepe iar.
Eu: vad ca se opreste daca il mangai si ma gandesc ca se alinta. Il invelesc la loc cu blandete, ca mor de dragul lui, dar si cu fermitate, ca sa nu il invat prost.
Eugen: plange si mai tare si arunca paturica de pe el.
Eu: si mai ferma, sunt mai incapatanata ca el, il invelesc si ridic si un pic vocea.
Eugen: urla de-a dreptul acum...

Cam tarzior - dar mai bine asa decat niciodata - am inteles ca NU stiam eu ce vroia el de fapt! Pentru ca nu ii dadeam ocazia sa imi arate. Asa ca plangea tot mai rau, cu alte cuvinte: Nu, mami! Ce vreau eu, bebe, nu ce vrei tu, mami! Si avea dreptate copilul." (Marina, mamica lui Eugen, 2 ani)

Mamici, voi cum descifrati limbajul bebelusului vostru?