Accesul la apă este unul dintre drepturile fundamentale ale consumatorilor, aşa cum au fost ele adoptate în Adunarea Generală a Naţiunilor Unite în 1999. El este inclus în primul dintre cele 8 drepturi fundamentale: dreptul la satisfacerea nevoilor de bază, accesul la produse şi servicii estenţiale, precum hrană, utilităţi publice, apă şi salubritate.
În documentul respectiv, cunoscut ca „Principiile directoare pentru protecţia consumatorilor" este menționat faptul că „Guvernele trebuie să formuleze şi să aplice o strategie naţională pentru îmbunătăţirea furnizării şi a calităţii apei potabile. Este necesară o atenţie specială pentru ca utilizatorii să aibă acces la un nivel corespunzător de serviciu, calitate şi înzestrare tehnologică.
Ei trebuie să fie educaţi, iar comunitatea să fie atrasă în gestionarea resurselor de apă. Guvernele trebuie să acorde o prioritate înaltă politicilor privind multiplele utilizări ale apei, luând în considerare importanţa apei pentru o dezvoltare sustenabilă, dar mai ales caracterul finit al acestei resurse."
De altfel, începând cu anul 1992, Organizaţia Naţiunilor Unite a desemnat ziua de 22 martie, drept Ziua Mondială a Apei (World Water Day). În fiecare an, UN-Water, instituţia care coordonează activitatea ONU privind apa, stabileşte o temă corespunzătoare unei situaţii prezente sau viitoare.
Tema din 2016, "Apa şi locurile de muncă", a fost stabilită ţinând cont de faptul că 1,5 miliarde de angajaţi din toată lumea lucrează în sectoare care au legătură cu apa. Pe de altă parte, se poate admite că toate activităţile umane depind de accesul la apă.
În legislaţia românească se regăsește acest drept sub formula, "Principalele drepturi ale consumatorilor sunt: de a avea acces la pieţe care le asigură o gamă variată de produse şi servicii de calitate şi la definiţia dată produsului, "apa" pentru consumul individual".
Astfel, s-au constituit o serie de piloni de bază în vederea aplicării acestei politici la nivel european:
- Apa potabilă trebuie să fie verificată cu cele mai moderne metode ştiinţifice;
- Calitatea apei potabile trebuie să fie asigurată printr-o monitorizare eficientă, dublată de aplicarea în practică a celor mai severe măsuri sanitare;
- Consumatorii trebuie să fie informaţi la timp şi corect privind apa pe care o folosesc;
- Includerea preocupărilor privind apa potabilă în aria mai vastă a politicii europene de sănătate publică şi de gestionare a resurselor de apă.
„Nivelul preţurilor în astfel de sectoare cu caracter de monopol trebuie să fie ţinute sub controlul autorităţilor, care trebuie să se asigure că formarea preţurilor este explicită şi transparentă. Iar aceste autorităţi trebuie să interacţioneze cu organizaţiile de consumatori reprezentative.
De asemenea, o soluţie pentru temperarea creşterii tarifelor este extinderea numărului de utilizatori plătitori ai serviciului de utilităţi publice, faţă de situaţia opusă, unde din cauza preţurilor mari, consumatorii care îşi achită datoriile sunt puşi în faţa unor dificultăţi tot mai mari, iar unii dintre aceştia aleg să nu plătească respectiva factură.
Poate ar fi timpul, la 16 ani după privatizarea serviciului de alimentare cu apă, ca autorităţile să efectueze o privire critică asupra rezultatelor obţinute şi să implementeze recomandările de mai sus", a declarat Emil Bojin, vicepreşedintele Asociației Pro Consumatori.
În anul 2016, Ziua Mondială a Apei urmărește să evidențieze interdependența dintre resursele de apă și procesele economice responsabile de accesul la bunăstare prin crearea de locuri de muncă.
„Nici un alt aliment nu e ingerat zilnic într-o cantitate așa de mare. Acest lucru ne obligă să acordăm o atenție deosebită apei. Din păcate, alegerea unor ape minerale naturale plate în vederea hidratării organismului nu este o opțiune ușoară având în vedere faptul că producătorii nu sunt obligați să declare compoziția chimică a apei după o structură standardizată.
Deci, nu putem vorbi despre o informare corectă, completă și precisă. În acest caz, consumatorul nu are posibilitatea să aleagă acest produs în cunoștință de cauză, ci influențat de publicitatea producătorilor.
Totuși, dacă eticheta vă oferă posibilitatea verificării anumitor constituenți, atunci trebuie să aveți în vedere următoarele criterii:
- nivelul scăzut de sodiu, mai mic de 20 mg/l;
- nivelul scăzut de nitrați, mai mic de 4 mg/l;
- conținutul scăzut de reziduu fix la 180 grade Celsius, mai mic de 500 mg/l;
- nivelul scăzut de calciu, mai mic de 100 mg/l.
În ceea ce privește apa destinată hidratării și pregătirii hranei bebelușilor, legislația în vigoare nu stabilește criterii clare în privința constituienților și valorilor acestora. Totodată, instituțiile care recomandă utilizarea anumitor tipuri de ape la pregătirea hranei sugarilor nu sunt transparente în privința procedurilor folosite în acest scop.
Astfel de produse, ar trebui certificate de către organisme notificate/acreditate de către Ministerul Sănătății/Organismul Național de Acreditare. Dacă aveți probleme grave de sănătate, consultați medicul curant pentru a vă recomanda apa potrivită în funcție de diagnosticul dumneavoastră", a explicat conf. univ. dr. Costel Stanciu, președintele Asociaţiei Pro Consumatori.
Urmareste-ne pe Google News
