Orarul meselor la copilul de 1-2 ani

In general, meniul zilnic al unui copil de aceasta varsta consta in 3 mese principale si 2, maximum 3 gustari, de obicei grupate dupa micul dejun si dupa masa de pranz. Perioada de alaptat se apropie de final (sau in unele cazuri s-a finalizat deja), laptele fiind prezent de obicei doar dimineata si seara, iar mesele sunt asemanatoare cu cele ale adultilor, fiind doar usor diferite in consistenta.

Desi majoritatea parintilor sunt ingrijorati cu privire la cantitatea de hrana ingerata de cel mic (daca este suficienta), trebuie sa aflati ca stomacul copiilor este destul de mic si regula valabila in cazul lor (dar si pentru copiii mai mari) este sa primeasca cate o lingura de mancare din fiecare categorie alimentara servita la masa pentru fiecare an de viata (1 lingura pentru un an, 2 linguri pentru 2 ani). De exemplu, o lingura de cereale, una de carne, un ou, o lingura de piure de fructe sau o lingura de legume (nu cumulate neaparat). In principiu, copiii intre 1 si 3 ani au nevoie de 100 kcal /kg corp/zi (de exemplu pentru un copil de 12 kg sunt necesare 1200kcal/zi), dupa cum au nevoie si de un aport hidric (lichide) in medie de 100 ml/kgcorp/zi.

Un exemplu de orar de mese ar fi acesta:

Mic dejun- 7:30 -8:30 AM
Gustare- 10:30-11:30 AM
Pranz- 13:30 PM - 14:30 PM
Gustare - 16:30 PM - 17:30 PM
Cina - 19:30 PM - 20: 30 PM

Acest orar este orientativ si, in realitate, necesitatile de hrana si somn ale copiilor difera (orele sunt decalate in functie de organismul fiecaruia). In principiu, un interval de 2,5- 3 ore intre mese constituie varianta ideala pentru buna functionare a metabolismului si ciclul de golire a stomacului/aparitia senzatiei de foame. Daca cei mici sar peste o masa, nu este nicio problema, deoarece apetitul lor, ca si cel al adultilor, poate varia in functie de o multime de factori; copiii dispun ca si noi de semnale interne pentru foame si plenitudine, iar prin fortarea lor sa manance/sa termine tot din farfurie nu veti obtine decat o reactie adversa.

Pe de alta parte, nu ar trebui nici sa le permiteti sa manance la cerere pe parcursul intregii zile (obezitatea este principalul risc). Multi parinti se confrunta in aceasta privinta cu copii care inca doresc biberon/canita pe timpul noptii, fiind destul de dificil de eliminat acest obicei care cauzeaza de multe ori carii de biberon (din cauza lichidului aflat in contact prelungit cu dentitia). Specialistii recomanda sa reduceti treptat cantitatea de lapte, fie sa o diluati/inlocuiti cu apa. Tot laptele reprezinta de multe ori o problema si in timpul zilei, copiii mai mari de 1 an dorind o cantitate excesiva de lapte, in detrimentul alimentelor solide. De aceea, de multe ori le scade apetitul (se satura cu lapte) si, cel mai important, se afla sub riscul deficientei de fier, deoarece laptele nu mai contine o cantitate suficienta pentru a suplini necesitatile organismului in crestere.

Sfaturi

Deoarece la aceasta varsta dispun de control bun asupra membrelor (mainilor, in acest caz), este indicat sa-i lasati sa manance singuri. Chiar daca vor produce multa mizerie in urma, este normal sa dureze un timp pana invata sa stapaneasca ustensilele destinate hranirii, de aceea este important sa nu-i grabiti si sa acceptati ca cei mici invata prin joaca (chiar si cu mancarea). De altfel, in acest mod le veti stimula si increderea in fortele proprii si independenta. Nu le oferiti mancare in fata televizorului pentru a nu le distrage atentia (este un factor care predispune la obezitate si organismul nu asimileaza la fel de bine alimentele ca in cazul in care mananca la masa) si incercati sa nu le oferiti gustarile prea aproape de ora de masa (va scadea pofta de mancare).

In cazul in care le este sete, oferiti-le apa, eventual suc natural preparat de voi si nu bauturi cu indulcitori artificiali (predispun la obezitate, carii si probleme digestive). In ceea ce priveste gustarile, optati pentru alimente sanatoase, cum sunt un fruct/iaurt/branza de vaci si nu pentru produse tip fast-food sau mezeluri.
Exista perioade in care vor dezvolta adevarate pasiuni pentru anumite alimente, prin urmare este indicat sa le oferiti cel putin un aliment preferat la o masa. Nu renuntati daca cel mic nu manifesta o placere deosebita pentru consumul legumelor/fructelor si apelati la varietatea existenta pe piata. Daca le oferiti posibilitatea de a alege intre doua alimente, vor dobandi un sentiment de importanta. Voi decideti insa ce anume le oferiti, iar ei decid daca si cat mananca. Daca refuza sa manance, trebuie sa le indepartati mancarea fara vreun comentariu; cu siguranta vor manca la masa urmatoare.

Este important ca cel putin un adult sa manance alaturi de cel mic pentru a induce acea atmosfera speciala a mesei in familie si a servi drept exemplu. Incercati sa includeti in meniul zilnic cele 4 grupe alimentare: legume si fructe, lapte si derivate, cereale si carne si derivate. Nu ii recompensati sau pedepsiti cu mancare, deoarece veti transmite un tipar de alimentatie gresit (poate aparea chiar anorexia psihogena).

Nu in ultimul rand, supravegheati intotdeauna copilul in timpul mesei pentru a nu se ineca/sufoca cu mancare. Taiati alimentele in bucati mici si indepartati semintele/pielea/cojile/oasele unde este cazul. Nu sunt indicate alimentele cu consistenta lipicioasa sau tare, cum sunt alunele, nucile, semintele, popcornul, bomboanele, guma, bezelele, untul de arahide. In cazul in care nu sunteti convinsi ca cel mic se hraneste suficient de bine, ii puteti cere parerea medicului pediatru in legatura cu dezvoltarea staturo-ponderala si alimentele recomandate grupei de varsta a copilului.

Doamna doctor Mihaela Costin - nutritionist si specialist in comunicare www.nutrishape.ro ne mentioneaza, in final:

"Programul de mese al copilului trebuie sa urmeze ceasul circadian al organismului, respectiv micul dejun 7-9, pranzul 13- 14 si cina la aproximativ 20. Intre cele trei mese principale este bine sa suplimentam cu o mica gustare. Practic, programul de mese va fi acelasi, alimentatia diferind in functie de necesitatile specifice varstei."

Multumim doamnei doctor Mihaela Costin pentru ajutorul acordat in realizarea articolului.

Surse: www.healthlinkbc.ca; www.babycenter.com; http://kidshealth.org; www.pediatrucluj.ro; www.healthlinkbc.ca; http://healthvermont.gov