Studiu despre tăticii care “alăptează”
Conform unui studiu de amploare realizat de Universitatea din Otago, se justifică faptul că tații bebelușilor nou-născuți ajung să se manifeste uneori puțin sentimental. Se pare că organismul lor este invadat de aceleași substanțe cu care are de-a face o mamă care alăptează.
Astfel, rolul pe care îl joacă hormonul prolactină în susținerea atașamentului mamei față de bebelușul nou-născut a fost studiat îndelung, însă nu este încă înțeles motivul pentru care și la tați se observă niveluri mari de prolactină.
Dr.Kristina Smiley din partea Universității din Otago și echipa sa internațională au demonstrat de asemenea modul în care hormonul ajută bărbații să creeze o conexiune cu copiii lor în cadrul unui studiu desfășurat pe o perioadă de 2 ani, publicat recent în renumita revistă Cell. Specialistul susține că deși se știa faptul că nivelul de prolactină crește în rândul viitorilor tați, nu existau dovezi concrete că se întâmplă acest lucru.
Echipa de cerecetare din Otago a colaborat cu o echipă din Suedia pentru a studia comportamentul parental al șobolanilor și al șoarecilor – în vreme ce șobolanii masculi nu s-au implicat deloc în îngrijirea bebelușilor, șoarecii masculi le-au purtat de grijă puilor lor. “Modul în care creierul secretă prolactină și reglează cantitatea secretată în întregul corp funcționează diferit la aceste animale. Rezultatele arată că șobolanii au un nivel cu adevărat redus de prolactină, în vreme ce șoarecii au un nivel ridicat și indică dacă oferă grijă parental sau dimpotrivă”.
Oamenii de știință au intervenit și le-au oferit șoarecilor un nivel redus de prolactină, astfel încât creierele lor să nu poată reacționa față de acest hormone, făcând inversul pentru șobolani. Ca urmare, șoarecii masculi au renunțat să își îngrijească puii, în vreme ce șobolanii masculi au început să dezvolte tipare paterne.
Nu înseamnă neapărat că un nivel crescut de prolactină în rândul bărbaților va conduce neapărat la o afectivitate crescută “ipotetic, așa poate părea, dar trebuie să nu uităm că nu se modifică doar acest hormon în organism. Am demonstrat că prolactina este necesară și că ai nevoie de ea și că poți activa sau dezactiva îngrijirea paternă, dar nu trebuie să uităm de tabloul de ansamblu, care implică și alte schimbări hormonale”, subliniează Dr.Smiley.
Schimbarea nivelurilor acestor hormoni este mai dificil de urmărit la oameni. Dacă gravidele trec printr-o serie de teste și investigații hormonale, tații nu beneficiază de același tratament. Nivelul de testosterone are tendința să scadă în timpul paternității, pe măsură ce prolactina crește. Nu se cunoaște însă modul în care interacționază acești hormoni, iar cercetătorii intenționează să investigheze să afle răspunsul și la alte întrebări.
De asemenea, Dr.Smiley a discutat și despre diferențele dintre depresia post-partum/postnatală și tulburările de dispoziție și modul în care sunt diferite de tulburări similare la cei care nu au copii, în baza investigațiilor imagistice ale creierului. Această diferență este important în contextul tratamentului, deoarece depresia post-partum este diferită de depresia obișnuită. Specialistul susține că schimbări similare în starea de dispoziție au fost observate și la tați, însă nu sunt încă înțelese, doarece nu se cunoaște modul în care funcționează atașamentul patern pe deplin.
Sursa:www.stuff.co.nz
Urmareste-ne pe Google News
