Oamenii de stiinta de la Societatea Americana de Chimie explica ce impact are asupra omului o secventa, in care cineva urmeaza sa fie ucis. Oamenii au tendinta de multe ori sa se transpuna in situatia pe care o vad, iar creierul da reactii neasteptate.
Primul sentiment este frica. Acea senzatie care ii face sa fuga, sa se salveze este cauzata de frica. Tot aceasta da si startul glandelor sa produca adrenalina. Inima incepe sa pompeze mai mult sange, corpul se umple de energie si se cauta modalitatea de supravietuire. De multe ori, cand "amenintarea" este prea mare, creierul nu mai raspunde logic, se poate spune ca se supraincalzeste si il face pe om sa ia decizii la secunda. De exemplu, sa se ascunda in loc sa fuga cat mai departe de amenintare.
|
Dupa frica, urmeaza partea tipatului. Comanda acestuia se localizeaza intr-o parte diferita de cea a limbajului. Acesta raspandeste frica si ii face pe ceilalti sa empatizeze cu starea celor speriati.
Daca s-a trecut de treptele fricii si a tipatului ipotetic, urmeaza durerea. In aceasta faza neuronii trimit impulsuri pielii, mai exact nociceptorilor (receptori ai durerii localizati la nivelul pielii). Apoi se transmite informatia catre creier. Talamusul (parte a encefalului prin care trec toate caile sensitive si senzoriale) este cel care "ii spune" creirului sa faca orice, numai sa impiedice repetarea durerii.
Corpul este vatamat, dar creierul nu. Practic, aceasta este moartea clinica, cand creierul inca functioneaza. Conform studiilor, in aceasta faza creierul se confrunta cu o ultima functie si anume constiinta.
Surse: www.dailymail.co.uk, anatomie.romedic.ro;