UNICEF și OIM:Familiile celor care lucrează au nevoie de mai mult sprijin pe măsură ce COVID-19 ia amploare

„Familiile vor simți repercusiunile pandemiei – pierderea locurilor de muncă, stres prelungit și o deteriorare a sănătății mintale – ani la rând”, a declarat coordonatorul programelor de dezvoltare timpurie a copilului din cadrul UNICEF, dr. PiaRebelloBritto. „În cazul celor mai vulnerabili copii, absența unor sisteme adecvate de protecție socială exacerbează expunerea la situația de criză”.

În cadrul noilor recomandări publicate astăzi, UNICEF îndeamnă angajatorii să țină cont de impactul pe care îl au deciziile lor comerciale asupra familiilor angajaților și să sprijine măsurile de protecție socială pe cât posibil.

De asemenea, UNICEF și OIM îndeamnă guvernele să consolideze măsurile de protecție socială, în special cele adresate familiilor vulnerabile, inclusiv prin susținerea angajatorilor pentru a putea continua să ofere locuri de muncă și salarii, dar și să acorde sprijin financiar celor care și-au pierdut locul de muncă.

„Dialogul social – cu alte cuvinte, consultarea și colaborarea între guverne, angajați, angajatori și reprezentanții acestora – este esențial. Pentru a fi eficace și sustenabil, răspunsul trebuie să fie fondat pe încredere și experiențe variate”, a afirmat Manuela Tomei, directorul Departamentului pentru condiții de muncă și egalitate din cadrul OIM.

Politicile și practicile favorabile familiei, cum ar fi garantarea locurilor de muncă și a salariilor, acordarea de concediu plătit pentru îngrijirea membrilor familiei, un program de lucru flexibil și accesul la servicii calitative de îngrijire a copilului în situații de urgență, pot face cu adevărat diferența. Acestea permit lucrătorilor să se protejeze și să aibă grijă de ei și de copiii lor, sporind totodată productivitatea și sentimentul de siguranță în rândul angajaților.

Recomandările preliminare adresate angajatorilor în vederea reducerii consecințelor negative ale COVID-19 includ:

• Monitorizarea și implementarea recomandărilor făcute de autoritățile locale și naționale și comunicarea informațiilor critice angajaților.
• Evaluarea actualelor politici implementate la locul de muncă pentru a vedea dacă oferă suficient sprijin angajaților și familiilor lor.
• Adoptarea bunelor practici pentru implementarea actualelor sau noilor politici în baza dialogului social, a legislației naționale din domeniul muncii și a standardelor internaționale din domeniul muncii. Asigurarea că toți angajații beneficiază de măsuri de sprijin la locul de muncă, fără discriminare, și că aceștia le cunosc, le înțeleg și apelează la ele fără ezitare.
• Asigurarea unui mediu profesional lipsit de discriminare și stigmatizare socialăprin facilitarea formării și oferirea unor mecanisme de raportare confidențiale și sigure.
• Adoptarea unor programe de lucru adaptate nevoilor familiilor pentru a oferi angajaților mai multă libertate în ceea ce privește momentul și locul în care își pot îndeplini sarcinile de serviciu. Considerarea posibilității acordării unui sprijin alternativ părinților care lucrează, precum soluții de îngrijire a copilului, în cazul în care nu este posibilă stabilirea unui program de lucru flexibil.
• Sprijinirea părinților care lucreazăcu soluții de îngrijire a copilului sigure și adecvate contextului creat de COVID-19.
• Prevenirea și eliminarea riscurilor ocupaționale prin consolidarea măsurilor de sănătate și securitate la locul de muncă.
• Îndrumare și formare cu privire la măsurile de sănătate și securitate la locul de muncăși regulile de igienă.
• Încurajarea angajaților să solicite asistență medicală adecvatăîn caz de febră, tuse și dificultăți de respirație.
• Sprijinirea angajaților pentru a face față stresului în timpul epidemiei de COVID-19.
• Sprijinirea măsurilor de protecție socială ale guvernului în conformitate cu Convenția nr. 102 a Organizației Internaționale a Muncii privind normele minime de securitate socială și Recomandarea nr. 202 a OIM privind nivelurile minime de protecție socială. Sprijinul din partea companiilor poate include, de exemplu, subvenții pentru angajați în vederea garantării accesului la asigurările de sănătate, șomaj și indemnizația pentru incapacitate de muncă și ar trebui să vizeze și lucrătorii din sectorul informal.