Secrețiile nazale la copii: Când să ne îngrijorăm și cum să intervenim corect – Sfaturi de la un #SuperMedic din Enayati Medical City

Alături de Enayati Medical City, doamna doctor Cristina Ștefan, medic specialist ORL, cu competențe în chirurgia cervico-facială, care a participat la numeroase cursuri, conferințe și congrese, prezentând lucrări și având activitate chirurgicală în domeniul ORL (chirurgie endoscopică rinosinusală, oncologie, audiologie și laser), a acceptat să răspundă la cele mai diverse întrebări despre secrețiile nazale în cadrul emisiunii „Tu întrebi, #Supermedicii răspund: Epopeea secrețiilor nazale la copii”.

Din ce cauze apar mucișorii la copii? Care sunt semnalele ce ar trebui să ne îngrijoreze? Ce complicații pot genera mucișorii?

Dr. Cristina Ștefan: „În termeni medicali, mucișorii reprezintă rinoreea. Aceasta poate fi: 

• Anterioară: când secrețiile nazale se scurg anterior și putem să suflăm nasul;
• Posterioară: pacientului nu îi curge nasul, dar simte în zona din spatele acestuia, în rinofaringe, secreții pe care nu le poate elimina. 

Atât rinoreea anterioară, cât și cea posterioară, se poate complica. 

Secrețiile nazale au diferite cauze:

• Virală;
• Bacteriană;
• Alergică.

În sezonul cald, de cele mai multe ori, când pacientul se prezintă cu rinoree, ascunde de fapt o patologie alergică, o rinită alergică. Se recomandă și un consult la alergologie pentru a se identifica exact la ce este alergic micul pacient. Tot în sezonul cald, micii pacienți se prezintă la medic și cu rinoree anterioară generată de o viroză sau de o infecție bacteriană. 

Când secrețiile nazale sunt apoase, în cantitate mică, părinții pot începe tratamentul simptomatic acasă cu lavajul nazal pentru curățarea foselor nazale. Dacă în câteva zile secrețiile nazale își schimbă culoarea, devin mai importante cantitativ, iar pacientul are și alte manifestări (de exemplu, începe să se plângă de o durere de ureche, începe să tușească etc), recomand ca părinții să se prezinte cu micul pacient la medicul specialist ORL.”

Cum curățăm corect nasul copiilor în funcție de vârstă?

Dr. Cristina Ștefan: „Copiii până în 2 ani nu știu să-și sufle nasul, de aceea este nevoie ca părinții să-i ajute pentru a elimina secrețiile nazale. După 2 ani, unii copii încep să învețe să-și sufle nasul, chiar dacă trebuie încă să fie ajutați.

Până la 2 ani, este recomandat lavajul nazal. Recomand soluțiile saline, izotone sau hipertone, și apoi aspirarea acestora cu batista bebelușului sau cu pompița pentru bebeluși. Nu este neapărat nevoie să atașăm batista bebelușului la aspirator pentru că poate fi foarte traumatizant pentru pacient. Este suficient dacă se montează canula la nas și celălalt dispozitiv la gura părintelui, iar acesta aspiră secrețiile nazale.

Este foarte important să aspirăm secrețiile nazale ale copilului pentru că altfel se poate ajunge la complicații precum otite, bronșite, laringite, pneumonii, sinuzite.”

Cât de des este recomandat să se folosească batista bebelușului? Poate să devină periculoasă dacă este folosită prea frecvent?

Dr. Cristina Ștefan: „Dacă nu este montată la aspirator, batista nu devine periculoasă pentru că nu este traumatizantă nici pentru mucoasa nazală, nici pentru pacient, care aude un zgomot. Încet-încet, poți să-l ajuți pe micul pacient să colaboreze cu tine, să nu se sperie. Este foarte important cum începi acest procedeu. Consider că putem aspira secrețiile nazale ale copilului ori de câte ori este necesar. 

Recomand folosirea apei de mare înainte, întrucât va înmuia secrețiile nazale, ceea ce ne va ajuta să aspirăm cu mai multă acuratețe și va spăla nasul de secreții. Ulterior, dacă este necesar, folosim și decongestionante nazale, adică picături sau spray-uri nazale.”

Cum se efectuează corect lavajul nazal?

Dr. Cristina Ștefan: „Personal, nu recomand lavajul nazal pentru că nu știu sigur dacă părintele, împreună cu pacientul, îl vor putea efectua corect. Dacă nu se întâmplă așa, determină mai multe complicații decât beneficii. 
La copiii peste 2 ani, recomand lavajul nazal cu apă de mare și ulterior aspirarea secrețiilor nazale întrucât este eficient. În funcție de cantitatea și de vâscozitatea acestora, recomandăm și alte medicamente care ajută la fluidizarea secrețiilor, la o mai bună desfundare a nasului.

Un exudat nazal ajută foarte mult pentru că verifică dacă este o infecție bacteriană sau virală pentru a ști dacă este nevoie de antibiotic sau nu. Uneori, aceste banale secreții nazale sau nasul înfundat ascund o sinuzită. Complicațiile acesteia sunt mult mai serioase decât ale unei simple rinite acute.”

Există complicații care pot să apară în urma unei viroze?

Dr. Cristina Ștefan: „Sigur că da. O viroză înseamnă o rinită acută virală. Aceasta se poate complica. Prima complicație, cea mai frecventă, este otita: 

• Otita medie, seroasă, acută;
• Otita medie congestivă;
• Otita medie acută purulentă.

În prima fază, pacientul poate prezenta senzația de urechi înfundate, în cazul în care este otită seroasă și nu intervin neapărat dureri. 

Pacientul se poate prezenta la medic pentru durere, unilateral sau bilateral, iar atunci avem de-a face cu otită medie, seroasă, acută. De asemenea, pacientul se prezintă la medic pentru durere și pentru secreție care se scurge din ureche. În acest caz, avem de-a face cu otită medie acută purulentă. 

Secrețiile din nas se pot scurge posterior, spre urechi, și așa apar otitele, sau în jos, spre laringe, bronhii și plămâni. Dacă se întâmplă așa, apar laringite, când pacientul se prezintă la medic pentru răgușeală. Laringita e o afecțiune foarte serioasă la copiii mici, pentru că aceștia se pot decompensa foarte ușor peste noapte și pot avea episoade de dispnee respiratorie, adică nu mai pot respira și atunci este neapărat necesar să se ajungă la o cameră de gardă. 

Pacientul se poate prezenta la medic și pentru tuse seacă. Aceasta este foarte serioasă la copiii mici pentru că se poate complica cu laringite. Laringita sufocantă la copilul mic este foarte serioasă.

Pacientul se poate prezenta la medic și cu tuse productivă, când secrețiile au coborât pe plămâni, stagnează și se pot complica cu pneumonii, cu bronșite.”

Când ar trebui ca părinții să vină cu copiii la medicul ORL-ist?

Dr. Cristina Ștefan: „Depinde de simptome. Dacă sunt secreții nazale banale, nu e necesar să se prezinte imediat la medicul specialist. Să înceapă tratamentul simptomatic acasă, cu aspirarea secrețiilor cu apă de mare sau cu ser fiziologic. 

Dacă pacientul prezintă tuse seacă, destul de frecventă, se recomandă un consult la medicul specialist ORL sau chiar și la medicul pediatru.

Dacă pacientul sforăie de o săptămână sau dacă simte că are nasul înfundat și nu se mai desfundă, poate ascunde o sinuzită sau o rinoadenoidită (polipi nazali). În aceste cazuri, e nevoie și de alt tratament simptomatic, cum ar fi decongestionante nazale, care să ajute copilul să elimine secrețiile nazale.

Dacă pacientul acuză o durere de ureche, în primă fază medicul pediatru poate să-i recomande un antiinflamator acasă, dar ulterior este de preferat să se ajungă la medicul specialist pentru a vedea ce tratament este necesar pentru a îmbunătăți calitatea vieții și pentru a se diminua simptomele neplăcute. 

Pacientul ar trebui să ajungă la medicul specialist și când prezintă o durere de cap. Poate fi vorba despre o sinuzită, o afecțiune destul de frecventă.

Dacă este vorba despre o durere în gât, care nu cedează după o zi sau două, trebuie să se prezinte la medicul ORL-ist pentru a se recomanda și un exudat faringian. Acesta arată dacă este vorba despre o infecție virală sau bacteriană.

Este nevoie de prezentare la medicul ORL-ist dacă pacientul prezintă răgușeală. Micii pacienți cu răgușeală trebuie să fie consultați de un medic pediatru sau de un medic specialist ORL deoarece starea lor se poate agrava foarte ușor.”

Înainte să vină la medic, ce anume trebuie să urmărească părinții la copii?

Dr. Cristina Ștefan: „În primă fază, să urmărească simptomele copilului:

• Dacă nasul curge;
• Dacă îl doare urechea;
• Dacă face febră;
• Dacă mănâncă bine;
• Dacă este apatic;
• Dacă este mai obosit ca de obicei.

Aceste simptome ar trebui să fie urmărite acasă de către părinți înainte să se prezinte la medicul specialist.”

Se dă vreodată antibiotic pentru secrețiile nazale?

Dr. Cristina Ștefan: „Sigur că da, dar cu efectuarea unui exudat nazal în prealabil. Dacă la exudat se identifică o bacterie, atunci se recomandă și tratament antibiotic. Dacă la examenul clinic, la o rinoscopie, atunci când ne uităm în năsucul copilului, și vedem secreții purulente, până la rezultatul unui exudat nazal putem diagnostica o sinuzită. În acest caz, putem să recomandăm antibiotic.

Dacă la examenul clinic vedem timpanul foarte roșu, bombat, congestionat, ca și cum e pe punctul să se spargă, atunci este un stadiu preperforativ și atunci se recomandă antibiotic.

Dacă la examenul clinic, la nivelul amigdalelor, se observă un exudat alb, înseamnă o infecție bacteriană, o amigdalită pultacee, pentru care este necesar un antibiotic.”  

În ce situații se recomandă îndepărtarea chirurgicală a polipilor?

Dr. Cristina Ștefan: „În primul rând, trebuie stabilit clar diagnosticul de vegetații adenoide sau de rinoadenoidită. Se poate stabili la examenul clinic printr-o rinoscopie, dar uneori aceasta nu este suficientă și e nevoie de o fibroscopie. Fibroscopul ne arată volumul acestor vegetații adenoide. Dacă la fibroscopie vedem că e un pachet foarte mare de polipi, care ocupă cvasitotal rinofaringele și știm că pacientul a prezentat multe episoade de secreții nazale, că a avut mereu nasul înfundat, dacă doarme cu gura deschisă, dacă sforăie, dacă a avut mai multe otite, atunci se recomandă intervenția chirugicală de îndepărtare a polipilor. 

Medicul trebuie să urmărească pacientul câteva luni pentru a-și da seama exact dacă e într-adevăr nevoie de intervenția chirurgicală. Nu e nevoie de ea la toți pacienții, chiar dacă aceștia răcesc mai des.”

Cum decurge recuperarea în urma unei operații de îndepărtare a polipilor?

Dr. Cristina Ștefan: „În primul rând, operația este cu anestezie generală. Durează între 30 și 40-50 de minute, în funcție de caz și de gravitate. Recuperarea copilului este foarte ușoară. Este de preferat ca în ziua operației copilul să rămână internat pentru a putea fi urmărit după anestezie pentru că există risc de sângerare, de greață și vărsături.

În principiu, este recomandat ca pacientul să rămână acasă câteva zile după operație, să evite colectivitatea, să evite alte suprainfecții, să evite efortul fizic și băile fierbinți. Copilul se recuperează foarte ușor, mult mai ușor decât adultul.”

Este bine să suflăm mereu nasul copilului?

Dr. Cristina Ștefan: „Suflăm nasul în funcție de vârstă. Dacă pacientul simte că are nasul înfundat sau dacă mama vede copilul cu nasul înfundat, cu vocea nazonată, atunci utilizează o apă de mare și îl ajută să-și sufle nasul sau îl aspiră. 

Sunt anumite afecțiuni, la nivelul urechii medii, care se pot complica nu de la suflat în sine, ci de la modalitatea în care se suflă nasul. Dacă se suflă cu putere, în loc să se sufle alternativ, stânga și apoi dreapta, și se suflă ambele nări odată, atunci secrețiile nazale se pot duce în ureche și îi pot face copilului mai mult rău decât bine.”

Secrețiile nazale pot duce la otite?

Dr. Cristina Ștefan: „Da, sigur că da, pentru că nasul comunică cu urechea prin rinofaringe, unde trompa lui Eustachio se deschide și prin intermediul căreia secrețiile se duc în spatele timpanului. Dacă avem și un pachet de polipi, care creează obstrucție la nivelul trompei lui Eustachio, și acesta determină otite seroase, ce pot deveni cronice.”

Secrețiile nazale pot fi și de sine stătătoare, adică nu reprezintă niciun pericol și nu sunt un simptom al unei anumite afecțiuni?

Dr. Cristina Ștefan: „Sigur că da. Dacă sunt într-o cantitate mică, nu reprezintă niciun pericol, mai ales la piscină, unde copilul înoată și mai ajunge și cu capul la fund. Atunci în năsuc intră și apă și e bine că suflă nasul. 

Părintele ar trebui să-și cunoască copilul, să-i știe bine vocea (de exemplu, când vocea e nazonată sau amigdaliană, adică poate ascunde o amigdalită) și să-l urmărească îndeaproape. 

Încurajez părinții, înainte să se adreseze medicului specialist, să se uite și ei, cât pot, în năsuc sau în guriță. Astfel, pot identifica, de acasă, anumite afecțiuni, de exemplu dacă gâtul este roșu sau nu.”

Să ne imaginăm că cel mai mic dintre copiii dvs, de 3 anișori, are mucișori abundenți, care nu sunt transparenți deloc. Ce ați face? Ce pași ați urma pentru a oferi copilului cel mai bun parcurs spre un rezultat sănătos, fără complicații?

Dr. Cristina Ștefan: „În primul rând, cel mai bine ar fi să-i recoltăm un exudat nazal. În funcție de rezultatul acestuia, putem să-i recoltăm sau nu și analize de sânge prin care să verificăm dacă e vorba despre o infecție bacteriană sau virală. Dar toate acestea după un consult la medicul specialist ORL, care verifică nasul, urechile și gâtul. De multe ori, pacientul cu nas înfundat prezintă și otită sau ascunde o amigdalită.” 

Mulțumim doamnei doctor Cristina Ștefan și Enayati Medical City

Enayati Medical City este un Oraş Medical cu suflet, primul ecosistem medical din România, bazat pe inovaţie, empatie şi parteneri medicali de elită. Un complex ce ridică standardele actuale prin integrarea armonioasă a două spitale, împreună cu un centru rezidenţial premium pentru seniori şi o policlinică cu peste 60 de cabinete. Sub deviza „Pentru tine și familia ta, așa cum trebuie", în policlinicile Enayati Medical City consultă peste 100 de #SuperMedici acoperind toate specialitățile necesare îngrijirii medicale, cu un focus deosebit pe nevoile medicale ale mamei și copilului. 

Lavajul nazal la copii și bebeluși- orice trebuie să știe orice proaspăt părinte, și nu numai